Persoană care păzește și administrează o cabană1.
- 1938 Cuvântul, nr. 3 145, 66: Asociația … face un apel …, să vie în ajutorul familiei … fără sprijin în urma morții năpraznice a soțului și tatălui lor, cabanierul Moise Roșculeț.
- 1939 Universul (C.), nr. 215, 38: A povestit cele întâmplate cabanierului Gheorghe Müller, care a plecat în căutarea celui rătăcit.
- 1954 Viața rom. (R. US), nr. 9, 201: Capitolele … descriu „expedițiile” unui grup de elevi din clasa I-a A … în căutarea „Scufiței roșii”, nepoata cabanierei, pe timpul unei furtuni puternice.
- 1955 DL, I.
- 1956 Viața rom. (R. US), nr. 6, 169: Cabaniera aleargă cu brațele încărcate de cearceafuri și pături.
- 1961 DN.
- 1964 Viața rom. (R. US), nr. 7, 18: Dumitru încuviințase această schimbare și pentru motivul că vroia să-l aibă mai la vedere pe cabanier și pe nevasta lui.
- 1968 PREDA, Intrusul, 1 208: Ce-ar fi să devin cabanier? Nu, n-ar fi bine, oamenii urcă pe munți ca să mai uite de urâtul vieții lor și, când colo, ar da peste chipul meu.
- 1970 Viața rom. (R. US), nr. 8, 139: Viața montană se rupe numai două săptămâni pe an, când cabanierul și femeia petrec Anul Nou într-un oraș mare.
- 1979 NEDELCIU, Aventuri, 197: Nu sunt locuri sau măgarul de cabanier nu vrea să mă primească.
- 1980 I. VULPESCU, Arta convers., 55: Deși cabanierul fusese anunțat din vreme de sosirea noastră, nu-ncălzise decât camerele-n care avea deja niște excursioniști.
- 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 189: Cabanierul scoate șase fazani împușcați, legați de picioare cu o sfoară.
- 1993 D. Enc., I.
- 2000 România liter. (S.), nr. 18, 11: [Un] urs cvasidomestic [era] deprins de mult să-și capete, prin grija tandră a cabanierului, tainul hranei cea de toate zilele.
- 2007 DEXI.
- 2010 MO, nr. 544, 11: Brevetul de turism pentru cabanier se eliberează pentru: … absolvent, cu examen de licență, al unei facultăți acreditate sau al unui colegiu universitar, care a absolvit un curs de formare managerială.
- 2013 DGS.
Încă 16 citate
– Pronunțat: -ni-er.
– Pl.: cabanieri, -e.
– Cabană + suf. -ier. Cf. fr. cabanier.
Referințe bibliografice:
1955 LR, nr. 4, 103; 2015 Form. Cuv., IV, 446; 2024 DELR2 s. v. cabană (delr.lingv.ro).
