3 rezultate
CA2 conj.
A. (Întotdeauna urmat, cu sau fără intercalări, de conj. „să”, introduce propoziții subordonate cu predicatul la conjunctiv)
I. (Introduce subordonate circumstanțiale)
1. (Introduce circumstanțiale de timp; și în constr. Înainte ca să …; exprimă un raport de posterioritate față de acțiunea din regentă)
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 69: Ca se împlu vreamea jurământului ce-i jură lui Dumnezeul lu Avraam, crescură oamenii și se înmulțiră întru Eghipet, până stătu alt împărat ce nu știia Iosif.
  • c. 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., 86: Ștefan au triimis, înainte ca să apuce calea la Codrul Cozminului să săciuiască pădurea, să o înțineze, ca să o poată porni asupra oștii leșăști, dacă va intra în pădure.
  • 1793 Doc. Rel. Agr., I, 805: Poruncim domniia mea dumneavoastră ispravnicilor ai județului, ca după anaforaua dumnealui vel logofăt, să urmați și toate cele numite obiceiuri și dreptăți ale mănăstirii după condica divanului, … înainte ca să nu să păgubească mănăstirea dă drepturile moșiilor sale.
  • 1843 ASACHI, Fab., II, 335: Ori pe unde el se duce / Ceva trebuie s-apuce; / Fiind toate de al său plac, / Nu ferește niciun lac, / Ce înainte ca să poată, / Păn la brâu în tină-noată.
  • 1850 ALECSANDRI, Coresp., 165: Publicitatea dată conținutului scrisorii tale, încă înainte ca eu s-o fi primit, a zădărnicit rezultatul pe care îl făgăduia.
  • 1873 BUJOREANU, Col. Legiuirile Rom., I, 1 714: Îndată după terminarea recrutării, comandantul companiei adună, … înainte ca să facă orice alt serviciu, pe toți recruții contingentului respectiv.
  • 1914 ANESTIN, Călăt., 260: Omul, pretutindeni, căzuse pe ultima treaptă, înainte ca planeta să fi suferit vreun accident.
  • 1924 TITULESCU, Doc. Dipl., 133: S-a reproșat formulei mele, întâi, că e prea francă și poate excita opinia publică franceză, al doilea că ea nu cuprinde un principiu care poate duce la descărcare, ci o descărcare actuală, înainte ca contul final să se fi încheiat.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 127: În cabinetul meu de lucru dulapurile sunt ferecate în zid și au perdele. E pentru ca să nu se vadă că nu au fund: sunt deschise pe o galerie. Înainte ca prin față să se pună sigilii, … pe din dos, nevăzută, mâna își va face datoria.
  • 1956 LABIȘ, Lupta cu inerția, 317: Cine din noi va muri / Înainte ca trupul să-i moară?
  • 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 234: Producția de amestec tonant explică diversele accidente care s-au produs … înainte ca deshidratarea substanței să fi fost desăvârșită.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 62: Înainte ca urmăritorii să ajungă în stradă și să-l vadă, [Gherghe] se opri o clipă în dreptul unui loc viran.
  • 1975 Contemp. (S.), nr. 1 509, 1: Înainte ca vasele să ia calea muzeului, ele au poposit un timp în incinta liceului.
  • 1977 PREDA, Viața, 25: În minte îmi veni, odată cu un surâs și înainte ca toate acestea să rămână definitiv în urmă, o scenă care se petrecuse acolo, în curtea școlii.
  • 2006 România liter. (S.), nr. 1, 161: Naratorul știe tot atât cât știu personajele imaginate și nu poate da nicio explicație evenimentelor înainte ca ele să fie elucidate chiar de actorii implicați în desfășurarea lor.

✦ Înv. (În construcția După ca, indică un raport de anterioritate față de acțiunea din regentă) Îndată ce.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 286: Domnul iară după ca obârși de-a beseaduirea cu Moisi, în muntele Sinaiului, lui deade ceale doo table adevărăturiei.
2. (Introduce circumstanțiale de scop; și în loc. conj. Ca nu care cumva să … | Ca nu cumva să …) În scopul …, cu scopul …, cu intenția …, cu destinația de a …, pentru …, în vederea …, înv. cu scopos …
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 92: Miluiaște-me, Doamne, înralță-me de la ușea morției, ca se spuniu toate la[u]dele tale între ușile feateloru Sionului.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 218: Nece un cuvântu facu, nece amu sufletul mieu cinstitu sene, ca se fârșescu alergarea mea cu bucurie.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 45: Ție, cănd faci milostenie, să nu te simțe stânga ta ce face dereapta ta, ca să fie milosteniia ta în ascuns și Tatăl tău vede-va în ascuns. Acela va da ție.
  • 1577 în HASDEU, Cuvente den bătrâni, I, 26: Eu, Ștefan diiacul, am scris și pre mai mare credințe ne-am pus și pecețile, ca să se știe.
  • 1581 CORESI, Ev., 496: Că derept aceaia și Duhul Sfânt vine, ca să fie sfântă înceaperea, și sfântă și nașterea să o facă a fi.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 183: Zise iară sora porobocelului feateei lu Faraon: vrea-veri cum să chiem o doică dentre muierile evreianelor ca să apleace porobocelul?
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 67: Toată direptatea au lăsat pre acel mai mare, ca să o judece, și ce i-au părut lui, ori bine, ori rău, aceia au fost lege.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 90: În mijloc de doi tâlhari fu răstignit, ca pre tine să te puie în mijlocul îngerilor să petreci.
  • 1648 N. Test., 121: Deaca-L veți afla, dați-mi știre, ca să viiu și eu, să mă închin Lui.
  • 1648 N. Test., 121: Fu acolo până la moartea lui Irod, ca să să împle ce e zis de la Domnul, pre prorocul.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 35: Eu-s pus de Domnul / Crai pre muntele Sionul, / Ca să-i spui de-nvățătură / Ce poroncește-n scriptură.
  • 1688 Biblia (1688), 12: Știiam cum va învăța pre feciorii lui, și casa lui dupre dânsul, și vor păzi căile lui Dumnezău ca să facă dereptate și judecată.
  • 1688 Biblia (1688), 440: Careleș astupă urechile lui, ca să nu asculte pre cel bolnav, și el va striga și nu va avea cine să-l asculte.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 4: Vrut-au Dumnezeu să vie Fiiul Lui, să se nască din muiare, să se facă supt lege, ca pre cei de supt lege să-i răscumpere.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 2/20: Dintru aceasta se veade câtă iaste bunătatea și mila a Tatălui Ceresc cătră noi, mai întâiu că … ne-au dat nouo mijlocire și chip, ca numai de vom vrea din zi în zi … mai norocoși să putem fi.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 8: Cei nevârsneci, de la dooăzeci până la dooăzeci și cinci de ani ai vârstii lor, au voie a cere de la Domnie iertarea vârstei, ca să s(e) socotească între vârsneci.
  • 1825 MUMULEANU, Caracteruri, 76: Mai plăcut le este a petrece vremea și a să zăbovi întru defăimări și bârfeli zadarnice, decât … a citi Catihisul, Geografia și Istoria sfântă întru auzul fiilor săi, ca să-i facă creștini buni.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 94/23: El trebuia să facă o ferestuță denaintea inimii omului său, ca să se poată vedea cugetele și socotințele lui.
  • 1831 PLEȘOIANU, Telemah, II, 21/19: Hotărî d-a mă trimite în Itaca cu corăbii și trupe, ca să scap pe Penelopa de toți pețitorii ei.
  • 1839 Mozaicul, 623/1: Am venit ca să te rog a-mi urma … Craiul, plin de curiozitate, plecă după dânsul.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1853 BARIȚIU – G. MUNTEANU, Wb., I, 2382/32.
  • 1861 PETRI, Vocab., I.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., II.
  • 1871 LMD, I.
  • 1874 ALECSANDRI, Nobila, 266: Vă rog să mă scuzați, doamna me, că nu v-am ieșit înainte ca să vă primesc ca pe-o regină în castelul meu.
  • 1876 EMINESCU, Cezara, 126: Lasă-mi numai timp … ca icoana ta să pătrundă adânc în inimă, să mă familiarizez cu această idee.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 324: Ca și treaba aceasta să fie vrednică de dânsul, el se socoti să o facă astfel.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 29: Ca să nu se întâmple cine știe ce, ea se culcă pe pragul ușei, cu gând că n-o să poată nimeni intra fără să simță ea.
  • 1903 TDRG, I, 250: Vorbește mai tare, ca să te auză toți.
  • 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
  • 1911 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 169: Ca să ajungă mai degrabă acasă, o taie prin prunii boierești.
  • 1921 BLAGA, Pașii, 60: De mână-aș prinde timpul ca să-i pipăi / pulsul rar de clipe.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 16: De ce-o trimes primarele nostru lumea asta aici? Ca să oprească lemnele și hoiturile care-or veni pe apă.
  • 1926 IORGA, Pag. Alese, I, 234: Alte lucruri trebuie să se mai adauge … ca să dea întreaga covârșitoare impresie.
  • 1930 ȘĂINEANU, D.8.
  • 1931 CADE.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1945 DOINAȘ, Alfabet, 42: Aci amurgul sumbru ca să-l cuprind m-așteaptă, / cuprins fiind el însuși în propriu-i climat.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 8: Gheața trebuie spartă în fiecare zi …, ca să nu te sugrume.
  • 1956 Antol. Proză Pop., III, 185: Flăcău-a rămas lângă fântână împingând [î]n salcie, ca nu cumva să cadă salcia-n fântână.
  • 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 9: Nu știu, răspunse Urdăreanu, însă, ca să-ți astâmpăr curiozitatea, îți fac o confidență: suveranul tună și fulgeră.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, III, 71: M-am ferit și cu mai multă strășnicie, cu grijă … ca nu care cumva să-mi scape o vorbă, un cuvânt măcar, prin care să mă dau singur în vileag.
  • 1977 PREDA, Viața, 11: Îți pun această întrebare, a continuat el …, ca să știi că n-ajunge să reușești să treci din trei sute, câți am auzit că sunt înscriși.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 317: Mircișor avea să urce și el în pod, pe scara din tindă, ca să privească de aproape căpriorii negri ai acoperișului.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 220: Uite, mă așez și eu, ca să vă fac curaj.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 14: Omul e trimis să-și facă analize, ca să aflăm dacă hipertensiunea are o cauză organică sau nu.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 12: Pe uriașele scări m-am oprit … ca să desfac scrisoarea.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 17: După un an, adică acum, recent, fugind spre Casa Enescu de pe Calea Victoriei, ca să nu întârzii …, am auzit clopotele bătând.

✧ Loc. conj. Pentru ca să … | Pentru ca … să v. printru.
✧ Loc. conj. Înv. Cu titulă ca … v. titlu.
✧ Expr. A se da în vânt ca să … v. vânt.
✧ Expr. A tulbura apa ca să pescuiască v. pescui.
✧ Expr. A unge osia ca să nu scârțâie | A unge osia ca să nu scârțâie carul v. scârțâi.
✧ Expr. Nu ca să mă laud | Nu ca să ne lăudăm v. lăuda.
✧ Expr. Înv., pop., fam. A sta de cineva ca să … v. sta.
3. (Introduce circumstanțiale consecutive; și în loc. conj. Ca nu care cumva să … | Ca nu care cumva … să … | Ca nu cumva să … | Ca nu cumva … să …) Încât.
  • 1581 CORESI, Ev., 43: Bolnavii să-i cercetăm, ca cela ce-au purtat neputințele omenești, Domnuu, să cearcete și ale noastre neputințe și să ne vindece.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 34: Acest post iaste ales din tot anul și iaste tocmit dintru-ntăiu, ca … nice într-un chip să nu treacă creștinului fără ispovedanie și fără svânta cumenecătură.
  • 1648 N. Test., 134: Nu vă teamereți de ei, că nemică nu iaste acoperit ca să nu să descoapere.
  • 1688 Biblia (1688), 3: Iată, Adam să făcu ca unul dentru Noi, ca să priceapă binele și răul.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1 360: Atunci unii, carii legea orthodocsiii cinstiia, să ruga împăratului să nu lasă pe mâna turcilor oamenii carii sânt tot de o lege cu noi, ca nu cumva în greutatea robiii să-și piardză lege și să mânie pre Dumnădzău.
  • 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., 120: Nu așa, doamne, nu așa, ce te îndrepteadză după legea lui Dumnedzău și pre tine și pre boiari, ca nu cumva să porniț<i> și să aduceț<i> mâniia lui Dumnedzău asupra voastră și a țărâi voastre.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, I, 3: Din rodu pomului carele iaste în mijlocul raiului ne-au poruncit noao Dumnezeu să nu mâncăm și să nu ne atingem de el, ca nu cumva să murim.
  • 1785 Acte Farm., 31: Pe cei săraci, să-i caute și fără plată; ca nu cumva unii ca aceia, din pricina sărăciei, să rămâie în primejdie vieți lor.
  • 1814 DIONISIE ECLESIARHUL, Hronog., 44: Înpăratul l-au cinstit cu cavalerie și cu lefea mare …, [însă] cu mare pază, nemailăsându-l nicidecum să fie singur sau să iasă din locul cel orânduit, nici să scrie cuiva ceva, ca nu care cumva să mai facă de acest feliu de tunuri la alte înpărății.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 278/7: Unde lăcuiesc mulți laolaltă, trebuie să fie orânduială …, ca unul să ajuture pre celalalt.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 51/12: Unii zic,cum că Adam … au legătuit pre feciorii săi, ca să-i balzamirească trupul și să-l așeaze într-un loc ascuns, ca nu cumva, înțelegând următorii lui unde îi zac oasele, să le ridice de acolo … și să le cinstească.
  • 1828 BOJINCĂ, Cârtirea, 8/19: Mai apriat să le priceapă, ca nu cumva să se amăgească de a crede înșălăciunilor lor.
  • 1839 MARCOVICI, Datoriile, 1/18: Cine sânt eu, ca să ți-aduci aminte de mine?
  • 1844 Propășirea, 169: Părul îl are și el cam lung, dar n-a mers așa departe cu civilisația ca să-l știe încreți.
  • 1844 Propășirea, 181: Să-i lăsăm în pace, ca nu cumva să creadă că ne-i gândul tot la d-lor.
  • 1871 LMD, I.
  • 1876 EMINESCU, Cezara, 121: Care limbă e-ndestul de bogată ca să poată esprima acea nemărginire de simțiri cari se grămădesc?
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 8: Îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său.
  • 1886 DELAVRANCEA, Proză, I, 162: Dacă s-auzea una bușind să taie lemne, cealaltă o aștepta să isprăvească, ca nu care cumva să o zărească prin gard.
  • 1917 D. ALEXANDRESCU, Pr. Dr., III, 224: Chitanța dată de creditor trebuie să arate că acea sumă este primită pentru partea debitorului, ca nu cumva să se creadă că creditorul a primit acea sumă numai ca un avans.
  • 1923 BLAGA, Tulb. Apelor, 77: Cine ar putea să spună că e atât de nevinovat ca să nu stea trei ani în temniță?
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 89: După ce-i vinde-o și pe aceea lui Iohan, apoi ai parale destule ca să porți un proces.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 20: Sus dar cu toții pentru unul, ca unul să fie pentru noi toți!
  • 1940 DA, I2.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 49: Ce trebuie să fac, ca să nu mă împușcați?
  • 1977 PREDA, Viața, 32: Îngrozită, mama nu știa unde să ne spună să ne ducem, ca să nu auzim [injuriile].
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 97: Își strângea cu putere dinții ca să nu clănțănească.
  • 2003 BUZURA, Tentația, 131: Simțeam … că trebuie să-mi acopăr fața, ca nu cumva să-i rămână în memorie.
  • 2006 NDU: Precizez aceasta ca nu cumva să fiu înțeles greșit.
  • 2006 România liter. (S.), nr. 1, 61: În numele unor astfel de suflete naționale a curs prea mult sânge și s-au iscat prea multe tragedii ca cineva să le mai poată lua în seamă astăzi.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 466: Străbătuseră mare parte din drum și treceau acum pe podul Știrbei-Vodă, în grupuri mici, ca nu cumva arcul de beton să se frângă.
  • 2007 DEXI.
  • 2013 PLEȘU, Despre inimă, 78: E destul să faci un inventar rapid al textelor dedicate subiectului de tradiția bisericii creștine ca să capeți o imagine ceva mai realistă a lucrurilor.

✧ Loc. conj. Cu chip ca … | Cu chip ca să … | Rar În chip ca să … v. chip.
✧ Loc. conj. Pentru ca să … | Pentru ca … să … v. printru.
✧ Expr. Nu mult a lipsit ca să … | Nu mult lipsește ca să … | Puțin a lipsit ca să … | Puțin lipsește ca să … | Un fir de păr a lipsit ca să … | Un fir de păr lipsește ca să … | Înv. Cât s-ar rumpe un păr lipsește ca să … | Puțin lucru lipsește ca să … v. lipsi.
II. (Introduce subordonate necircumstanțiale)
1. (Introduce propoziții subiective)
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 11: Înțeles fu tuturoru vietorilor dintru Ierusalim ca se zică-se satul acela cu ale sale loruș limbi Alcheldamului.
  • 1797 Doc. Buc. III, 431: Pentru care acum viind la Preasfințiia Sa, părintele mitropolitu, ca după obicei să fac așezământ pentru chiriia locului, s-au cerut de Preasfinția Sa ca să facă chiriia locului taleri 10.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 303/12: Atuncea era de lipsă ca trimișii lui Dumnezeu să aibă crezământ.
  • 1844 Propășirea, 53: Este cu drept ca proprietarul să contribuie cu mult pentru scoala de sat și să contribuie după numărul familiilor ce are pe moșia lui.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 13: Astăzi nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe carta lumei sau să-și reclameze acest loc și libertatea sa în numele suvenirelor istorice.
  • 1876 EMINESCU, Poezii, 92: Fost-ar fi mai bine / Ca niciodată-n vieață să nu te văd pe tine.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 10: Ca să trecem prin pădure e peste poate.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 6: Presură grâu pe laiță sau pe pat, unde socotești că va ședé preotul și, de se nemerește ca preotul să se așeze tocmai acolo, atunci, în câșlegile de iarnă, fata noastră face nuntă.
  • 1899 ANESTIN, Călăt., 97: Erau aranjați după triburi și trebuia ca fiecare trib să-și aștepte rândul.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1956 LR, nr. 4, 48: Se poate ca la un moment dat să se spun „amor” în loc de „dragoste” sau „corp” în loc de „trup”.
  • 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 17: S-ar putea ca Stelian Protopopescu să devină într-o zi președinte de consiliu.
  • 1983 LIICEANU, Jurnalul de la Păltiniș, 74: S-ar putea ca totul să fie o chestiune de limbaj.
  • 2001 BUSUIOC, Munca, I, 9: Este firesc ca „leafă” să apară în condici de lefi, izvoade de lefi, catastife de dăjdii … etc., toate numai acte domnești.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 29: Trebuie ca în următoarele douăsprezece minute să vă spun restul, adică tot.
  • 2006 SCL, nr. 1, 114: Ar fi fost util ca informațiile referitoare la subiecții anchetați să fie completate cu date sumare privind limba în care s-a desfășurat procesul de învățământ.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 63: Montarea lor durează cam cât îți trebuie ca să-nveți germana.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 192: În 1968 părea destul de firesc ca o femeie să primească un salariu inferior, indiferent de munca prestată, pentru că nu este bărbat, așa cum, până în 1918 în Anglia și până în 1946 în România, femeia nu era socotită destul de responsabilă pentru a vota.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 118: Există o conexiune inversă între … Cuvânt și trup. Pentru ca cel dintâi să se afirme, trebuie ca cel de-al doilea să se stingă.

2. (Introduce propoziții atributive; și în loc. conj. Ca nu care cumva să … | Ca nu care cumva … să … | Ca nu cumva să … | Ca nu cumva … să …)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 394: Grăiaște a veri acelora periri ca între ceia se delungară îngeri fu.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 228: Câte am lucrat cu mâinile și câte am grăit cu limba, cine va vrea să le socotească … nici una nu va afla ca să nu fie spre slava lui Dumnezeu, spre cinstea Măriei Tale și spre folosul țărâi.
  • 1783 BELDIMAN, Alțidalis, 15v/21: Pentru aceasta ce zici, arhonda, vor găsi chip ca să ne despartă foarte în grabă.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 114/3: Unde e acel noroc ca să ne potem vedea cu ochii altora și prin sâta altora să ne cernem!
  • 1804 Învăț. Inului, 7/20: De acesta feliu este întru adevăr sămănatul inului, fiindcă, dacă socotim cât lucru cu ostineală …, până ce vine la stare ca să să poată toarce, dacă luvăm samă câte mâni sânt de trebuință spre tors, țesut și spre alte gătiri, așa află întru adevăr cum că acesta este materialu[l] acela, care trebuie cei mai mulți lucrători.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 233/10: Noi și acea slobozenie avem, ca să cearem de la Dumnezeu ceale ce sânt de lipsă.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 4/8: Fieșcare va fi gâdilat de curiozita ca să vază cum creade închinătorii de idoli și ce fel de dumnezei avea.
  • 1840 NEGRUZZI, Fragm. Istor., 78: Alexandru Lăpușneanul avea porunci împărătești cătră hanul tătarilor nogai, ca să-i deie oricât ajutor de oaste va cere.
  • 1844 Propășirea, 17: Trimiseră mai multe steaguri de slujitori și curteni cu rădvane de-a curții și cu haine domnești cu porunca ca, oriunde vor întâmpina pre noul voievod, să-l aducă.
  • 1889 Scris. Bianu, 327: Când durerile de stomac mă țin mai îndelung …, mă cuprinde temerea ca nu cumva să sufăr de vreo boală care, în timp de câțiva ani, … mă duce-n groapă.
  • 1891 BARIȚIU, Ist. Transilv., III, 125: Crenneville … nu făcuse domnilor plăcerea ca să intre în țeară și în capitală cu parada și pompa pe care aristocrații noștri erau atât de pasionați.
  • 1899 ANESTIN, Călăt., 75: Nu aș fi îndrăznit să fac un singur pas afară din sală, de teamă ca nu cumva să fiu asfixiat de atmosfera cea greoaie și de căldura cea copleșitoare ce trebuiau să domnească.
  • 1909 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., III1, 476: Dacă legiuitorul nostru a modificat redacția textului corespunzător francez, aceasta a făcut-o de frică ca nu cumva să se creadă că momentul stângerei uzufructului se va determina prin moartea cesionarului.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 394: Trebuie să-ți mărturisesc păcatul că ceea ce m-a reținut mereu să-ți împărtășesc noutățile a fost teama ca nu cumva să te înstrăinezi de mine.
  • 1924 VIANU, Add., 482: Așa apare temerea ca, din îmbinarea nefirească a acestor două realități, să nu apară cumva fenomenul detestabil al „pseudomorfozelor”.
  • 1925 SLAVICI, St. Art., 734: Eram … frământat de vii nedumiriri și nu mai puteam să scap de temerea ca nu cumva să fi pornit pe o cale greșită.
  • 1940 DA, I2.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 716: Temerea ca nu cumv să i se impute a nu fi recunoscut un talent îl făcea [pe E. Lovinescu] să se poarte cu multă chibzuială, să se ferească a spune da ori nu în chip prematur.
  • 1956 SCL, nr. 3–4, 219: Când i se repeta cuvântul – cu condiția ca el să fi fost bine cunoscut – adultul se corecta îndată.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 80: Am primit ordin ca, în cazul în care opuneți rezistență, să vă împușc.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 141: Îl rugasem … să nu-mi spună nimic altceva decât numele simplu …, din teama ca nu cumva datele biografice să confirme ceva … din cele ce se spuseseră.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 21: Venise timpul ca din mijlocul lor să se ridice un om mare, un biruitor.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 47: Hotelurile și-au făcut obiceiul ca, în timpul marilor expoziții ale muzeelor naționale, să accepte artiști în găzduire, pentru câteva zile.
  • 2015 PLEȘU, Despre inimă, 134: E îngăduit – și în dreptul canonic se face această precizare – chiar câte un derapaj evident, cu condiția ca acest derapaj să împiedice un derapaj major.

3. (Introduce propoziții completive directe) Să.
  • 1581 CORESI, Ev., 376: Hristos vru ca să mângâie pre cela ce era muncit de duhul necurat și să-l vindece.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 74: Vrându Cazimir crai ca să dobândească țara și să fie pe voia lui Ștefan-Vodă, i-au datu oaste, de au intrat în țară.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 115: I-au slobozitu cineși pre la casa sa, dându-le cuvântu ca toți să dea laudă lui Dumnezeu.
  • 1648 N. Test., 131: Tot orașul ieși întru tâmpinarea lui Iisus și văzându-L pre El, rugară-L ca să iasă din hotarăle lor.
  • 1688 Biblia (1688), 8: Porunci Faraon oamenilor pentru Avram ca să petreacă pre dânsul și pre fămeaia lui.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 4: Vrând Dumnezeu cuvântul ca să se arate în lume mai nainte, până a nu să întrupa și a să face om, au trimis în lume proroci să propoveduiască la oameni venirea lui cea înfățășată.
  • a doua jum. a sec. XVIII Pentru descoperirea, 25v/11: Cetățenii din Florintiia au rânduit ca fieștecare an, la zioa sărbătorii tuturor svinților, să se facă trii zile denaintea casii lui o luminație de prăznuire.
  • 1772 DIMITRIU, Etiopice, II, 1r/8: Îl ruga ca să spuie.
  • 1783 BELDIMAN, Alțidalis, 2r/19: Mai mulți clironomi l-au rugat … ca să-ș aleag din țerile lui sau dintr-a megieșilor lui o soție.
  • 1797 R. TEMPEA, Gram. Rom., 82/9: Pronomenile stăpănitoare … când să pun după nume, pierd slova cea din început, „-a”, și cer ca numele de care să ține pronomenul să aibă articul hotărâtoriu.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 325/15: Când chiamă unul pre doftorul, atuncea el ceare și vrea ca îndată să-i ajute.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 113/1: Faraon … mâniindu-se, au demândat ca încă mai tare să-i îngreoeze cu lucrul.
  • 1828 BOJINCĂ, Cârtirea, 80/21: Cantimir … întorcându-se cătră casă …, îndemnă pre mulți dintre dânșii ca să meargă să cuprindă pământurile alese.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 92/1: Orfeu … nu mai îndrăzni ca s-o mai gonească, ci se dete cu totul la cântecile sale cele duioase.
  • 1831 PLEȘOIANU, Telemah, II, 54/11: Beleazar … o puseră la închisoare și porunci celor mai înțelepți bătrâni ca să-i cerceteze toate faptele sale.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 43/2: Robinson … au sărit … îndată din locul său, hotărând ca să umble pe lângă țărmuri.
  • 1871 LMD, I.
  • 1878 EMINESCU, Poezii, 105: Ah! de câte ori voit-am / Ca să spânzur lira-n cui / Și un capăt poeziei / Și pustiului să pui.
  • 1879 EMINESCU, Poezii, 127: Eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape, / Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape.
  • 1881 ODOBESCU, Coresp., II, 72: Eu te rog cu tot dinadinsul, stimate amice, ca să stăruiești pentru … acest post.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 322: Hotărî dară, el cu mintea lui, ca să iscodească și pe mari și pe mici, să ispitească și prin boierime, și prin prostime.
  • <1887–1888> Analele Acad. Ist., seria 2, tom XX, 333: Kisselef promite, că la 5 decembre va veni la Iași și îndemnă pe Mitropolitul, ca, până atunci, să rechiame buna ordine în Adunare.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 13: Dorim cu toții ca jugul … să fie moale.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 8: Vă rog ca, în această privință cel puțin, să nu-i faceți Maiestății Sale nicio surpriză neplăcută.
  • 1968 BÂRLEA, Cânt. Pop., II, 20: Spune-i, mândru, mâne-ta, / Ca să nu se cheltuiască, / Până să ne despărțească.
  • 1979 Tribuna (R.), nr. 1, 33: Industria chimică românească se bucură de un ritm de dezvoltare deosebit de intens … urmând ca în 1985, împreună cu construcțiile de mașini, să asigure 50% din întreaga producție industrială a țării.
  • 1994 GOMA, Jurn., V, 122: Ieri m-am hotărât ca azi să sfârșesc cartea. Și am sfârșit-o.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 112: Conveniră … ca Alexandru să fie expus în biserică vineri dimineața.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 46: Nu numai corpul uman, ci orice agregat celular (corpurile cerești, de pildă) e supus unui grafic de reîmprospătare, care face ca materia unui obiect să fie mereu alta.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 MUNTEANU, Lexicol. Bibl., 49: Coincidența parțială cu fondul conceptual greco-latin, preexistentă deja în structurile semantice moștenite ale limbii române populare a făcut ca traducerea din limbile clasice în română, o limbă neo-latină, să fie … o operație relativ ușoară și eficientă.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 19: Aș fi lăsat totul baltă, dacă nu era Ioana lângă mine: aruncam eu plicul prin vreun tufiș până la urmă, riscând ca vreun domn Lăzărescu să-l snifuiască pe la încheieturi.

✧ Expr. A-i veni bine ca să … | A-i veni la socoteală ca să … v. veni.
4. (Introduce completive indirecte; și în loc. conj. Ca nu care cumva să … | Ca nu care cumva … să … | Ca nu cumva să … | Ca nu cumva … să …)
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 110: Ungurii nu era bucuroși ca să cază domniia Moldovei pre mâna leșilor, măcară că Laslău, crai ungurescu …, era frate lui Olbrihtu, craiului leșescu.
  • 1783 BELDIMAN, Alțidalis, 15r/31: Ascultând-o cu chip care îi grăia, care mai mult decât aceasta el n-ar fi îndrăznit a pofti, aflându-să la îndoială ca nu cumva urechile lui să nu-l fi amăgit.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 79/2: Cel ce postește se se păzască ca niciodată se nu ocărească și se nu osândească pre acele carele sau nu poate sau nu va se postească.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 312/11: Să luați sama, învățătorilor, ca, la lucrarea arithmeticei, să nu crează pruncii, lucrând cu numeri și respunzând sume mari, cum că numai aceaia oameni ar fi norocoși, carii au mari sume de bani.
  • 1847 SION, Socrat, 14/26: Amici …, plăngeți acum, cănd sufletul meu, / Este gata … / Ca să sboare cătră ceruri totdeauna măntuit / De podoaba cea trupească.
  • 1876 EMINESCU, Cezara, 122: Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice …, nu sânt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, al acestui advocatus diaboli, care e silit de voință ca să argumenteze toate celea.
  • 1880 GHICA, Scris., 184: Englitera … ajungea tot la soluționarea de a se da Moreea lui Mehmet Ali …, temându-se ca nu cumva, printr-o înțelegere cu Rusia …, să nu-și piardă preponderența … în Turcia.
  • 1881 EMINESCU, Poezii, 141: De-oiu urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva / Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
  • 1939 MINULESCU, Nu sunt, 331: An Nou! … / Fii atent ca nu care cumva / Să ți se rupă firu-n casa mea!
  • 1940 DA, I2.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 42: Arestările vor fi zgomotoase. Iar dumneata vei avea grijă ca zgomotul să se amplifice la maximum, ca numele unora dintre arestați să circule, să circule …
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, III, 326: Bătrânul, tata, făcuse armata la același regiment și mie îmi era teamă ca nu cumva să mă întrebe Dumitru Ruja și de el.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 171: Am încercat să provoc o conversație oarecare, dar el tăcea, foarte preocupat ca nu cumva să alunece și să cadă.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 322: I-a schimbat fotografia cu a lui, făcută din profil (se temea ca nu cumva, prin cine știe ce întâmplare, la graniță totuși să-l recunoască).
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 162: În vechea Romă, tinerele fete se adunau în cerc și făceau să circule o făclie, temându-se ca nu cumva să se stingă.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.

✧ Expr. A aduce în stare ca să … v. aduce.
✧ Expr. A pune în stare ca să … v. pune.
✧ Expr. A trage ca să moară v. trage.
5. (Introduce propoziții predicative)
  • 1648 N. Test., 149: Așia nu-i voia Tatălui vostru den ceriuri, ca să piiae unul de cești mici.
  • 1757 EUSTATIEVICI, Gram. Rum., 131: Care este știința cea dintâi a slovenirilor? … Este ca să fie parte oareșicăruia cuvânt știut sau cuvânt întreg.
  • 1843 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 231: Datoria preoțimei cei luminate este ca să apere lumea de rătăciri.
  • 1846 BĂLCESCU, Scrieri, 157: Singurul drept ce se da țăranului rob era ca stăpânul lui să nu-i poată răpi după voință banii, vitele și instrumentele de arătură.
  • 1855 BARONZI, Iacobinii, 193: Nu este obiceiul ca de la prânz, până la o oră, să se preîmblă Antonetta?
  • 1863 ALECSANDRI, Agachi, 666: Dorința lui și a mea cea mai mare este ca să ne însurăm.
  • 1884 GHICA, Scris., 325: Dacă am venit aici, este ca să mă pui în spânzurătoare, fiindcă nu pot trăi în pace cu conștiința mea.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 167: E și interesul boierului, ca să fie pace, să nu fie bucluc, scandal, încurcături și răspunderi.
  • 1932 MUȘATESCU, Proze, 41: Visul umoristului este ca s ajungă de râsul lumii.
  • 1936 BLECHER, Scris., 770: Preocuparea mea este ca să termin manuscrisul și să iasă cât mai bine.
  • 1938 AGÂRBICEANU, Sectarii, 254: Pentru ca să putem mântui țara de la dezastrul în care au adus-o acești sectari, întâia datorie a noastră este ca să facem zid în jurul șefului.
  • 1955 DL, I.
  • 2006 NDU: Problema e ca să terminăm până mâine.
  • 2007 DEXI.

III. (Introduce propoziții incidente)
  • 1858 Telegraful, nr. 23, 912/72: Apoi, ca să vorbim adevărul, mai că nici conlăcuitoarele popoare nu se pot lăuda a fi înaintat prea departe în clasa aceasta industrială.
  • 1902 Rev. Păd., 2: Exemplul cel mai isbitor în această privință-l oferă valea Buzăului, valea Prahovei, valea Topologului etc., ca să nu menționez decât câteva, unde torenții sunt așa de numeroși, încât se găsesc unul lângă altul.
  • 1906 Adevărul, nr. 5 998, 1: De calamitățile pelagrei arendașul poate fi făcut răspunzător, mai ales că sunt unii, oameni rapaci, ca să nu zicem criminali, cari dau cu știință țăranilor porumb stricat?
  • <1938–1948> STREINU, Crit. Liter., II, 246: Aliki, ca să menționăm numai numele eroinei din „Geamăna”, nuvela cea mai cuprinzătoare a volumului, este o pianistă fără pereche.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 134: Există și soluția preventivă, ca să termin cu soluțiile, și anume: e de acceptat un pic de rău, ca să se prevină un rău mai mare.
  • 2006 România liter. (S.), nr. 1, 241: Revenind la tramă, Justin o ia pe urmele soției lui, chit că toată lumea asumă că decesul ei e motivat de propria ei promiscuitate, ca să nu mai menționez insistența și politica mult prea revoluționară pentru zona respectivă.
  • 2010 Apostrof, nr. 3, 8: Am fost, ca să o spun direct și cinstit, ignorantă.
  • 2013 Tribuna (R.), nr. 269, 313: Ovidiu Ghiniță (Ion Sorcovă), Sorin Calotă (Luca), Oltea Blaga (Vecina) sau Carmen Butariu (Paraschiva), ca să menționez doar câteva nume din ampla distribuție a spectacolului, s-au remarcat și ei în varii momente scenice.
  • 2016 Tribuna (R.), nr. 325, 143: Ți-ai însușit un bun al comunității pentru că așa ai avut chef? Păi ăsta e furt, ca să vorbim pe șleau.

✧ (Precedat de adv. „adică”; introduce propoziții incidente cu valoare explicativă)
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 151/3: Înălțimea și cununa bărbăției se coprinde întru sine însuși, adecă ca toate vrerile și poftele sale ceale netrebuite și fără de rânduială se le biruie și se le sfarme.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 278/7: Unde lăcuiesc mulți laolaltă, trebuie să fie orânduială, adecă ca să nu fie unul altuia spre pagubă, ci ca unul să ajuture pre celalalt.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 284/9: Neputând omorî pre Hircan, pentru ca să-și plinească scopul, adecă ca să fie arhiereu și judecătoriu preste Iudea, au căutat alte mijlociri.
  • 1882 KOGĂLNICEANU, Orat., III2, 360: Eu, cât pentru mine, vă declar că articolele care sânt aci nu le combat; vă declar cum că în principiu voi primi modificările, reformele care se cer, adică ca să reformați colegiile.
  • 1916 ANTIPA, Pesc. Rom., 660: Pescuitul din fiecare din aceste categorii de ape dar, ca să poată da rezultatele cuvenite – adică ca să fie în stare să strângă cât mai complet recolta unui an – nu se poate face numai la întâmplare.

✧ Expr. Ca să nu mai vorbesc de … | Ca să nu mai vorbim de … v. vorbi.
✧ Expr. Ca să spun așa v. spune.
✧ Expr. Ca să vezi v. vedea.
✧ Expr. Ca să zic | Ca să zic așa v. zice.
✧ Expr. Ca să mă exprim astfel | Ca să ne exprimăm astfel | Dacă pot ca să mă exprim astfel | Dacă pot ca să mă exprim așa | Dacă putem ca să ne exprimăm astfel | Dacă putem ca să ne exprimăm așa v. exprima.
B. Înv.
1. Prin Mold. (Înaintea conjunctivului cu funcție de imperativ) 1597 în HASDEU, Cuvente den bătrâni, I, 126: De-acmu nainte nime din ruda mea, ca să n-aibă a pără aiastă păra nice dineoară în veaci înaintea ceștii hărtii a noastră.
  • 1646 Prav., 71: Cine va ocoli locul acela, unde să cade să plătească vamă, sau va treace pre niscare drumuri neîmblate, alegând de are fi cu știrea vameșilor, iară într-al(t) chip de va lăsa drumul cel mare, tot negoțul ca să-ș piiardză.
  • 1646 Prav. 96: Oricine-ș va găsi fata sa, cea de trup, curvind cu cineva, poate să-i facă moarte; însă ca să ucigă împreună cu dânsa și curvariul și să nu aibă nice o certare.
  • 1940 DA, I2.

2. (În const r. Ca doar | Ca doară | Pop. Ca doar, doar | Ca doar, doară | Ca doară, doară, introduce circumstanțiale de scop, cu predicatul exprimat printr-un verb la modul condițional-optativ sau indicativ viitor, sugerând probabilitatea, dorința etc.)
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 28: Să lăsăm năravurile ceale reale și obiceaele ceale necuvioase, ca doară s-ar milostivi Dumnezeu asupra noastră … să ne îndrepteaze pre calea cea dreaptă a mântuinții.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 279: Au mărsu spre oastea leșilor, ca doar ar încălica și s-ar slobodzi asupra lor.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 537: Și tare am stătut, ca doar l-oi întoarce, și n-am putut.
  • <1801–1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 99: Nu-i dete nicio clipită răgaz, / Fierrul învârtând de ună ș-altă parte, / Ca doară-i va da vreo rană de moarte.
  • ante 1816 ȘINCAI, Hron., III, 177: Lucra încet, ca doară mai curând ar veni oastea creștinească să duduie pe spurcații turci.
  • 1820 Doc. Ec., I, 240: Eu … m-am luat după dânșii, ca doar îi voi găsi dincoace netrecuți, ca să-i popresc să nu să ducă.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 40/7: Pătrunzându-l sătea, au fost silit … să caute ca doar ar putea afla vreun izvor.
  • 1843 NEGRUZZI, Fragm. Istor., 109: Foarte mult s-au mâniat; / Pre doi din ei i-au tăiat. / Ca doar de ei va scapa, / Și nu-i va mai asculta.
  • 1859 Telegraful, nr. 3, 121: Copilul … dorea odată cu capul să se facă urieș … De aceea și mânca tot bucatele cele mai bune, numa ca doară-doară să crească și să se întărească.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 207: Împăratul și împărăteasa se puseră pe post și pe rugăciune, cu gând ca doară îi va asculta Dumnezeu și le va da și lor un copil.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 322: Hotărî dară, el cu mintea lui …, să ispitească și prin boierime și prin prostime, ca doar, doară va ajunge să puie mâna pe un așa tâlhar vestit care îl pusese pe așa gânduri negre.
  • 1899 SBIERA, Familia, 9: Se arăta pe față cu prietenie, ca doară nu l-ar pricepe că el știe toate sfaturile și planurile lor.
  • 1908 St. Doc. Liter., VII, 59: Mizerabilul Koko Wassilko samănă să intrige prin cine știe ce unealtă a sa chiar între tinerii universitari, ca doară-doară va izbuti să producă noi sciziuni între noi.
  • 1911 I. Creangă (R.), nr. 1, 234: Umblă el încoace, umblă în colea, ca doar, doar, a nimeri la cineva să se vâre argat.
  • 1914 PAMFILE, Crăciunul, 2: Mulți anume s-or îmbrăca bine, ar glumi mult, s-or rătăci, ca doar-doar ar pune mâna unde li-i gândul!
  • 1936 Snoava, II, 311: Acum țiganul stătea pe un scaun în colțul sobei și aștepta ca doar, doar, l-or mai chema ciobanii la masă.
  • 1938 Biblia (1938), 1 309/1: Să-l cunosc pe el și puterea învierii lui și să fiu primit părtaș la patimile lui, și asemenea să fiu cu el, în moartea lui, ca doar-doar, să pot ajunge la învierea cea din morți.
  • 1940 DA, I2.
  • 1943 Transilvania, nr. 5, 389: Ele îndrăznesc să se strecoare în învălmășeală, ca doar, doar, or rămâne amestecate cu celelalte și nedescoperite până la timpul potrivit.

✧ Loc. conj. Cu gând ca … | Cu gând ca doară … | Cu gând ca să … v. gând.
✧ (În construcții negative, în corelație cu conj. „ci” sau „dar”)
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 177v: Ioan trimisă pentru întrebarea, nu ca doară nu știia pre Domnul Hristos, ce pentru dânșii, ca să-i vadză putearea dumnădzăirii de pre minuni.
  • 1688 Biblia (1688), 740: De râs ispitindu-se a zice, pentru că nu biruiaște gândul patemile sale, ce ceale ce sânt împotriva direptății, și vitejiei, și întregii firi. Și pre aceastea nu ca doară să le supuie, ce ca nu la eale să să supuie.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 9: Zice cum că-i iaste sminteală, nu ca doară ar păți el sminteală, ci pentru că cu aceale cuvinte opriia pre el Petru de la lucrarea mântuirii noastre.
  • 1895 MARIAN, Tradiții, 108: Văzând aceasta, Ștefan se cam supără … nu ca doară lui i-ar fi trebuit bani…, dar mai mult pentru oastea sa, pe care o iubea ca ochii din cap.

C. (În loc. conj. Ca și, marchează un raport copulativ între părți de propoziție)
  • ante 1816 ȘINCAI, Hron., I, 389: Pădurea cu toate părțile ei, … care numai se țin de donația crăiască, să le folosească săracii, ca și bogații.
  • 1839 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 90: Magnații maghiari, ca și boierii români, merg de-și delapidă averea în țări străine, dară nu prea le e iertat a cerceta Parisu ca boierii noștri, nici a-și face studiile la universitățile liberale germane.
  • 1855 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., I, 71: La aceasta răspund ionicii noui că se cuvine a face diferență între absența ordinei, precum a fost caosul, ca și între disordinea positivă, carea nu se poate cugeta.
  • 1890 XENOPOL, Ist. Rom., III, 157: La slavoni, ca și la romani, dreptatea se da numai în numele capului statului, ci chiar de el. Capul statului era și împărțitorul suprem al dreptăței.
  • 1891 Adevărul (G.), nr. 962, 2: Ea vrea să urmeze pe Yatreb în orice loc și Yatreb îi dă voia asta, ca să-l însoțească în orice loc, pe pod când comandă manevra sau când poruncește abordagiul, la ospețe, ca și la consiliu.
  • 1897 COȘBUC, Scrieri, II, 16: Bărbații sânt mai „abuzivi”, iar cei ce au a face cu orășenii suflă și în vin și în apă, ca și în bere, ca să depărteze spuma.
  • 1897 ZANNE, Prov. Rom., II, 638: Mor întocmai ca tot omul. Și bogatul, ca și robul.
  • 1932 STERE, Revol., I3, 722: Ion Răutu … era totuși parcă fascinat de aspectele unei lumi, în care toate condițiunile sociale, toate normele morale, toate prescripțiunile religioase, ca și restricțiunile legale, nu aveau nicio valoare.
  • 1947 ARGHEZI, Cortina, 478: În operele teatrale, ca și în roman, sunt îngropate adeseori durerile tăcute ale omului degradat de putința avuțiilor provocatoare și absente de la elementara lor datorie.
  • 1960 JOJA, St. Log., 67: Paradoxele lui Zenon și Nagasena învederează insuficiența și chiar primejdia abstractismului, ca și necesitatea depășirii gândirii și logicii abstracte prin gândirea și logica concretă.
  • 1973 WALD, Sisteme, 102: La abiponii din Paraguay, ca și la unele triburi din Noua Guinee, cuvintele interzise dispar din limbă definitiv.
  • 1983 D. Dr. Proces., 24: Instanța de judecată, ca și organul arbitral, pot constata chiar din oficiu nulitatea absolută a unui act juridic cu prilejul soluționării unor acțiuni având alt obiect.
  • <1992–1994> PATAPIEVICI, Cerul, 314: Popper contestă acest tip de abandon, ca și ispita comună de a nu pune la îndoială sursele cunoașterii noastre.
  • 1993 BANU, Istoriol. Filoz., 277: Epicur modifică într-atât conceptul abderitan de atom, încât face posibilă situarea lui la temelia viitoarei fizici, ca și a viitoarei concepții filozofice, științifice asupra structurii infinite a materiei.
  • 1999 CĂRTĂRESCU, Postmodern., 270: Moderniștii vor folosi din limbajul lor abisalitatea imaginii arhetipale, sintetice, ca și abandonarea totală a convențiilor referențialității.
  • 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I, 141: În geografiile universale și în istoriile menționate …, ca și în alte texte traduse în această perioadă, apar numeroase nume proprii.

– Lat. quam. Cf. lat. u t, gr. ὡ ς.

Referințe bibliografice:
1870 CIHAC, D. Et., I, 32; 1905 PUȘCARIU, Etym. Wb.; 1937 ROSETTI, Ist. Lb. Rom., I, 117; 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 21; 1945 Dacoromania, XI, 17–18; 1948 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 403; 1965 CL, nr. 2, 126; 1966 Gram. Lb. Rom.2, I–II; 1968 D. Eminescu.

Intrare de dicționar