3 rezultate
CA1 adv., prep., conj.
A. Adv.
I. (Indică o comparație între două sau mai multe ființe, obiecte, situații etc., care denotă o potrivire oarecare a unora față de celelalte)
1. (Comparația se referă la asemănarea dintre două sau mai multe ființe, obiecte, situații etc., dintre modurile de acționare, de manifestare, de realizare etc. a două sau a mai multor elemente raportate unul la celălalt) La fel cu …, precum.
  • <1551–1553> Ev. Sl.-Rom., 72r/6: Cinsteaștă tată și muma și se iubești aproapele teu ca sine însăși … tot aceste am țenut den tinereațele mele.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 51: Nu e ucenicul pespre dascalu, nece robulu pespre stăpânul lui. Sosește ucenicul să fie ca dascălul lui și robul ca domnul lui.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 63: Nu minciuni mărturisi, cinstește tatălu și muma și iubește vecinulu tău ca însă tine.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 346: Iubeaște aproapele tău ca tinre însuți.
  • 1648 N. Test., 134: Agiunge-i ucenicului să fie ca dascălul lui și sluga ca domnu-său.
  • 1648 N. Test., 479: Iubeaște pre priiatinul tău ca însuți pre tine.
  • 1648 N. Test., 562: Avea coade ca a scorpiei … și putearea lor era să strice oamenilor, în cinci luni.
  • 1683 DOSOFTEI, Viața svinților, II, ianuarie, 35v/33: Unii ce-l adăosease [cântecul], de-l dzâcea ca armeanii …, puind cu năpaste patimă dumnedzăirii lui Dumnedzău.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 424: Ce de vreme ce Brebul s-au făcut pește, cu cât mai pre lesne va fi pasirea zburătoare a să face dobitoc ca cele în patru picioare îmblătoare.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 39: Vom iubi pre vecinii noștri după porunca lui Dumnezeu, ca înșine pre noi.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 78/4: Cine va bea vinul cu măsură? Poate că e vinul ca apa, căci că cu cât îl bei mai mult, cu atâta mai tare însetoșezi.
  • 1810 Doc. Bârl., I, 192: S-au găsât breasla negustorilor abăgeri pe cari i-am primit alăturați cititori ca însăși noi, dându-le toată voia și putere ca să facă această sfântă biserică.
  • ante 1815 CLEMENS, Wörterbuch.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 3072/39.
  • 1846 Foaie pentru minte, 1881/11: Se poate, fară leac de păcat, de a afirma că nu-i niciun nabab sau pașă care să fi fost în toată viața sa așa de favorit ca dânsul.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1852 GUSTI, Rit. Rom., 106/38: Aceea ce predomnește e un feliu de gravitate adâncă simțitivă, gânditoare, și espresiunea unui om ce guvernă unu ce sânt ca un popor, pe care-l guvernă în fața lui Dumnezeu și care simte sânțeniea sarcinei sale.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 4641/39.
  • 1869 FROLLO, Vocab., I, 151.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 10: Amice … să nu pați și tu ca simigiul, … să nu capeți de la mine decât un „encomion” fluturatic și fără temei, psalmodiat și acela pe drâng sau cântat din frunză.
  • 1881 JIPESCU, Opincaru, 51: Câinilor, cățeilor, să le pui numele ca la ai miei: Pârjol, Ghiocel … ș-alte numiri de drăguleț.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 222: Cât în lume am umblat, / Eu ca mândra n-am aflat; / Bunișoară și frumoasă, / Și ca ea de drăgăstoasă!
  • 1886 ALEXI, D. Rom.-Germ.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 1: Băiatul umblă … să-și facă căruță și săniuță de cărat bucatele de la câmp și de adus lemnele din pădure, ca tata.
  • 1893 CĂTANĂ, Pov. Băn., I, 55: Mergi, pitice, și spune împăratului vostru că-i voi trimite eu răspuns pre un de-ai mei de frunte, nu cum mi-a trimis el mie, pre un neghiob ca tine!
  • 1893 Șezătoarea, II, nr. 11–12, 209: Nu-i cum iera pi vremea cân neni, moșî (părinții și bunicii) noștri iera tiniri ca noi.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 231.
  • 1896 COȘBUC, Fire de tort, I, 49: Haina-i măturând pământul, / [copilul] și-o târăște abea, abea: / Cinci ca el încap în ea!
  • 1897 Epoca, nr. 382, 1: Moțul, venit la târg să vânză sau să cumpere – căci e negustor ca armeanul – se repede la cămara erarială.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1899 CARAGIALE, Coresp., 7: Tocmai când … hotărâsem un menu vrednic de-un epicurean inteligent ca tine, vechiul meu dascăl în publicistică, plecași fără să ne luăm ziua bună.
  • 1901 CARAGIALE, Proză, 1 315: Contez pe amiciția d-tale, că ai să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic.
  • 1903 Luceafărul (R.), nr. 21, 348: M-am uitat. Erau trei litere: TBC. TBC.! … Nu înțelegeam la început. Mi se păreau niște abreviațiuni medicale, inaccesibile pentru un laic ca mine.
  • 1903 TDRG, I.
  • 1907 GALACTION, Bisericuța, 21: Ca el erau ciobanii pe vremea mea – nevinovați.
  • 1918 ZAMFIRESCU, Pub. Mem., 88: Dintre toate popoarele din bazinul Mării Negre, niciunul nu are mai multă afinitate cu sufletul trecutului de pe Helespont și mai mare interes pentru absoluta libertate a strâmtorilor ca poporul român.
  • 1924 MINULESCU, Strofe, 167: Am pornit îndată după ea / S-o-ntâlnesc în Cișmigiu / Sau la Șosea, / Cum făceam alt᾽dată-n fiecare an, / Când eram și eu ca ea – un licean.
  • 1930 ȘĂINEANU, D.8.
  • 1931 CADE.
  • 1938 VLASIU, Am plecat, 11: Ea era frumoasă, … nu erau multe ca ea.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 69: Era un om înalt, mai-mai să-l ajungă pe Ieremia, însă nu așa ciolănos ca el, ci bine clădit.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, II, 412: O persoană atât de distinsă ca dumneata să-mi răspundă în felul acesta!
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 189: Ești departe de a fi frumos ca dânsul, dar asta poate fi în avantajul dumitale.
  • 1976 REGMAN, Colocvial, 16: „Figurile” descoperite de critic sunt mai ales de ordinul izomorfiei și conțin, ca toate produsele mediei, un grad ridicat de abstractism și generalitate.
  • 1983 LIICEANU, Jurnalul de la Păltiniș, 56: Am avut mereu o „concentrare prostească”, ca a ciobanului care păștea oile cu spatele la o șură în flăcări.
  • 1989 D. Mitol.2, 129: Isus Christos este considerat nu un semizeu (ca un Bodhisattva sau un zeu născut de o muritoare), ci întruparea Logosului divin.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 582: Influența truverilor (… ca cea a trubadurilor) a pătruns chiar și în școlile episcopale.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 237: Asemenea abisuri de cruzime să zacă în orișice om cultivat și inofensiv ca mine, sau trăiesc umilința de a fi un exemplar degenerat al umanității?
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., II, 164: N-aș fi ajuns … vicepreședinte al consiliului de miniștri …, dar este de neînchipuit să nu fi fost utilizat și plătit din abundență, ca atâția alți specialiști.
  • 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I, 321: Spre mijlocul secolului al XIX-lea, când influența latino-romanică asupra limbii române literare, în special cea franceză, devine tot mai puternică, neologisme ca cele menționate își schimbă aspectul fonetic.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2013 DGS.

✧ (Cu valoare prepozițională)
  • 1752 St. Doc., VII, 301: Am socotit că o treabă ca aceasta să poate lămuri limpede de un obraz de cinste ca dumneata.
  • 1818 BELDIMAN, Avel, 14/5: Tânărul aceast delicat, frumos și trândav … ar muri dacă numai întru o zi s-ar osteni ca mine.
  • 1825 PLEȘOIANU – LIBRIÉR, Abețedar, 76/15: Mă socotesc prea norocit să șez lângă o persoană atât de plăcută ca dumneata.
  • 1831 HELIADE-RĂDULESCU, Teatru trad., 23: Nimini nu-și făcu ca mine un astfel de mare plan.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 233: Eu, de aș fi liber ca tine, în loc să doresc a mă face călugăr …, aș rămânea mai bine în lumea aceea plină de valuri, de care umbli să fugi!
  • 1867 EMINESCU, Poezii, 17: Ruga-m-aș la Erato, să cânt ca tine, barde, / De nu în viața-mi toată, dar cântecu-mi de moarte / … să-l cânt, apoi să mor.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 80: De-i izbuti, bine de bine, iară de nu, au mai pățit și alți voinici ca tine.
  • 1883 MARIAN, Ornit. Pop., II, 37: Voinicel ca dumneata în Moldova n-oi afla!
  • 1887 POPESCU, Fata, 150: Nădăjduiam că un fiu … ca tine nu se va abate din vorba tatălui său.
  • 1900 POP-RETEGANUL, Povest., I, 12: Adună două rânduri de otavă, de avu atâta potop de nutreț, cât ar fi fost de ajuns la trei gazde ca el.
  • 1913 Antol. Lit. Pop., II, 162: Tot de împărați o să vă povestesc și acu, copiii mei, că dacă n-ar da de vorbă la a lume împărații și craii … alții cine o să dea? Un sărac și un neputincios ca mine?
  • 1935 SĂRMANUL KLOPȘTOCK, Feciorul, II, 192: Chiriacescu … n-a mai avut ce face cu un capsoman ca el și l-a lucrat, se vede, pă la ăi mari.
  • 1946 CAMIL PETRESCU, Prof. Omu, 185: Nu-mi place să fac afaceri cu oameni ca voi.
  • 1954 Folc. Transilv., II, 242: Că nu e doctor pe lume / Să mă vindece ca tine / Nu e leac de boala mea, / Făr’ numai gurița ta.
  • 1963 Folc. Olt. – Munt., III, 480: Când la minte mi-am venit, / Văd că ochii mi-au sărit, / Căci un bobocel ca mine / N-a avut noroc pe lume.
  • 1966 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, I, 113: O fată ca tine poate să iubească un om cu mult mai în etate?
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 35: Să mă fi cunoscut dumneata pe mine înainte de război! … He, he! … Cine mai era ca mine în Ferendari?!
  • 1997 BLANDIANA, Eu, 299: Cred că ar fi o nedreptate ca un om atât de implicat ca mine … să fie considerat în rândul absenteiștilor pentru că nu acceptă o funcție publică.

✧ (Popular; termenul cu care se compară este exprimat printr-un pronume personal la nominativ, persoana I, sg.)
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 247: Nu mă lăsa să mor! / Că-i păcat de Dumnezeu / Să pieie voinic ca eu.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 262: De-aici până la Brașeu, / Nime nu-i străin ca eu; / Ba mai e încă unu, / Ș-ala-i cucu, săracu.
  • <1902–1905> ȚIPLEA, Poezii pop., 448: De-aici până la Brașeu / Nu-i pruncuț săleac ca eu, / Numa [v]idra din pârău.
  • 1924 BÂRLEA, Cânt. Pop., II, 205: De n-o vrutu tată-tău, / Să te puie-n copârșău, / Să-ți ducă doru ca eu.
  • 1956 Viața rom. (R. US), nr. 5, 53: Oare ție n-o să-ți fie greu / Cu un fără-liniște ca eu?

✧ (Urmat de construcțiile „nimeni altul”, „nimeni alt”, are valoare de superlativ)
  • <1830–1831> ZILOT ROMÂNUL, Ist. Țării Rom., 39: Îi rămăsese / Numele cum că fusese / Domn țării ca nimeni alt.
  • 1921 SLAVICI, Pov., 228: Muncești ca nimeni altul, în vreme ce fratele tău mai mare se răsfață ca un boier.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 55: Istoria o cunoștea ca nimeni altul, ea desăvârșise la dânsul darul înnăscut de a judeca, fără să se înșele, oamenii.
  • 1933 DENSUSIANU, Teor. Estet., 548: [Cipariu], cunoscător al limbei noastre vechi ca nimeni altul în vremea lui, găsise că ea era mai bogată într-un fel, adică – după preferințele lui – în expresii autentice latine.
  • 1937 BRĂESCU, Amint., 52: Moș Simion spunea povești ca nimeni altul, imitând deopotrivă glasul pițigăiat al femeilor și vocile îngroșate ale voinicilor.
  • 1958 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 619: Popa … se pricepea la meșteșugul setcilor ca nimeni altul.
  • 1998 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., III, 389: În ciuda radicalismului manifest, multe disocieri și acuzații sunt juste, ca de exemplu caracterizarea lui G. Călinescu – „un Ostap Bender al anilor noștri ’50”, cel care a „transformat ca nimeni altul compromisul în spectacol, a dat minciunii splendoare și luxurianță”.

✧ (În corelație cu construcția „așa și”, indică asemănarea până la identitate)
  • <1573–1578> Psalt. Sch., I, 528: Ca este Tatăl, așa și Fiiul, așa și Sfântul Duh.
  • 1886 ALEXI, D. Rom.-Germ.2: Ca stăpânul, așa și sluga.

✧ (În corelație cu construcțiile „tot atât de …”, „tot așa de …”, marchează gradul de egalitate al comparativului)
  • 1890 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., I, 149: A fugi de influența lui Eminescu în acest sens ar fi tot așa de absurd ca a fugi de limba românească.
  • <1925–1926> CAMIL PETRESCU, M. Popescu, 440: Bravo, domnule Mitică! … Ei, să te vedem diseară dacă și la dans ești tot atât de tare ca în comerț.
  • 1939 ARGETOIANU, Îns., VII, 274: Fiindcă trimiterea cenușilor omenești peste graniță e tot atât de complicată ca trimiterea unui cadavru, moștenitorii s-au gândit să pună rămășițele guvernantei într-o cutie de cacao și să o expedieze la București.

✧ (În contexte negative, exprimă o opoziție)
  • 1876 EMINESCU, Poezii, 82: Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu / Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 288: Altul mi-am căpătat / Mai voinic și mai legat, / Nu ca tine-un deșelat.
  • 1924 BÂRLEA, Cânt. Pop., II, 15: Zâs-ai mândru, zâs-ai, câne, / Că n-ai dragă ca pe mine.

✧ (Cu valoare prepozițională)
  • 1850 ALECSANDRI, Anghelușa, 45: Nici cel mai cornorat / Nu-i ca mine de-nvățat!
  • <1878–1880> Folc. Transilv., II, 347: Când ochii-i voi deschide, / Doisprezece m-or cuprinde, / Mai de soi și mai de neam. / Nu ca tine-un bețivan.
  • <1920–1960> Folc. Transilv., I, 282: Pă mine Pătru mă ia … / Că-s gazdă cu boi și vacă, / Nu ca tine-o sărăntoacă.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un nume propriu care desemnează o persoană sau un personaj reprezentativ pentru o anumită trăsătură)
  • 1581 CORESI, Ev., 349: Nu ca Ilie și ca Elisei, cu ruga și cu rugăciunile, învise mortul acesta Hristos, ce domnește și cu zisa.
  • 1620 MOXA, Cron., 181: Theod[o]ra-i blăstemă și amândoi să pață ca Theoctist.
  • 1688 Biblia (1688), 230: Ca Avesalom nu era om frumos întru tot Israilul, lăudat foarte, den urma piciorului și până în creaștetul lui nu era întru el hulă.
  • 1798 Retorică, în Șc. Ardeleană (2018), II, 1 056: Cu tunetul glasului îndemnează pre fieștecare la luptă … și de ar fi fost și neputincios și nevreadnic ca Thersit, îl preface în viteaz.
  • 1825 MUMULEANU, Caracteruri, 114: Tu ești nobil și baron, Ești ritor ca Țițeron.
  • 1832 ASACHI, Ist. Imper., 246/27: Oarecând Alexandrul Machedon au arătat dorință … de a fi ca Deoghen filosof.
  • 1850 KOGĂLNICEANU, Lit. Bel., 101: Ne-am purtat ca când ne-ar fi fost rușine de tot ce era al nostru; am aruncat tot ce era esențial pământesc, ne-am lepădat de trecut ca Petru de Hristos.
  • 1869 MAIORESCU, Crit., I, 132: Mai toți sântem spirite universale, ca Pralea.
  • 1870 EMINESCU, Poezii, 295: Ca Byron, treaz de vântul cel sălbatec al durerei / Palid stinge-Alecsandrescu sânta candelă-a sperărei.
  • <1878–1880> Folc. Transilv., II, 415: Rămâneți în veselie, / Ca Codreanu-n haiducie, / Să-mi faceți parte și mie.
  • 1889 COȘBUC, Balade, 11: E lung pământul, ba e lat, / Dar ca Săgeată de bogat / Nici astăzi domn pe lume nu-i.
  • 1896 MACEDONSKI, Nuv., 43: Nicopolul era, între prăpăstioasele lui dealuri, deopotrivă de îmbietor ca Grenada.
  • 1909 ANGHEL – IOSIF, Caleid., 219: Nu-s melancolic ca Petrarca / Dar știu să râd, și plâng apoi.
  • 1920 REBREANU, Ion, 53: Zenobia … știa bine că băiatul, când e vorba de muncă, nu se codește și nu lenevește ca Glanetașu.
  • 1934 Arh. Olt., XIII, nr. 71–73, 448: Ne sfătuia pe noi, studenții lui și viitori profesori, să nu vorbim repede ca Iorga, căci nu ne pot urmări copiii.
  • 1946 CAMIL PETRESCU, Jocul, 205: Sinești nu e un ministru … ca Hariton, să se lase demis de o gazetă.
  • 1947 CĂLINESCU, Opera Eminescu, I, 19: Poemul dramatic se deschide cu un lung monolog al lui Mureșan, care se află nu la pupitru de magistru cabalist, ca Faust, ci, tot noaptea, într-o pădure.
  • 1954 SADOVEANU, Aventură, 529: Ca Toma din legenda Evangheliei, mă pregăteam să cred și să fiu fericit, numai după ce voi vedea.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 69: Eu … străluceam prin cămașa mea roșie cu dungi, italienească, proaspăt primită cadou de la Ioana, și de care eram mândru ca Liiceanu de Siegfried al lui.

✧ (Cu valoare prepozițională)
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 19: [Andronache Tuzluc] are un fiu ... desfrânat ca Don Juan.
✧ (Precedat de adv. „întocmai”, „tot” sau de loc. adv. „la fel”, sugerează asemănarea totală)
  • 1840 ALEXANDRESCU, Suvenire, 87: Dacă … păstorul ce tu ni l-ai alege / Va fi tot ca păstorii de care-avem destui, / Atunci … lasă în starea-i bătrâna tiranie.
  • 1841 Foaie pentru minte, 2352/36: Uleric Țfingli, după el Ioan Calvin, s-au sculat tot ca Luter împotriva papii.
  • 1843 C. A. ROSETTI, Ceasurile, 245/7: Schimbat-ai tu cu aur o sfântă fericire / Întocmai ca Iuda vânduși dumnezeire.
  • 1876 ALECSANDRI, Legende, 128: Cine-a fi nebun ca mine, / Tot ca mine să pățească!
  • 1893 SPERANȚIA, Anecd., III, 109: Cel ce-n lume lup se naște / Tot ca lupul va trăi.
  • 1900 ZANNE, Prov. Rom., IV, 472: Blăstemul de mumă, / Tot ca rana cea de ciumă.
  • 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 50: Dârmoiul e tot ca ciurul, cu deosebire numai că e mai mare și are găurile mai largi.
  • 1914 PAMFILE, Crăciunul, 129: Prin Bucovina, prin jud. Suceava, … copiii umblă și cu luceafărul, care este făcut tot ca o stea.
  • 1950 PAS, Zilele, IV, 19: Tot ca o râmă se târau și obuzierele spre locul lor de odihnă și refacere.

✧ (Precedat de adverbul „mai”, în comparații relative)
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 24: Ești un cheag zbârcit mai ca și mine și iată ce-ți urlă prin cap.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 80: Avea obraji cu limpezimi de ou de porțelan, ochii negri, mai ca niște clasice migdale, sprâncenele drese, subțiri și ușor ridicate spre tâmple.

✧ (Comparația implică noțiuni temporale)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 395: Mai vârtos gice și învață se nu preagete întru vremi, înr-aceasta vreame nemică a fi între Domnul, derep ce uo dzi ca uo mie de ani și o mie de ani ca o dzi; și a fi currundu dzua Domnului.
  • <1573–1578> Psalt. Sch., 296: O mie de aii între ochii tăi, Doamne, ca dzua de eri ce trecu.
  • 1692 în Chrest. Rom., I, 296/37: O mie de ani, Doamne, întru ochii tăi, ca dzua de eri care au trecut.
  • 1793 Uricariul, VI, 168: La vreme de post [mănâncă] mămăligă uscată …, în vreme de frupt, o dzi ca alta, mămăligă și brănză.
  • 1885 TEODORESCU, Poezii pop., 493: C-o veni vremea d-apoi, / D-o fi anul ca luna, / Luna / Ca săptămâna, / Săptămâna / Ca ziua, / Și ziua ca ceasul scurt, / Iar ceasul ca un minut.
  • 1893 BACALBAȘA, Moș Teacă, 5: Bieții bătrâni se rugau lui Dumnezeu să treacă anul ca ceasul.

✧ (Termenul cu care se compară, explicativ cu valoare de apoziție, este exprimat printr-un grup nominal precedat de adj. nehot. „tot”, sugerând apartenența la o categorie de elemente asemănătoare)
  • ante 1852 BĂLCESCU, Scrieri, II, 145: Regulamentul, ca toate legiuirile vechi, nu acordează stăpânului unui domen un drept absolut asupra domenului său întreg.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 77: Pictura, ca toate artele cele frumoase, după căderea grecilor și romanilor degeneră până la gradul cel mai estrem.
  • 1870 CODRU-DRĂGUȘANU, Add., 286: Până aici, ca toți scriitorii cei renumiți, bine-rău, credem a ne fi împlinit misiunea mitică.
  • 1908 CARAGIALE, Coresp., 160: Cartea d-tale, căreia-i trebuiește, ca tutulor cărților, și noroc pe lângă valoarea ce i-o cunosc, are nevoie de o prefață semnată de un pedagog absolut.
  • <1921–1922> Dacoromania, II, 793: Tabela de la sfârșit oferă, însă, ca toate tipăriturile de acest fel ale marelui învățat, un extrem de bogat lexic – o adevărată recoltă pentru filolog.

✧ (Termenul cu care se compară, cu valoare de apoziție, este exprimat printr-un grup nominal precedat de adj. nehot. „tot”, însoțit de adv. „mai”; se relativizează ideea de asemănare cu reprezentanții unei categorii de ființe sau lucruri din care face parte termenul comparat)
  • 1854 CIPARIU, El. Lb. Rom., 211: „C” finale, ca mai toate cosunătoarele finali latine, e lăpădat în limba rom[ână].
  • 1971 Ist. Teatrului, II, 147: Ca mai toate textele dramatice ale începuturilor, primele piese ale lui Alecsandri au fost scrise într-o strânsă relație cu ideea de spectacol.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv precedat de adj. nehot. „tot”, de un adj. dem. sau de un pron. dem., de prep. „la”, „pe”, sugerând apartenența la o categorie de elemente asemănătoare; în contexte negative, indică diferențierea față de ceilalți reprezentanți ai categoriei)
  • 1581 CORESI, Ev., 501: Văzură acea stea, și nefiind ca alalte steale, ivindu-se așa prealuminată și minunată, deci se rădicară și se duseră.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 7: Fariseul stătu și așa să ruga întru sine: „Doamne, dau ție laudă că nu sâmtu ca alalți oameni – apucători, nedirepți, curvari – sau ca acesta vamăș”.
  • 1688 Biblia (1688), 805: Fariseul, stând deusebi, așa să ruga: „Doamne, muțămescu-Ți că nu sânt ca ceialalți oameni jăhuitori, nedirepți”.
  • 1842 RUS, Icoana pământului, I, 144: Ei sânt ca toți lăcuitorii țărilor calde: doritori de isbândă, ațâțăcioși, mai mult de la sâmțiri atârnători, sumeți, urători de străini, iuți la mânie.
  • 1881 CREANGĂ, Amintiri, 199: Turbare de cap și frântură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu mi s-a mai dat a vedè.
  • 1888 DELAVRANCEA, Proză, II, 13: Domnul Vucea nu era defel ca ceilalți oameni.
  • 1906 MERA, Lumea basmelor, 117: Oamenii aceștia aveau trei feciori, dintre cari cei mai mari doi erau ca toți feciorii din lume, acuși mai buni, acuși mai răi, acuși mai cuminte, acuși iarăși mai nătărăi, după cum erau ceasurile.
  • 1911 EFTIMIU, Înșir. Mărg., 20: E de neam împărătesc? Dacă nu-i de neam ca ceilalți, să se ducă îl poftesc!
  • 1915 I. Creangă (R.), nr. 4, 125: Când vede curcanii, începe: „șontacoi, șontaca” și le face felul ca și la ceilalți.
  • <1929–1930> Dacoromania, VI, 367: Ca la toate elementele turcești din Banat și Ardeal intrate prin limba sârbească, și în cazul acesta accentul nu cade pe vocala finală, ci pe silaba penultimă.
  • 1945 DEMETRIUS, Album, 217: El nu e … ca toți dobitocii ăștia din oraș.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 270: Și eu care ziceam că o fi la mijloc vreo taină …! Când colo, o lămpiță ca toate altele.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 349: Am făcut un război. Și nu l-am făcut, ca alții, la partea sedentară, ci pe front.
  • 1970 România liter. (S.), nr. 73, 124: Se inițiase ca puțini alții în tainele eresurilor și ale practicilor ezoterice, încât, pe acest fond de înțelepciuni …, a putut răsări o proză de amețitoare complexitate.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 113: Nimeni nu te crede că ești același, că ai mai departe viața ta și problemele tale și că te doare, ca pe toți ceilalți, o nedreptate care ți se face.

✧ Loc. adv. O zi ca alta v. zi.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv precedat de adj. nehot. „tot”, însoțit de adv. „mai”; se relativizează ideea de asemănare cu reprezentanții unei categorii de ființe sau lucruri din care face parte termenul comparat)
  • 1870 Familia (F.), nr. 14, 164: Ca mai toți orientalii, se aflau între chinezi oameni cari credeau în metempsichoze.
  • 1883 Telegraful, nr. 96, 385: Oarele și le ține regulat, nu ca mai toți catecheții din școalele mijlocie, cari absentează câte jumătate și 3 pătrare de oare.
  • 1901 Sămănătorul, I, 330: [Porumbeii] azi nu sunt ai nimănui și trăiesc și ei, ca mai toți venețienii, din dărnicia călătorilor.
  • 1910 Albina pop., nr. 21, 577: Ca mai toate satele noastre românești, satul Țuțcani își are și el istoricul său propriu.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, III, 41: Victor Luis … făcuse studii strălucite, de altfel ca mai toți arhitecții de care ne-am ocupat până acum.
  • 1956 Contrib. Ist. Lb. Liter., I, 8: În privința neologismelor, Mumuleanu profesează idei juste, ca mai toți cărturarii vremii.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 12: Cu toate acestea, falsa dihotomie „minte – inimă”, falsă ca mai toate dihotomiile, are o îndelungă tradiție filozofică.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 292: Ghica … este, ca mai toți romanticii, un cititor de romane populare.

✧ (Întărit prin loc. adv. „de altfel”)
  • 1942 AGÂRBICEANU, Ana, 116: Aici e o lume pestriță, ca de altfel pe toate plajele.
  • 1973 CL, 247: Verbele de tipul „a se orășeniza”, „a (se) ameliora”, ca de altfel majoritatea verbelor care exprimă acțiuni de durată, pot fi complinite de „îndată” și „curând” atât cu referire la momentul acțiunii, cât și la durata desfășurării ei.
  • 2000 N. N. CONSTANTINESCU, Istoria ec., II, 334: Analfabetismul funcțional …, deși la cote mai reduse, a continuat să existe, ca de altfel în toate țările, chiar și în cele mai dezvoltate.
  • 2001 BLANDIANA, Eu, 167: Pe-atunci Ceaușescu avea creditul maxim la scriitori, ca de altfel și la alte categorii sociale.

✧ (Cu valoare prepozițională; termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv, precedat adesea de prep. „la”)
  • 1837 J. CIHAC, Ist. Nat., 108/3: Drochia are plisc ca la găină, picioare înalte, cu tri[i] gheare, și la coadă 20 pene.
  • 1883 MARIAN, Ornit. Pop., I, 80: Capra-dracului … e o pasere ceva mai mică ca un graur … La pene e vânătă pestriță … Ciocul vine ca la graur.
  • 1898 BASSARABESCU, Pe drezină, 45: Simțindu-se biruit de rușine și de teamă – căci ochii coanii Elenchii străluceau ca la o leoaică – se repezi afară și plecă plouat.
  • 1954 DOMBROWSKI – LINȚIA, Păsările, II, 161: Rectricele mijlocii ale femelelor adulte, la o vârstă înaintată, încep să se coloreze în sur-cenușiu, ca la masculi.
  • 1954 SADOVEANU, Aventură, 593: Anton Porumb … [era] voinic, cu mijlocul supt ca la toți truditorii din greu.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 38: În ochii bătrânului se aprinse o scurtă lucire, ca la dihăniile care rătăcesc noaptea prin codri.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv, precedat adesea de prep. „la”, „înaintea”; indică un anumit statut sau o anumită calitate a destinatarului ori a beneficiarului acțiunii sau al atitudinii cuiva)
  • 1639 Carte rakoczyană, 245: La tine alergăm ca la un păreate adăpostitoriu și ca la o ceaia ce ești priitoare.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 102: S-au întorsu la scaunul său, la Suceava, cu mare pohvală și biruință, de la însuși Dumnezeu de sus, ieșindu-i înainte mitropolitul și cu toți preoții … ca înaintea unui împăratu și biruitoriu de limbi păgâne, de l-au blagoslovitu.
  • 1648 N. Test., 463: Având același dar, ca fiilor grăiesc, desfătați-vă și voi. Nu vă îngiugareți în giug neaseamenea cu cei necredincioși.
  • 1688 Biblia (1688), 866: Eu, fraților, nu putui să grăiesc voao ca unor duhovnicești, ce ca unor trupești, ca unor prunci întru Hristos. Cu lapte pre voi am adăpat, și nu cu mâncare, pentru că încă nu puteați [mânca].
  • <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., I, 262: Măriia Sa …, după Dumnăzău, stiag obștesc, buzdugan și sabie domnului de țară, ca unui namesnic al său îi va trimite.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 226: Această scrisoare …, mă rog ca unui domn milostiv și iubitoriu de Hristos, să o citești.
  • 1760 St. Doc., 73: Eu mă foarte rog dumitale ca unui bun stăpân și patron, ca să i să isprăvească dereptatea.
  • 1776 Mineiul Oct., 173vl/34: Ca la un pierzătoriu al patimilor și chip al vieții ceii dreapte și ajutătoriu al celor necăsătoriți …, toți la tine venim.
  • ante 1816 ȘINCAI, Hron., I, 94: Valentinian … au crezut oamenilor celor necredincioși ca la niște credincioși.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 266/7: Veți simți noao bucurie, … de veți gândi cu cinste, cum se cuvine și cu dragoste la Dumnezeu și îi veți mărturisi lui, ca unui tată al vostru, cu credință toate lucrurile voastre.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 87: Drumețule, … îți spun, ca la un frate, că din cruda copilărie slujesc prin străini.
  • 1893 BIBICESCU, Poesii pop., 91: Tângui-m-aș, tângui, / Tângui-m-ași și n-am cui / Când vor crește dedeței / Și m-oi tângui la ei / Ca la niște frați ai mei.
  • 1924 BÂRLEA, Cânt. Pop., II, 116: Or crește viorele, / Și m-oi jelui la ele, / Ca la surorile mele.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 73: Venim iar la dumneavoastră ca la un părinte al târgului.
  • 1948 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 279: Am găsit câteva urme proaspete de vulpe … L-am pus să adulmece, l-am asmuțit …, dar câinele s-a mulțumit să dea din coadă și să latre vesel, ca la o veche cunoștință.
  • 1954 Viața rom. (R. US), nr. 12, 91: [El] le arată că în lojile masonice sunt mulți negustori din lumea întreagă, la care ei se vor putea adresa ca la niște frați.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 98: M-a durut … chipul rece cum tu ne-ai vestit căsătoria, ca la niște cunoscuți oarecare.

✧ Pop. (Adesea cu valoare prepozițională; termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau pronume personal precedat de prep. „la”, indicând unicitatea, datorită unor trăsături bine definite, a persoanei despre care se vorbește)
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 221: N-am văzut verde frunzuță / Ca la mândra-n grădinuță; / Cât o ninge, cât o plouă, / Ea e tot mândră și nouă.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 227: Doi ochi ca la dumneata, / Zău că nu mai pot afla, / Așa negri, frumușei.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 347: Ochișori ca la mândra / N-am văzt în toată lumea.
  • 1900 POP-RETEGANUL, Povest., II, 16: Mergeți și vedeți mai are cineva ce are Nechita Sasul? Nici … vite ca la el …, nici bani în ladă ca la el.
  • ante 1907 MARIAN, Hore, 165: Măi, bădița Constantine / Ochi albaștri ca la tine, / Cât îi satu n-are nime.

✧ (Cu valoare prepozițională)
  • 1944 IORDAN, Stil. Lb. Rom., 151: O situație asemănătoare găsim, de pildă, și în engleză, care nu-i o limbă neolatină, ca a noastră. [Notă de subsol]
  • 1948 PREDA, Nuv., 55: Orice faptă, cât ar fi ea de bună și omul la fel de bun, n-o mai înțeleg dacă se arată așa ca la Miai: cu foame de avere.
  • 1968 PREDA, Intrusul, 1 238: Nu există niciun motiv … ca o familie ca a noastră să se desfacă.
  • 2015 PLEȘU, Despre inimă, 139: „Credința” diavolilor e, cu alte cuvinte, „certitudine”! Nu ca a noastră …

✧ (În structuri cu valoare superlativă, adesea urmat de pron. neg. „niciunul”, „niciuna”)
  • 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 47: O deciziune ca niciuna se află în sus citata colecțiune …, scrisă latinește.
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 37: O vedea cum ocolește maidanele îngunoiate sau casele răvășite în cotitura străzei, până departe, în oraș, unde, mândră ca niciuna, răsărea ca o minune din mulțimea lumei prin mijlocul căreia trecea.
  • 1927 C. PETRESCU, Întunecare, I, 9: Judeci ca cea mai femeie dintre femei!
  • 1935 M. I. CARAGIALE, Art. St., 269: Corvinii stabileau astfel o legătură strălucită cu dinastia arpadiană, care, ca niciuna alta, a dat bisericei romane doi sfinți și o sfântă. [Notă de subsol]
  • 1979 CIOCULESCU, Itinerar, V, 17: Italia a fost și rămâne țara care ne atrage ca niciuna alta din lume, pe mai toți românii.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 14: Deși i-a lărgit hotarele ca niciunul dintre înaintași, Lupu nu s-a ocupat de moșie.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv precedat de prep. „la” sau „în”, sugerând o trăsătură specifică unui popor, unui grup etnic etc.)
  • 1839 BARIȚIU, Gram. Rom.-Nemț., II, 15/23: Dativul și acuzativul pronumelor personale celor simple la români sânt de mai multe feluri, nu ca la germani de un fel.
  • 1842 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 183: Tot așa poți afla că gubernul locale nu e republican, nu e monarhie țărmurită, bunăoară ca în Francia, dar nice despotic ca la musulmani.
  • 1848 ASACHI, Varia, 612: Dorim a crede că numărul acestor foi nu se va mărgini întru atâta, ce va spori prin o redacție plăcută și uniformă, răspunzând la înalta chemare a publicității, încât gazetele române, ca la alte nații, să se facă vipt neapărat și de toate zilele a doritorilor culturei.
  • 1872 Familia (F.), nr. 29, 339: [Purtau] pălării cu obadă de rând, nici lată ca la ardeleni, nici îngustă ca la ungureni.
  • 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 48: În cetățile și orașele săsești nu s-au văzut demonstrațiuni lărmoase ca la ungurime.
  • 1926 PÂRVAN, Getica, 519: Avem la daci un animal sacru ca la celți.
  • 1928 MOLIN, Rom. Ban., II, 416: Cămașa bărbătească ajunge la genunchi, dar nicicând mai scurtă ca la ardeleni.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 115: Cu mâna pe piept, numai în ploconeli, … îi spunea că se așterne la picioarele ei covor și i se vinde rob cu zapis ca la osmanlâi.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 240: Între cazurile de derivațiune directă sunt remarcabile participiile trecute întrebuințate – ca la albanezi – în înțeles de abstract verbal.
  • 1967 PANAITESCU, Intr. Ist. Cult., 43: La Grădiștea Muncelului se află un sanctuar dacic … La mijloc era altarul focului sacru, ca la perși și la vestalele romane.

✧ (În legătură cu aprecieri cantitative; adesea urmat de pron. nehot. „unul”, „una”, mai ales însoțit de determinări partitive, sugerează unicitatea unei ființe sau a unui lucru, a unei situații, a unei idei etc. ori individualizarea unui element în interiorul unui grup, al unei ierarhii)
  • 1581 CORESI, Ev., 510: Vedea pre el amu botezându-se ca unul den mulți.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 21: Adam ca unul de Noi făcutu-s-au și știe ce e bine și ce e rău.
  • 1688 Biblia (1688), 3: Iată, Adam să făcu ca unul dentru Noi.
  • 1785 ȘINCAI, Îndr. Arit., 34: Fieștecare lucru care se socoteaște sângur sau se ia subt un nume ca unul din fealiul său se cheamă unință sau unime.
  • 1823 Arit. Socot., 18/10: Tot lucrul deoseb socotit, de supt un și acelaș nume, precum unul întru feliul său luându-l, să chiamă unișoară …, o casă, o taberă sânt unișoare, pentru că fieștecare întru feliul său să socotește numai ca unul.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 87: Nerodul și cu nebunul, / Amândoi sânt frați ca unul.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 135: Botezară copilul și îngrijiră de dânsul, mă rog, ca unul la părinți.
  • 1920 DENSUSIANU, Lit. Rom. Mod., 279: Epoca în care au trăit scriitorii de peste munți apare ca una dintre cele mai fecunde din mișcarea noastră culturală.
  • 1933 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., II, 47: Epoca noastră … înfățișează perspectivele neoclasicismului ca una din cele mai în bloc colțuroase perspective.
  • 1935 MIHĂESCU, Donna Alba, 443: Pretendentele n-aveau păr lung, uite așa ca una din cele două tovarășe ale noastre de masă.
  • 1954 Viața rom. (R. US), nr. 9, 212: Tradiția antică considera călătoria lui Hercule în regatul subpământean ca una din cele mai mari isprăvi ale legendarului erou.
  • 1980 N. MANOLESCU, Arca lui Noe, I, 151: E o lume solidă și în progres …, ca una din acele familii aflate încă pe panta urcătoare pe care le-au descris Galsworthy și ceilalți autori de cicluri romanești de după 1900.
  • 1986 Tribuna (R.), nr. 48, 21: Se reîntoarce … la București, ca unul și același neostenit, neînduplecat în convingeri luptător.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un pronume nehotărât însoțit de determinări atributive, care aduc precizări în legătură cu sensul substantivelor înlocuite, cu scopul de a clarifica al doilea termen al comparației)
  • 1646 Prav., 177: Giudețul să îndeamnă a mai micșura certarea celui vinovat, de cum spune pravila, când cel vinovat iaste surd sau mut, de vreame ce unul de aceștia iaste ca și un prunc micșor și ca unul de cei fără minte, nebun.
  • 1702 în Chrest. Rom., I, 343/34: Dum(nezău) … decât tuturor altora, (m)ai vârtos și mai ales omului (ca unii ce iaste mai aleasă și mai iscusită zidire dupre îngeri), au orânduit acea puteare.
  • 1776 Mineiul Oct., 128vl/14: Ca unii ce sânteți stâlpi ai besearicii lui Hristos, ați surpat zidurile necredinții.
  • 1824 Doc. Ec., I, 333: Vătaful să fie scutit de dările și cheltuielile ce să va întâmpla la breaslă, ca unul ce ostenește.
  • 1832 ASACHI, Ist. Imper., I, 217/4: Aceștia, ca unii ce era sirguitori apărători a credinții cei drepte, prin a lor ritorisire se înarma asupra catolicilor și ereticilor.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 72/15: Dreptate ave … să se și teamă, ca unul ce știa că fulgerul uneori omoară și oameni.
  • 1839 Act. Șch., 88: Spre a căriia credință, ca unuia ce au absolvăluit cursul normal juridicesc și să duce de la noi, i-am dat acest absolutorium.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 314: Euristeu, ca unul ce fu născut mai întâi, ajunse împărat.
  • 1884 GHICA, Scris., 349: Se credea chiar că generalul Bonaparte umbla să se suie pe scaunul Țarigradului, ca unul ce era viță de împărat din neamul Calomerilor Porfirogeneți.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 33: Erau bune … și sfaturile lui …, ca unele ce erau rostite de un cărturar.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 38: Tata … a descoperit [hanul], după douăzeci de ani, ca unul care ar fi trecut doar ieri prin părțile locului.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 8: Domnul Ford, ca unul ce știa bine familia Bold, dete din cap.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 522: Giuseppe izbi grosolan câteva acorduri, ca unul care ar încerca starea instrumentului.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 29: Nu se interesa de nimic în mod deosebit, în schimb îi plăcea să se retragă în sine, ca unul care știe că alt lucru mai bun un om cuminte nu are de făcut.

✧ Loc. adj. Reg. Ca aceea | Ca acela v. acel (I 2).
✧ Loc. adj. Reg. Una ca una | Unul ca unul v. unu.
✧ Loc. adj. Înv., rar Tot ca unul v. unu.
✧ Loc. adj. și adv. Ca lumea v. lume.
✧ Loc. adj. și adv. Ca nelumea v. nelume.
✧ Loc. adj. și adv. Ca oamenii v. om.
✧ Loc. adj. și adv. Ca vai de capul ei | Ca vai de capul lui | Ca vai de dânsa | Ca vai de dânsul | Ca vai de Dumnezeu | Ca vai de ea | Ca vai de el | Ca vai de lume | Ca vai de mama ei | Ca vai de mama lui | Ca vai de om | Ca vai de zilele ei | Ca vai de zilele lui | Reg. Ca vai nici de-o lume v. vai.
✧ Loc. adj. și adv. Tot unul ca altul | Tot unul ca altul de … | Unul ca altul | Unul ca altul de … | Înv., rar Tot unul ca alalt | Tot unul ca alalt de … | Tot unul ca alt | Tot unul ca alt de … v. unu.
✧ Loc. adj. și adv. Rar Tot unul ca una | Tot unul ca unul | Unul ca una | Unul ca unul v. unu.
✧ Loc. adv. Ca de la bărbat la bărbat v. bărbat.
✧ Loc. adv. Ca de la om la om v. om.
✧ Loc. adv. Ca neoamenii v. neom.
✧ Loc. adv. Ca și = la fel cu, în același fel cu.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 75: Acela e Moisi ce zise fiilor lu Israil: „Proroc voao va rădica Dumnezeul vostru dentru frații voștri, ca și mine; de acela să ascultați!”.
  • 1581 Prav. Lucaci, 181: Muiarea frăține-mieu, printru ce e împreunare desăvârșită cu nusul, mie iaste a doa spiță ca și frate-mieu.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 279: Cu cela miel pre seară așa fă ca și cu jirtva de mâncare și de beutură demâneața pre miroseală iubită și pre jirtvă cu foc Domnului.
  • 1592 Doc. Îns. Rom., LXXXII, 173: Ne rugăm Domniilor Voastre ca se puteț face se nu fie svadă și netocmeală între noi, ce se ne tocmnim binișor ca și cei mai de demult de noi.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 89: Întru unele izvoade de ale noastre scrie de războaiele lor, ca și cronicariul leșescu, însă mai pre scurtu.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 14: Păcătoșii sâmt săzdania lui Dumnedzău, ca și direpții, pentru aceea împreună cu direpții petrec într-această lume.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 27: Ție nu ți-i greu a răbda greșala altuia, căci că ești om ca și dănsul, ce-i greu lui Dumnedzău a răbda greșala ta, că nu-i ca tine.
  • 1646 Prav., 177: Giudețul să îndeamnă a mai micșura certarea celui vinovat, de cum spune pravila, când cel vinovat iaste surd sau mut, de vreame ce unul de aceștia iaste ca și un prunc micșor.
  • 1648 N. Test., 197: Să iubească pre vecinul ca și pre sine, cu multu-i mai mare decât toate miroseniile și jărtvele.
  • <1668–1670> Istorii, 356: Chisii<i>, iarăși, ca și midii era îmbrăcați, numai avea mitre în cap.
  • 1688 Biblia (1688), 12: Apropiindu-se Avraam, zise: „Nu piarde împreună pre cel derept cu cel necurat, și va fi cel dirept ca și cel necurat”.
  • 1783 BELDIMAN, Alțidalis, 3v/11: Rosalviia afla pe doamna a certa după pofta sa, … căci o iubea ca și însuși pre dânsa.
  • 1797 R. TEMPEA, Gram. Rom., 160/7: Partițipia este un nume mutarnic … care să naște de la grai și să apleacă ca și celelalte nume mutarnice.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 12/13: Tocmeala cea nescrisă, când se va încredința cu întreagă dovadă, are tot o tărie ca și cea scrisă.
  • 1832 ASACHI, Ist. Imper., 246/27: Oarecând Alexandrul Machedon au arătat dorință … de a … trăi ca și el [Deoghen] în poloboc.
  • 1835 Genilie, Geogr. Istor., 110: Laturile de miazăzi a munților sânt mai călduroase decât cele de miazăn[oapte], ca și cele apuseane decât cele răsăriteane.
  • 1836 ASACHI, El. Mat., I, 68/9: Uniunile unei fracții sânt ecvale între ele și, absolut socotite, au tot acele proprietăți ca și numerile întregi.
  • 1848 CUCIUREANU, Povăț. Holeră, 42/2: Una sută douăzeci prafuri de icheacuana, iarăși de cătimea aceasta ca și cele de afion.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 650: Aprozii de divan, ca și copiii din casă …, erau înveșmântați, pe vremea lui Ștefan cel Mare, cu șabanale și cu cabanițe.
  • 1868 Conv. Lit., nr. 3, 38: Opiniunea publică, ca și democrația, s-a numit cu drept cuvânt în timpii moderni regina lumei, forța morală superioară tuturor.
  • 1884 Contemp. (R.), nr. 4, 155: Scorpionul [fosil] samănă foarte bine cu cei de astăzi și respira aer prin trahee ca și scorpionii de acum.
  • 1884 GHICA, Pământul, 51: Stelele trecătoare cari cad … și aeroliții sânt niște corpuri cari gravitează împrejurul Soarelui ca și comeții.
  • 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 78: Fiecare magnat este domn absolut ca și un principe.
  • 1893 CULIANU, C. Cosm., 367: Cometele, descriind în spațiu aceleași orbite ca și curenții de stele cădzătoare, pot fi considerate ca făcând parte din aceleași sisteme de corpuscule cerești.
  • 1896 XENOPOL, Ist. Rom., VII, 154: Șărban … răspunse lui Racoți, că, dacă va veni vreodată în Transilvania, va face ca și tatăl său, Radu.
  • 1907 OTESCU, Credințele, 24: Țăranii francezi numesc … acest ghem de stele [Pleiadele] tot Cloșca-cu-Pui, ca și ai noștri.
  • 1908 C. FILIPESCU, Pășunatul, 4: Cu toate dispozițiunile prevăzute de art. 3 din abrogata lege a tocmelelor agricole din 1893, … această dispozițiune, ca și celelalte toate, n-a fost ținută în samă.
  • 1925 BLAGA, Ivanca, 249: Pornirile … eu le am, dumneata le ai, toți le avem. Și, ca și noi și toți ceilalți, s-a închis și el de bunăvoie într-o cușcă. De teama de sine.
  • 1937 Enc. Agr., I, 478: În trecut, această varietate a rasei sure de stepă s-a bucurat de o mare însemnătate, ca și rasa de cabaline moldovenească.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 828: Aparținând unei nații încă tinere, setoase de viață, [M. Ralea] nu are, ca și mulți dintre contemporanii săi, capacitatea ascetică de a se abstrage într-o operă.
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 501: [Î]și bătu nevasta, înjurând-o că nu-i făcuse un băiat, un fecior zdravăn și deștept ca și el, să aibă cine moșteni averea lui.
  • 1977 PREDA, Viața, 11: Cine ne spunea nouă că din zecile de căruțe care se îndreptau ca și a noastră spre orașul de munte cu renumita lui școală, a noastră nu va face parte din cele care se vor întoarce cu speranțele pierdute?
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 31: Conceptul de „natură” al lui Rousseau este abstract și sumar, ca și conceptul său asupra omului primitiv.
  • 1985 Mărginenii, 85: Pivele de haine, ca și morile, sunt amplasate frecvent în vatra satelor.
  • 1986 Contemp. (S.), nr. 520, 1: Artistul e … un clasificator ca și omul de știință.
  • 1991 BRÂNCUȘ, Ist. Cuv., 173: Din citatele reproduse aici, ar rezulta că „a spune”, verb tranzitiv, ca și „a zice”, e folosit rar cu valoare absolută, adică fără obiectul direct exprimat.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 324: Simțea de-acum bine, ca și ceilalți poate, apăsarea schimbării de anotimp.

✧ Loc. prep. Ca și = la fel ca.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 173: Patru zile mi s-a părut că a ascultat atent și el, ca și mine, ca și noi toți, lecțiile lui Dan Grigore.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 182: Personajele angajate în ritualul jocului … au aceeași valoare de reprezentare ca și o sticlă de vin sau un măr.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un nume propriu care desemnează o persoană sau un personaj reprezentativ pentru o anumită trăsătură)
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 172: Domnedzeu facă pre tine ca și pre Efrem și pre Manasei.
  • 1648 N. Test., 401: Vai acelora, c-au intrat în calea lui Cain, și cu rătăcirea platei cu carea au fost amăgit Valaam s-au despărțit și pieriră în sfadă, ca și Corie.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 880: Noi, … ca și marele acela întemeliitoriul nostru Traian vom face.
  • 1827 BUZNEA, Cul. Înțel., 22/8: Unde este bătrânul acela, care poate, ca și Socrat, să se pogoare cu atâta blândețe în ideile și în purtările deștepților tineri?
  • 1841 ASACHI, Nuv., 259: Moldova …, ca o altă Troadă, înfățoșă cel din urmă esemplu de un răzbel încruntat pentru o principesă atât de frumoasă ca și Elena Lacedemona, însă fără îndoială cu mult mai neprihănită decât ea.
  • 1844 Foaie pentru minte, nr. 25, 1922/12: Vine câte unul ca și Ioan Botezătoriul, care se încingea cu curea de piele și mânca lăcuste.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 20: Ca și Gogol, într-o pornire de drăgăstos necaz, aș sfârși și eu zicând: „Dracul să vă ia, câmpiilor, că mult sânteți frumoase!”.
  • 1928 Gândirea (R.), nr. 3, 131: Schopenhauer, care face furori în Anglia abia de la 1880, a confirmat numai în poetul de la 1868, ca și Kant în Coleridge, o atitudine cu mult anticipativă.
  • 1928 SADOVEANU, Olanda, 211: În esența lor, sentimentul și situația sunt aceleași ca și în vechea Veronă medievală.
  • 1935 SĂRMANUL KLOPȘTOCK, Feciorul, II, 213: Păi nici tu n-ai noroc, măiculiță, ca și bietu Tache.
  • 1972 STĂNESCU, Cartea de recitire, 27: Neculce se vădește comentând isprava, la fel de lapidar și de ironic ca și marele Caragiale de mai târziu.
  • 2017 Rev. Ist. Liter., 114: Celălalt este abstractivul cu bosă științifică M. Dragomirescu, adversar ca și Bogdan-Duică al interpretării gheriste.

✧ (Precedat de adv. „întocmai”, sugerează asemănarea totală)
  • 1971 LR, nr. 6, 607: Întocmai ca și predecesorul său, el își alcătuiește vocabularul pe principiul familiilor de cuvinte.
  • 1976 Geol. Munților Apuseni, 163: Întocmai ca și calcarele roșii eojurasice, depozite de vârstă cert aaleniană au fost întâlnite numai în dyke-urile neptuniene din calcarele triasice.

✧ (Cu intensificarea comparației; termenul cu care se compară este exprimat printr-o serie de elemente juxtapuse)
  • 1952 EFTIMIU, O nuntă, 23: Un om de legi, ca și medicul, ca și duhovnicul, trebuie să practice adagiul latin: nec visa, nec audita, nec intelecta.
  • 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 25: Deși are șira spinării tare, și Pitroc se îndoaie în fața mea, ca și Pompil Orbescu, ca și Derderian.
  • 1992 România liter. (S.), nr. 4, 123: „Desfășurarea”, ca și „Delirul”, ca și ampla lui publicistică, ne stau la îndemână gata a spulbera o legendă a „marelui protestatar”.

✧ (În corelație cu construcțiile „așa de …”, „tot așade…”, „tot atât de …”, „atât de …”, și în loc. adv. Ca și, marchează gradul de egalitate al comparativului)
  • 1818 MAIOR, Telemah, 260/3: Aici nu aflai fără pământuri nelucrate, acoperite de scai și de spini; păduri așa de vechi, ca și pământul.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 102/27: Atâta de bine știe lama drumul ca și Robinson.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 40/14: Reputațiunea unui discurs [ținut de Cesar] zbura în toată Italia tot așa de iute ca și vorba.
  • 1868 MAIORESCU, Crit., I, 81: Cei mai mulți poeți ai noștri cântă fără cauză firească … Lucrarea lor face o impresie tot așa de rece ca și reflecția din care a izvorât.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 63: Am constatat cum că autorii antici, cari au tractat despre vânătoare …, sânt tot așa plini de amănunte tecnice ca și Manualul tău.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 50: Sfânta Duminică a primit-o cu aceeași rânduială și tot așa de bine ca și surorile sale.
  • 1900 CARAGIALE, Momente, 275: Tânăra delăsată stă și în avere tot așa de binișor ca și în vârstă.
  • 1905 CARAGIALE, Coresp., 530: Dar aș căuta eu, amicul tău, tot așa de dezolat ca și tine, să te mângâi.
  • 1912 HOGAȘ, Amint., 23: Mâncarăm tot și băurăm tot. Desagii noștri rămăseseră tot așa de ușori ca și sacul lui Esop.
  • 1927 GALACTION, Scris., 125: Sunt niște cactuși viguroși, cu rădăcini arborescente și, la prima vedere, tot atât de noduroase și de dure ca și rădăcinile de măslin.
  • 1940 SADOVEANU, Divanul persian, 344: Zilele ce trăim acum noi, fiii Europei, sunt tot așa de aspre ca și zilele de demult.
  • 1941 Rev. Fundaț., nr. 1, 94: Înălțimea, pe vreme de ceață, este piatra de încercare a sburătorului … O coborâre sub ceață este tot atât de primejdioasă ca și o îndrăzneață cabrare deasupra ei.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 118: În ceea ce privește cunoașterea unei realități atât de angoasante ca și realitatea lumii externe – omul – postularea necesității de a sonda … subconștientul, individual și colectiv, a dat naștere psihologiei abisale.
  • 1970 Contemp. (S.), nr. 1 244, 14: [Cultura română] este singura din lume care a ridicat la rangul de mit estetic jertfa zidirii, creând, în „Meșterul Manole”, un mit tot atât de bogat în semnificații moderne ca și „Faust”.
  • 1970 Viața rom. (R. US), nr. 10, 24: Câteodată huiduielile atestă valoarea unui spectacol tot atât de evident ca și aplauzele.
  • 1975 Contemp. (S.), nr. 1 511, 39: Documentarul nud … e tot atât de străin … dimensiunii actualului ca și cel mai debordant exercițiu de fantezie pură.
  • 1975 Flacăra, nr. 40, 13: Lașitatea disimulată sau pasivitatea programatică … sunt tot atât de nocive ca și necinstea și delațiunea.

✧ Prov. Ca la noi la nimeni | Ca la noi la nimenea v. nimeni.
✧ Prov. Nici el ca dracul, dar nici dracul ca el v. drac.
✧ Prov. Nu-s românii ca oltenii, nici oltenii ca gorjenii v. oltean.
✧ Prov. Voia dumneata ca la banul Ghica | Voia la mine ca la banul Ghica | Voie la dumneata ca la banul Ghica | Voie la mine ca la banul Ghica v. voie.
✧ Loc. adj. și adv. Ca nealtul | Rar Ca nealții v. nealtul.
✧ Loc. adj. și adv. Rar Ca nemaialtul v. nemaialtul.
✧ Loc. adv. Reg. Ca un laz v. laz.
✧ Loc. adv. Prin nord-estul Olt. Ca unul v. unu.
✧ Expr. A fi ca nimeni de pe lume v. nimeni.
✧ Expr. A fi ca turcul v. turc.
✧ Expr. A-i fi ca lupului de câine v. lup.
✧ Expr. A se avea bine ca frații | A trăi ca frații v. frate.
✧ Expr. A se avea ca șoarecele cu mâța | A se iubi ca șoarecele cu mâța | A se înțelege ca mâța cu câinele | A se înțelege ca mâța cu șoarecele | A se înțelege ca mâța cu șoarecii | A trăi ca mâța cu câinele | A trăi ca mâța cu șoarecele | A trăi ca mâța cu șoarecii v. mâță.
✧ Expr. A se avea ca șoarecele cu pisica | A se iubi ca câinele cu pisica | A se iubi ca șoarecele cu pisica | A se înțelege ca câinele cu pisica | A se înțelege ca șoarecele cu pisica | A trăi ca câinele cu pisica | A trăi ca șoarecele cu pisica | Pop. A o duce ca pisica cu câinele v. pisică.
✧ Expr. A se iubi ca doi porumbei | A se iubi ca porumbeii | A trăi ca doi porumbei | A trăi ca porumbeii | Fam. A se giugiuli ca doi porumbei | A se giugiuli ca porumbeii v. porumbel.
✧ Expr. A ședea ca lupul cu oaia | A ședea ca lupul în stână | A trăi ca lupul cu oaia | A trăi ca lupul în stână v. lup.
✧ Expr. A-și da în petic ca țiganul v. țigan.
✧ Expr. A trăi ca câinii cu porcii v. porc.
✧ Expr. A trăi ca în bârlogul ursului | A trăi ca ursul în bârlog | A trăi ca urșii în bârlog v. urs.
✧ Expr. A trăi ca un prinț v. prinț.
✧ Expr. A trăi ca un trântor v. trântor.
✧ Expr. Toți ca unul | Toți ca unul și unul ca toți v. unu.
✧ (Cu parafrazarea expr. „toți ca unul”)
  • 1899 SBIERA, Familia, 161: Aproape toți locuitorii țării, români și neromâni, săriră ca un sângur om în contra acestui atentat la individualitatea și autonomia Bucovinii.
  • 1902 COȘBUC, Cântece de vitejie, 312: Când veni și vremea să urle-n zare tunul, / Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 30: Nici vorbă să-l atingă în vreun fel pe vicar: ar fi sărit, ca un om, puternicele lui neamuri.

✧ Expr. Rar A trăi ca un bimbașă v. bimbașă.
✧ Expr. Pop. A ajunge ca nimeni altul v. nimeni.
✧ Expr. Pop. A fi ca măgarul între oi | A-i sta ca măgarului între oi v. măgar.
✧ Expr. Pop. A muri ca vai de el v. vai.
✧ Expr. Pop. A o apuca într-o parte ca Uca | A se pune într-o parte ca Uca v. parte.
✧ Expr. Pop. A o duce ca vai de lume v. vai.
✧ Expr. Pop. A rămâne ca vai de el | A rămâne ca vai de lume | A rămâne ca vai de mama lui v. vai.
✧ Expr. Pop. A se amărî ca vai de mine v. vai.
✧ Expr. Pop. A se împăca ca capra cu varza v. capră.
✧ Expr. Pop. A se mânca ca câinii | A se mânca ca câinii prin gard | A trăi ca câinii | A trăi ca câinii prin gard v. câine.
✧ Expr. Pop. A se mânca ca lupii v. lup.
✧ Expr. Pop. A se potrivi ca scripca cu iepurele v. scripcă.
✧ Expr. Pop. A se stupi ca mâțele v. mâță.
✧ Expr. Pop. A trăi ca dracul cu popa v. drac.
✧ Expr. Pop. A trăi ca vai de el | A trăi ca vai de lume v. vai.
✧ Expr. Pop. Ca omul cu muierea lui v. om.
✧ Expr. Pop., fam. A face ca toate alea v. ăla.
✧ Expr. Pop., fam. A face ca toate arătările v. arătare.
✧ Expr. Reg. A face ca toate șurligăile v. șurligaie.
✧ Expr. Reg. A se întâlni ca luna cu soarele | A se vedea ca luna cu soarele v. lună.
✧ Expr. Reg. A se înțelege ca gâsca cu prepelița v. gâscă.
✧ Expr. Reg. A se lipsi ca Adam de rai v. lipsi.
✧ Expr. Reg. Numai ca el v. el.
✧ Expr. Reg. Una ca o mie v. mie.
✧ Expr. Reg. Una ca o sută v. sută.
✧ Expr. Fam. A face ca toate visele v. vis.
✧ Expr. Fam. A face ca toți dracii v. drac.
✧ Expr. Fam. A fi ca copilul cu două țâțe | Ca copilul cu două țâțe v. țâță.
✧ Expr. Arg. A face ca toate ielele v. iele.
✦ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un nume propriu care desemnează o persoană sau un personaj reprezentativ pentru o anumită categorie) De calitatea …, de calibrul …, de nivelul …
  • 1827 BRV, III, 533: Marele Alexandru … au dobândit un astfel de prieten ca Patroclu și, după moarte, un asemenea rapsod (adecă alcătuitor de pesne) ca Omir.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 193: E de mirare cum a putut să ajungă la o așa de mare escentricitate și materialism un compozitor ca Wagner, carele, pe lângă talentul muzical, unește și pe al poeziei dramatice.
  • 1889 VLAHUȚĂ, Conf., I, 366: Oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri în existența unui popor.
  • 1911 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 195: Așa vânător cu dichis ca nenea Iorgu, nici c-am mai văzut.
  • 1930 IBRĂILEANU, St. Liter., 214: Taine a spus că de la tragicii greci n-a mai existat un scriitor ca Turgheniev.
  • 1948 BOUREANU, Scrieri, I, 122: Nu vor mai fi uciși mișelește / Poeți ca Federico Garcia Lorca.
  • 1957 VIANU, Art. Filoz., 380: Nu putem fi de acord cu regimul castelor, a căror existență este atât de adânc ancorată în mentalitatea indiană, încât chiar un reformator … ca Jawaharlal Nehru socotește că nu pot fi abolite decât mai târziu.
  • 1972 LL, nr. 2, 69: Un versificator în stil popular, ca Ioan Barac, a fost, în același timp, și primul dascăl de metrică al lui Heliade.

✧ (Cu valoare prepozițională)
  • 1833 Curierul rom., 2641/25: Această carte … nici nu se putea săvârși cu atâta scumpătate decât de un asemenea bărbat ca răposatul Șincai, căruia nu i-a lipsit nici destoinicia, nici înlesnirile de a putea dobândi toate ducumentele trebuincioase la a sa uriașă lucrare.
  • 1855 BARONZI, Iacobinii, 243/17: Eu nu poci să mă lipsesc d-un amic ca Mauriciu pentru o fată de casă.
  • 1873 HASDEU, Ist. Crit. Rom., I, 104: Ar fi fost din partea Basarabilor o nebunie a înfrunta și un miracol a învinge pe nește regi maghiari ca Ludovic cel Mare și împăratul Sigismund, cei mai puternici suverani ai Europei.
  • 1874 ALECSANDRI, Coresp., III, 177: Eu te felicit din toată inima pentru curagiul ce ai avut de a aborda dificultățile unei asemine întreprinderi, căci nu e lesne a te face interpretul unor genii ca Molière și Racine.
  • 1902 ZAMFIRESCU, În război, 379: O astfel de natură, strânsă de coarda voinței într-un arc modest, era firesc să se simtă atrasă către entuziasmul eruptiv al unui om ca Milescu.
  • 1935 BLAGA, T. Cult., 19: Operele creatorilor de tip leonardesc, ale unui E. A. Poe, ale unui dramaturg ca Hebbel, … reduc la tăcere chiar și cele mai gureșe argumente potrivnice.
  • 1958 LR, nr. 5, 30: Se publică ediții substanțiale de scrieri alese din scriitori ca Voltaire sau Diderot.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 59: Când stai de vorbă cu oameni ca Richard von Weizsäcker sau Hans-Dietrich Genscher sau Boutros Boutros-Ghali, îți dai seama că sunt oameni care cred în ceva, au o angajare personală față de acest ceva.

✧ (Cu valoare prepozițională; termenul cu care se compară este exprimat printr-o locuțiune pronominală)
  • 1830 ASACHI, Varia, 373: Unui fabricant ca Măria Voastră nu se poate da mai puțin de un galbăn pe pud.
  • 1867 Conv. Liter., nr. 2, 151: Cu tot respectul datorit unor persoane atât de ilustre ca Domniile lor …, spuneți mai bine curat că vinul v-a făcut măncărime de limbă și că nu vă puteți ținea gurele.
  • 1935 SADOVEANU, Frații Jderi, I, 177: N-am uitat să lepăd la cuhnie hârzoabele cu păstrăvi, pentru un preaslăvit cumătru și nânaș ca Măria Ta.

✦ (Termenul comparat este exprimat printr-un substantiv care are conotații negative; termenul cu care se compară este exprimat printr-un nume propriu) De soiul …, în genul …, de teapa …
  • 1883 EMINESCU, Fragmentarium, 379: Face rău Austria că instigă cabale în contra noastră printr-un mizerabil ca Grădișteanu.
  • 1889 DELAVRANCEA, Art. Polit., I, 355: Această problemă este prea grea pentru un meschin și o canalie … ca Gună Vernescu.
  • 1938 ARGETOIANU, Îns., IV, 292: A trebuit în fruntea Ateneului un dobitoc … și un comitet de viețuitoare ca cel care l-a ales, pentru ca un cacograf ca dl Costin să fie însărcinat cu zugrăvirea epopeei noastre naționale.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 138: Otilia … atrăgea … fete ca Lili pentru Felix, cu care voia să pună la cale cine știe ce matrapazlâcuri.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., III, 15: Pe toți îi prinde o femeie ca Monica. Să fie evaporată, cu mutra asta bleagă și cu ochi albaștri, și vă face praf pe toți!
  • 1959 BENIUC, Pe muche, 267: Pentru asemenea nelegiuiri, chiar și Antonescu ar fi trebuit să aresteze pe unul ca Flești.

✧ (Cu valoare prepozițională)
  • 1906 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Lumea, 32: Dumnezeu … nu numai că trece cu vederea netrebnicia unui om ca Berlescu, dar face ca toată lumea să se descopere cu respect înaintea lui?
  • 1931 C. PETRESCU, Dromichet, 203: Sanda îi pufnise de râs în nas și-i întorsese spatele. Iar aceasta, numai din pricina unui mocofan ca Gheorghieș Tălpăligă, argat cu cămașa cârpită în spate și cu opincile flendurite.
  • 1936 G. M. ZAMFIRESCU, Nerușinare, II, 204: Să nu mai crezi aiurelile unui prostălău ca Tănăsică.

2. (Comparația se face pe baza unei analogii; termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau grup nominal și indică un element reprezentativ pentru caracteristicile pe care le are termenul comparat) Precum, asemănător cu …
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 87: Nu e așea, necurații, nu e așea, că e ca prahul acela ce-l mătură vântul despre fața pământului.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 93: Ochii lui la cel mișel caută.Latră … ca leul în ograda sa.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 13: Fu de năprasnă den ceri hreamăt ca o bură purtată de vânt și împlu toată casa unde era șezând.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 60: Se preobrăzi între ei și se lumină fața lui ca soarele.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 346: Iară se în fățărie căutați, păcatu faceți, obliciți dintru leage ca trecătorii.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 21: Puse nainte raiului vieții heruvimi de cătră răsărită cu spată scoasă ca un foc tăind, să păzească calea la pomul vieției.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 259: Vădzură … supt picioarele lui … o piatră frumoasă de șafir și ca ceriul cându-i curat.
  • 1620 MOXA, Cron., 158: Se ivi atunce și cea stea, comit, ca o sabie. Deci vru să fugă.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 70: Turcii, carii să vedea că ca o negură toată lumea acoperea, războaie minunate au făcut de multe ori i-au și biruit.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 283: Săngur … să veselia în toate dzile, mâncările prisosia …, avuția ca apa curre-i, de toate părțile îngrădit de bine și de bișug.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 227: Va scoate ca o lumină direptatea ta; și giudecările tale, ca amiazăzea.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 261: Mă feci cătră dânșii ca om ce n-aude.
  • 1688 Biblia (1688), 13: Iată, să suia pară de foc den pământ, ca o văpaie de cuptoriu.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 647: Acesta … ochii șoimului, pieptul leului …, degetele ca radzele, mijlocul pardosului … și vârtutea colunului are.
  • 1795 AMFILOHIE HOTINIUL, Gheogr., 112: Pământul Italiei … este ca un sul de pământ slobozit în marea despre unghiul ce este între apus și miazănoapte.
  • 1797 R. TEMPEA, Gram. Rom., 215/8: Drepții vor străluci ca soarele.
  • 1798 în BRV, II, 405: Aciastaș minte iarăș cufundându-se cu o iscodire neliniștită … Au zburat iarăși în văzduh ca un vultur, au înnotat în noianul atmosferii.
  • 1816 I. GOLESCU, Urârea de oameni, 43r/10: De voiește Măriia Sa maiorul să vază scrisoarea lui …, zugrăvește slovele lui ca trandafirii.
  • 1835 GENILIE, Geogr. Istor., 16: Din Roma în toate părțile, ca razele, se întindea mărețe drumuri.
  • 1869 ALECSANDRI, Pasteluri, 339: Aburii ușori a nopții ca fantasme se ridică.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 100: Liniile semnului astrologic se mișcau cumplit, ca șerpi de jăratic.
  • 1887 MACEDONSKI, Excelsior, 43: Întregi sisteme / De nebuloase siderale / Răsar din lumile spectrale / Ca ofilite crizanteme.
  • 1888 DELAVRANCEA, Proză, II, 13: Domnul Vucea… pășea iute, mărunt, ușor, ca un șoarice.
  • 1913 Luceafărul (R.), nr. 17, 527: Arabi cu hangerele în dinți se cațără prin râpi, scot țipete sălbatice și fac spume la gură ca niște fiare în turbare.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 183: Pentru averea uriașă pe care o adunase în scurt timp, directorii ziarelor se năpustiră, ca niște corbi asupra unui hoit, asupra bancherului.
  • 1975 BARBU, Miresele, 910: Rumânul visa mămăligi galbene și fierbinți … și un cazan clocotitor cu laptele în spumă, iabraș și șuierând ca vinul.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 288: Bezna începu să se decoloreze ca o haină după ani de purtare.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 495: Răceala ei de gheață îl săgetă în creieri ca o arsură.
  • 2006 România liter. (S.), nr. 1, 63: Starea aceasta de spirit … este ca temperatura unui gaz: spune ceva despre starea moleculelor ce interacționează statistic în interiorul incintei.
  • 2007 DEXI.

✧ (Precedat de adv. „întocmai”, sugerează echivalența totală)
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 22: Mario, tu te faci din zi în zi mai frumoasă și te deschizi întocmai ca un trandafir la razele soarelui.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal, precedat de prep. „de”, care denumește o realitate reprezentativă pentru o anumită formă sau dimensiune)
  • 1648 N. Test., 246: Zise Domnul: Să ați avea credință ca un grăunț de muștariu.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 15r/20: Spun că, deacă o tăiară …, s-au îmflat acel pământ ca o movilă … Și soarele s-au întunecat și locul, țara s-au împlut de miros.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 123r/14: Unora limbile li s-au îmflat ca un dop și s-au nădușit.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 191: Nicolai Milescul … au avut acolo multă cinste și dar de la mareli înpărat al chitailor … I-au dăruit un blid, plin de pietri scumpe și un diiamant ca un ou de porumbu.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 321/14: Atâta putem ști din lumina lor …, cum că și iale trebuie să fie corpuri aducătoare de lumină și așa de mari, ca Soarele.
  • 1839 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 74: În Viena … se servește … unt proaspăt ca un muntecel la dejun, opt mâncări la prânz, ceai spre seară și cina cu abundanță.
  • 1841 GENILIE, Pr. Geogr., 75: Nebulele sau stelele nebuloase sânt făcute unele din grămăjui de stele mici; altele sânt compuse dintr-o materie albicioasă, ca glob de pâclă grămădită la un loc prin ceruri.
  • 1892 MARIAN, Înmormântarea, 146: Se creapă un lemnișor rotund, ca degetul de gros și tot atât de lung, tocmai pe la mijloc.
  • 1893 Șezătoarea, II, nr. 3–4, 61: Vine de cere un bostănel. În atâtea rânduri îi răspunde mătușa: „de abia au răsărit; de-abia-s ca nucele; de abia-s ca un măr; de abia-s în lapte; îs copți, da nu bine”.
  • 1895 CĂTANĂ, Pov. Băn., III, 41: La noi o rață e mare cât o coteață, dar nu ca bribetele ăla.
  • ante 1897 Mater. Folk., II, 1 356: Șed doi logofeți și scrie; / Unul scrie mărunțel, / Ca frunza de pătrunjel.
  • 1904 SADOVEANU, Povest., 139: Femeia era de o frumuseță nespusă. Ochii mari, ca migdalele, negri, ardeau sub sprâncene fine, arcuite.
  • 1912 N. Rev. Rom., nr. 18, 270: Din fantezia malului așteaptă să iasă lebedele cu gâtul lung ca un braț, lebedele cari duc într-un rădvan pe zâna apei.
  • 1915 SADOVEANU, N. Șoimăreștilor, 589: Omul spunea … că are muiere și șase copii … ca ulcelele.
  • 1928 ARGHEZI, Subiecte, I, 235: Văpaia [este] concentrată pe locul unde străpunge sula și se intercalează firul rigid al părului din ceafa mistrețului, dus prin găuri ca un ac.
  • 1931 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 233: Le spuneam, iernile din timpul meu, de pe când eram mic ca voi, cu nasul, cu urechile și cu unghiile, degerate.
  • 1945 DEMETRIUS, Album, 31: Toți au ceasornice mari ca niște busole de submarine.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 108: Cabrioleta cu armăsarii ei albi intrase într-adevăr pe gâtul lung ca de clondir al curții.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 584: Acum, la paisprezece ani, e înalt ca unul de șaptesprezece și frumos peste așteptări.
  • 1955 DL, I.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 326: Era mărunt de stat, … ca un pitic.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul, I, 169: Cornescu … începea a freca gălbenușurile …, lăsând să cadă deasupră-le untdelemnul, picătură cu picătură, dintr-un mic recipient de metal fabricat ad-hoc și prevăzut cu un gât lung și strâmt, ca de stropitoare.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 465: Grindina începu să cadă cu boabe mari ca lămâile de Cipru.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 224: Coșul de cărămidă al fabricii era la fel de înalt ca ... blocul nostru.
  • 2006 NDU.
  • 2007 Vatra, nr. 4–5, 17: Pe obrajii fetei blonde, cu gâtul lung, ca de balerină, curg lacrimi nesfârșite.
  • 2007 DEXI.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 184: Femeia dispare aproape cu desăvârșire, rămânând doar ca o moviliță deasupra mesei din centrul picturii.
  • 2013 DGS.

✧ Loc. adj. și adv. Ca de o muchie de cuțit | Ca o muchie de cuțit v. cuțit.
✧ Loc. adj. și adv. Ca o muchie de topor | Ca de o muchie de topor v. topor.
✧ Loc. adj. și adv. Ca un vârf de ac v. ac (1).
✧ Expr. A fi departe ca cerul de pământ v. cer.
✧ Expr. A ajunge ca dinții babei | A fi ca dinții babei v. babă.
✧ Expr. Ca de la cer la pământ | Rar Ca între cer și pământ v. cer.
✧ Expr. Nici ca o limbă de cuțit v. cuțit.
✧ Expr. Înv. Ca cât v. cât.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un grup nominal, care denumește o realitate reprezentativă pentru o anumită cantitate)
  • <1573–1578> Psalt. Sch., 248: Ploa spr-inși ca pulbere pelițe, ca arina maireei pasără cu pene.
  • 1620 MOXA, Cron., 159: Oștile lui Hozroe era mulți ca năsipul.
  • 1688 Biblia (1688), 9: Și-ț voiu face sâmânța ta ca năsipul pământului.
  • 1863 ALECSANDRI, Zgârcitul, 558: Plin! îi plin ca un sac!
  • 1931 AGÂRBICEANU, Povest., 471: Sunt mulți ca nisipul mării. Ne va trebui și nouă baremi o legiune de duhuri bune.
  • 2015 PLEȘU, Despre inimă, 111: Nu ne vine să credem că, de pildă, în comunitatea premiaților Nobel, avem tot atât de mulți proști ca într-o clasă de liceu.

✧ Expr. A fuma ca o șerpoaică v. șerpoaică.
✧ Expr. A fuma ca un șarpe v. șarpe.
✧ Expr. A fuma ca un turc v. turc.
✧ Expr. A înghiți ca lupul | A înghiți ca lupul flămând | A mânca ca lupul | A mânca ca lupul flămând | A mânca ca un lup v. lup.
✧ Expr. A mânca ca o căpușă v. căpușă.
✧ Expr. A mânca ca o lăcustă v. lăcustă.
✧ Expr. A mânca ca o mireasă v. mireasă.
✧ Expr. A mânca ca omizile v. omidă.
✧ Expr. A mânca ca o pasăre v. pasăre.
✧ Expr. A mânca ca o vrabie v. vrabie.
✧ Expr. Pop. A bea ca o scorpie | A mânca ca o scorpie v. scorpie.
✧ Expr. Pop. A mânca ca diacul la pomene v. diac.
✧ Expr. Pop. A mânca ca un popă v. popă.
✧ Expr. Pop. Ca o picătură de apă în mare v. apă.
✧ Expr. Pop., fam. A mânca ca bivolul | A mânca ca un bivol v. bivol.
✧ Expr. Pop., fam. A mânca ca o vacă | A mânca ca vaca v. vacă.
✧ Expr. Pop., fam. A mânca ca un spart v. spart.
✧ Expr. Reg. A mânca ca prigoria v. prigoare.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal, care denumește o realitate reprezentativă pentru o anumită greutate)
  • 1924 BÂRLEA, Cânt. Pop., II, 76: De când te știu pe tine, / N-o rămas inimă-n mine. / De aș pune-o pe cântari, / N-ar trage ca doi buzunari.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal, precedat de prep. „de”, care denumește o realitate reprezentativă pentru un anumit sunet)
  • 1876 EMINESCU, Poezii, 87: Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul / Dar ce sgomot se aude? bâzâit ca de albine?
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 352: Lovi tronișorul cu genuchiul și se cam zdruncină, și odată auzi un vuvuit ca de un roi de albine.
  • 1888 DELAVRANCEA, Proză, II, 52: Pe loc s-auzi un țâșt ca de lăcustă și un bâzâit ca de albină.
  • 1912 CHIRIȚESCU, Grănicerul, 61: Talianul … începu să zmâcească din niște curele legate de călcâie, cu cari punea în mișcare niște pirostreie și terezii, ce scoteau un zăngănit subțire ca de zurgălăi de nichel.
  • 1921 BLAGA, Zamolxe, 43: Oameni spun / că într-o noapte-au auzit / copite ca de-argint pe drum în jos.
  • 1946 TEODOREANU, Masa umbrelor, 380: De cum am intrat …, s-a pornit o zvoană ca de gâște speriate.
  • 1947 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 90: Am bătut ușor cu baltagul în trunchi … Am bătut din nou, mai tare … Pe lângă vibrarea adâncă a lemnului, mi s-a părut că aud un sunet ca de zornăit înfundat.
  • 1968 DOINAȘ, Voluptatea, 148: Iubito, cu ce glas ca de clapon, / subțire, s-a rostit, cândva, Cuvântul!

✧ (Precedat de adv. „cam”, sugerează ideea de relativizare a analogiei)
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 325: Îi dădu un fel de tobă de aramă, cam ca daiereaua, și îi prinse mult bine.
  • 1907 OTESCU, Credințele, 80: În opoziție cu Vega …, se distinge bine Coroana Boreală, cu 7 stele, din cari cea mai luminoasă, care e cam ca Polara.
  • 1909 PAMFILE, Jocuri, III, 41: Prin acea gaură intră în stâlp [la scrânciob] un cui mare, cam ca cel din dricul carului.
  • 1939 ARGETOIANU, Îns., VII, 127: Uneltele de război în mâna noastră sunt cam ca briciul în mâna maimuței.

✧ (În loc. adv. Ca și; termenul cu care se compară este exprimat printr-un adjectiv sau adverb; se sugerează aproximarea unei calități, a unei stări etc.)
  • <1801–1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 373: Organisită va fi cetatea, / Atuncea, de la cel mai întâi / Până la cel mai mic, autoritatea / Privată ca și nimic rămâne / Și este numai de-azi până mâne.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 3081/11.
  • 1869 ODOBESCU, Tipăririle, 142: Acea epocă [a bronzului] este ca și necunoscută.
  • 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 221: Pentru soldații români postul este ca și abrogat.
  • 1901 CARAGIALE, Momente, 472: Doamnă, afacerea dumitale e ca și terminată; motivul este găsit! ești ca și divorțată.
  • 1914 VISSARION, Zapis-Împărat, 228: În fața marei puteri a Măriei Voastre puteți pe mine să mă considerați ca și mort.
  • 1919 PAPADAT-BENGESCU, Don Juan, 195: Ochii – oglinda sfântă a vieței lăuntrice – erau ca și morți.
  • 1943 SADOVEANU, Pov., 303: Mai aveam o liră de aur; asta e însă ca și nimic.
  • <1946–1970> STREINU, Crit. Liter., III, 72: La 31 august 1867, … murea într-un spital parizian Charles Baudelaire. De pe urma lui rămânea o legendă biografică grea și o operă literară ca și necunoscută, deși tipărită.
  • 1960 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 358: Soarta mea e ca și pecetluită, scăparea cu viață îmi apare ca un miracol.
  • 1962 PREDA, Risipitorii, 758: Sarcina dumitale pe lângă întreprinderile din raionul nostru e ca și îndeplinită.
  • 1979 LEU, Patriarhii, 72: Foarte mulți oameni din jur, onești, egoiști și abrutizați de preocupări mărunte, nu-ți pot comunica nimic nici măcar în viață și, dacă întorci ochii de la ei, sunt ca și morți, ca și neexistenți pentru tine.
  • 1992 SÎRBU, Adio, I, 235: I-am întins o ceșcuță de basamac, dându-i a înțelege că, de-acum, treaba lui e ca și terminată.
  • 1995 D. Expr. Pop., 154: [El] e ca și dus.

✧ Loc. adj. și adv. Ca dus din lume | Ca dus de pe lume | Pop. Ca dus de lume | Ca dus pe ceea lume v. dus.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un adjectiv sau adverb care denumește o însușire care nu acceptă grad de comparație; se sugerează intensitatea unei acțiuni)
  • 1865 VASICI, ap. B. Contemp. II, 108: Fără publicitate nu va fi maturitate, fără aceasta gimnaziul e ca privat.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 105: Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 52: Cum l-a băut împăratul, pe loc a adormit ca mort.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 275: De pe-aicea să mă duc. / M-oi și duce, îs ca dusă.
  • 1886 SBIERA, Pov., 224: Când au fost boierul cuc de beat și s-au prăvălit ca mort într-o parte, au strigat cucoana pe un hargat.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 196: Și după ce se șumeni, să culcă și dormi ca dus din lume.
  • 1891 COȘBUC, Balade, 65: Iar bietul om sta tot acolo / Ca mort, precum s-a pus.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1902 ADAM, Rătăcire, 274: Tot privind la odorul ei adormit, lehuza închide și ea ochii ca dusă.
  • 1903 TDRG, I.
  • 1904 SADOVEANU, Povest., 26: Dochia sta ca moartă în leșinul ei.
  • 1920 MACEDONSKI, Poema rondelurilor, 224: Omenirea e ca moartă. / Vii sunt numai flori și plante.
  • 1969 BARBU, Principele, 708: Agafet Cușcungachi, cu ochiul cel rătăcit sub fruntea îngustă, sta ca mort de admirare.
  • 1995 D. Expr. Pop., 85: [El] a căzut ca mort (de beat, de osteneală).

✧ Înv. (Repetat, cu rol intensificator, în structuri sintactice paralele)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 372: Tuturor trupul e ca iarrba și toată slava omului ca florile ierbilor. Seacă ierrbile și florile lor cadu; iară graiul Domnului lăcuiaște în veaci.
  • 1688 Biblia (1688), 912: Pentru căci tot trupul – ca iarba, și toată mărirea omului – ca floarea ierbii; uscatu-s-au iarba, și floarea lui au căzut. Iară graiul Domnului rămâne în veac.

✧ (Intră în construcții comparative cu valoare de superlativ absolut)
a) (Termenul comparat este un adjectiv care se referă la culori sau nuanțe ale acestora; termenul cu care se compară este un substantiv sau un grup nominal care denumește o realitate reprezentativă pentru culoarea respectivă, sugerând intensitatea, strălucirea etc.)
  • 1581 CORESI, Ev., 531: Se lumină fața Mântuitoriului nostru și Dumnezeu … e veșmintele lui fură albe ca lumina.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 80v/13: Amiadzădzul [era] alb ca omătul.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 80v/15: Unghiul despre apus era vearde … ca prajii.
  • 1688 Biblia (1688), 578: Vedeam până ce s-au pus scaunele, și șăzu Cel Vechiu de zile; și îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada.
  • 1770 St. Doc., XXII, 60: Am făcut o jube de stofă vânătă ca mura.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 98: Inițialele acestei cărți cu buchii erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sângele.
  • 1879 GHICA, Scris., 137: Mâncam numai soharici, un fel de pesmet negru ca noroiul.
  • 1886 DELAVRANCEA, Proză, I, 128: Era cu ochii închiși … Fața – albă ca varul.
  • 1893 DDRF, I, 172.
  • 1896 TEODORESCU, Basme, 250: Fata se făcuse roșie ca sfecla, iar țăranul se scărpina-n cap, neștiind ce să-i răspundă.
  • <1897–1898> CARAGIALE, Momente, 211: Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol bătrân.
  • 1910 REBREANU, Nuv., 69: Notăreasa, tânără și frumoasă …, cu ochii mari, albaștri ca peruzeaua, … se zgribuli de groază.
  • 1912 ANGHEL – IOSIF, Proză, 267: Verzi ca smaraldul și galbene, apoi ca chihlimbarul și roșii, mai pe urmă, ca sângele ce-l izvoresc zorii, s-au amestecat frunzele de sus căzute jos.
  • 1921 BLAGA, Zamolxe, 37: Ar vrea să aibă picioarele tot atât de verzi, verzi ca lăcustele sau ca lintea bălților.
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 14: Doamna T. … avea … ochii albaștri ca platina, lucind, fremătând de viață.
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 494: Cât bătea ochiul, și până-n cer, era un senin tare, de-un albastru-închis, ca vioreaua.
  • 1957 BARBU, Groapa, 1 104: Cârciumarul … le turna în pahare o drojdie pricopsită, galbenă ca untdelemnul, cu un iz vechi, plăcut.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 331: Nu cumva venea pe la dumneata o fetișcană mărunțică, una cu niște ochi negri ca măslinele?
  • 1962 PREDA, Risipitorii, 608: Parchetul era foarte curat, galben ca lămâia.
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 293: Mai către mijlocul grădinii se făcea că era o fântână de marmură albă ca laptele.
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 299: Așternutul era de niște pânză albă ca zăpada și subțire de s-o spargi cu limba.
  • 1969 BARBU, Principele, 402: Vel logofătul Manolachi Grădișteanu nu se mai ridica de la icoane, dând spate îmbelșugatului prânz așternut pe un damasc albastru ca marea, unde zăceau alături: brânzeturi, poligale amare, trandafiri.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 180: Când rămânea fără țigări, … tatăl lui se făcea roșu ca racul la față, trântea și bufnea.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 234: Nici nu se poate altfel, făcu aspru canonicul, mângâindu-și barba albă ca zăpada, care i se răsfira pe piept.

✧ Compus Albă-ca-Zăpada v. zăpadă.
b) (Termenul comparat este un adjectiv care indică trăsături ale ființelor; termenul cu care se compară este un substantiv sau un grup nominal care denumește o realitate reprezentativă pentru trăsătura exprimată de adjectiv)
  • 1648 N. Test., 133: Deaca văzu năroadele, I Să feace milă de iale, că era răsfirați și rătăciți ca nește oi ce n-au păstoriu.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., I, 117: Fiiul lui Dumnedzău au fostu-să pogorând în chipu de înger ș-au potolit para cea de foc ș-au făcut mijlocul peștiei răcoros ca un abur de roaă.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 19: Aleasă iaste și frumoasă ca luna, pentru că cu lumina sfințeniei stinge celelalte stele.
  • <1801–1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 61: Iară Satana, iute ca vântul …, / Eși în lumea cu oameni afară.
  • 1836 HELIADE-RĂDULESCU, Poezii, 227: Muierușca … / Înțepa ca o lanțetă, / Era rea și veninoasă / Ca o viespe costelivă.
  • 1855 BOLINTINEANU, Manoil, 40: Două surori tinere au adus dulceață și cafea. Una din ele, care părea a fi mai mare, avea numai șasesprezece ani; frumoasă ca o zână.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 35: Acolo cresc acele fiice … fragete și grațioase … ca niște flori ce cresc pe muscele și în vârful munților.
  • 1881 CREANGĂ, Amintiri, 200: Davidică …, rușinos ca o fată-mare …, a murit, sărmanul, înainte de vreme.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 306: Am cerut slujba, și mi-o dete împăratul, că eram om sprinten ca prisnelul.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 228: Badiul meu, tânăr copil, / Mândru ca un trandafir / Când îl văd seara la poartă, / Parcă-i rujă-nrourată.
  • 1892 Antol. Lit. Pop., II, 374: Împăratul avea o fată frumoasă ca un luceafăr, încât la soare te puteai uita, dar la ea ba.
  • 1892 HODOȘ, Poezii pop., I, 179: Foaie verde creangă ruptă, / Mândra mea tare-i avută, / Are bani, are comori, / Dar nu are pețitori, / Și niminea nu o ia, / Că-i urâtă ca noaptea.
  • 1894 PĂUN-PINCIO, Proză, 135: [Moșneagul] începea să cânte pe o țiteră … lin, ca o aburire de vânt prin trestii.
  • 1898 STAMATI-CIUREA, Resunete, 244: În ce chip prind bărbații cu talismanul lor atrăgător ca acul magnetic pe femeile … zburdătoare?
  • 1899 MARIAN, Sărbătorile, I, 302: Era odată o babă … Ea se numea Dochia și era o zgripțoroaie cu cerul gurii negru și rea ca moartea.
  • 1909 CARAGIALE, Schițe nouă, 640: Cum a luat-o de gât, baba s-a scuturat de zdrențele și de urâciunea ei și deodată s-a prefăcut într-o femeie tânără și voinică, înaltă și frumoasă ca o zână, strălucind și ea pe pământ cum strălucea luna-n cer.
  • 1909 PATRAȘCANU, Proză, I, 57: Pentru o privire din ochii ei, adânci ca abisul, aș fi sacrificat întreaga știință omenească.
  • 1909 PATRAȘCANU, Proză, I, 72: Îmbrăcată în costumul ei albastru de disecție …, albă și gingașă ca o floare, ea ținea mâna unui cadavru.
  • 1912 HOGAȘ, În Munții Neamțului, 221: Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mititel și iute ca un titirez.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 386: – Ăsta-i veninos ca un șarpe! – Numai fiere mai este în el.
  • 1927 IORGA, Pag. Alese, I, 274: Clavirul, cu clapele mici, albe ca niște dinți de mort, vine din moștenirea lui Carol Quintul.
  • 1928 SADOVEANU, Hanu Ancuței, 530: Ci muierea fiind așa lăsată de Dumnezeu, vicleană ca apa și trecătoare ca florile, eu o sudui ș-o iert.
  • 1929 CAMIL PETRESCU, Mioara, 22: Așa cum ești tu, delicată ca o mimoză, întotdeauna trebuie să fi avut nevoie de un apărător.
  • 1931 COCEA, Schițe, 181: De când eram copil, mă dădeam în vânt după poveștile cu comori, cu vraci, cu descântece, cu babe slute ca muma-pădurii.
  • 1935 SEBASTIAN, Pub., IV, 865: Îndată ce am scris numele Lilianei, [amintirea] s-a deschis magic, ca trandafirul înflorit în mâna fachirului.
  • 1947 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 293: Flăcăul … ajunsese nevolnic și moale ca o cârpă.
  • 1949 COCEA, Art. Pamf., 627: N-am cunoscut fire mai complexă și mai simplă în același timp. Solid ca o stâncă de granit și maleabil ca un bulgăre de ceară. Bun ca pâinea caldă și tăios ca lama unui cuțit.
  • 1950 DEȘLIU, În numele vieții, 51: S-a topit amurgul lin ca o făclie / Tighelind cu aur norii de nămol.
  • <1950–1952> BOGZA, Pag. Contemp., 289: Trecem peste lacuri fermecate, cu apa neclintită și somnoroasă, ca niște aburinde oglinzi.
  • 1966 SANDU-TIMOC, Pov., 407: Merse el înainte să-și caute sora, încins cu sabie și fără cal. Când colo, dă nas în nas cu un zmeu negru și urât ca ciuma.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 174: Alegorii complicate ca niște șotroane, aluzii copilăresc de transparente, … se conturau ca un miraj răsturnat pe oglinda cerului.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 135: Un dialog cu el este imposibil căci, deși bun ca pâinea caldă și incoruptibil ca însuși Saint-Just, Florin pare a nu avea un „sine”, o personalitate distinctă.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 151: Știi ce făceai acum un an la data cutare, pentru că viața ta trece, așa ca un fir, și prin data asta.

✧ Glumeț
  • 1867 ALECSANDRI, Millo, 748: E frumos ca un tăciune.
  • 1921 TOPÎRCEANU, Parodii, 68: Iat-acum se scoală doamna-i tinerică / Rumenă, suavă ca o zambilică.

c) (Termenul comparat este exprimat printr-un adj. ca „dulce”, „amar” etc.; termenul cu care se compară este un substantiv care sugerează intensitatea unui gust)
  • 1648 N. Test., 563: Ia-o și o mănâncă; și va amărî pântecele tău, ce în gura ta va fi dulce ca miiarea.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, II, 219: Pelinul amar ca fierea ca o doftorie-l ia / Și mai cu gust decât mierea pe nemâncate îl bea.
  • 1850 KOGĂLNICEANU, Lit. Bel., 98: În loc să-mi deie niște pelin amar ca fierea, de care a băut tată-meu și bunu-meu, în loc de niște Odobești vechi din vremea lui Muruz, de niște Cotnar de care bea Ștefan Vodă după ce bătea pre tătari și pre căzaci, știți ce mi-a vărsat în pahar? Vin de Borto, de Lăfăiet și șampanie.
  • 1881 CREANGĂ, Pov., 206: Într-un colț al odăiei, câteva merțe de fasole; … într-o putină, pere uscate și dulci ca smochinele.
  • 1885 DELAVRANCEA, Proză, I, 91: Unchiașul mâncă o pară dulce ca mierea.
  • 1887 ISPIRESCU, Zicători, 511: El socoti că altfel de iubire nu poate să fie decât cea dulce ca mierea și ca zaharul.
  • 1902 ADAM, Rătăcire, 36: Siminocul își sbate mirosul amețitor, dulce ca un fagure plin, în parfumul sănătos, înviorător al sulfinei.
  • ante 1907 MARIAN, Hore, 166: Cătu-i țara ungurească, / Nu-i ca fata românească / Fața albă ca zaharul, / Ochii negri ca neghina, / Gura dulce ca smochina.
  • 1911 GALACTION, Bisericuța, 4: O mireasmă dulce ca mierea și tot ca ea stoarsă din toate florile îmi izbea în obrajii înfierbântați.
  • 1912 CARAGIALE, Coresp., 841: Cu mare nerăbdare aștept un răspuns dulce ca zaharina.
  • 1921 Analele Dobr., nr. 1, 79: Le-a cultivat în bulion (zeamă de carne) sărat ca apa mărilor și le-a mers foarte bine.
  • 1936 BOGZA, Anii, 386: Când se apropie toamna, castraveții sunt moi și găunoși, veșteji și bătrâni, burduhănoși și lipsiți de orice frumusețe. Dar răul cel mare e că gustul lor delicios a devenit amar, uneori amar ca fierea.
  • 1952 STANCU, Desculț, 177: Au sădit vii … în care cresc numai struguri roșioară, cu boabe mici, bătute, dulci ca mierea.
  • 1957 BARBU, Groapa, 1 398: Cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul.
  • 1969 SORESCU, Teor. Sferelor, 125: Podul Mogoșoaiei … începea să scârțâie sub roțile butcilor cu cuconițe dulci ca acadeaua.
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 623: Vinul era mai rar în casă, și cel cumpărat de la crâșmă era acru ca oțetul.

d) (Termenul comparat este exprimat printr-un adjectiv care se referă la forme, dimensiuni etc.; termenul cu care se compară este un substantiv care denumește o realitate reprezentativă pentru trăsătura exprimată de adjectiv)
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 318/14: Pământul nostru e rotund ca o cuglă și e încungiurat cu mări carele are împrejurul său preste 5 400 de miluri.
  • 1865 HASDEU, Ioan Vodă, 198: În loc de majestoase păduri și d-aurite holde nu vezi acolo decât monotone deserturi … preserate … cu sălbatice ierburi și buruiene, iar între ele, ceva caracteristic, fantasticul scaiete al cărui cap, rotund ca o mince, spinos ca un arici și ușure ca puful, se dezlipește toamna de putrezitul său trunchi.
  • 1894 SLAVICI, Mara, 156: Nu mai era fața cea plină și rotundă ca luna: slăbise, fața îi era mai lungă, umerii obrajilor ieșeau la iveală.
  • 1901 COȘBUC, Scrieri, 393: La toate acestea să nu uiți că pământul e rotund ca un măr, și așa Lucifer e înfipt tocmai cum e sâmburele în măr.
  • 1921 SADOVEANU, Cocostârcul, 285: Și-i adevărat și că pământu-i rotund ca o portocală?
  • 1921 SADOVEANU, Cocostârcul, 300: Dintr-un cal moale, slab și pântecos ce era la venirea lui la mine, ovăsul și îngrijirile lui Vasile au făcut un căluț întinerit, rotund ca un pepene.
  • 1931 CIAUȘANU, Răsuri, 69: Nu se da în lături … să ne facă și lețiuni de eugenie … povățuindu-ne să ne luăm niște neveste durdulii ca dropiile – cum văzuse el, cât a fost la studii – niște nemțoaice rotofeie.
  • 1933 SAHIA, Nuv., 85: Un nour, rotund ca o minge, părea de zăpadă.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 86: Râse gros, scuturându-și nasul lemnos, cu capul lui lung ca o lubeniță.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 327: Două trunchiuri de brad nu prea groase și rotunde ca fusele slujeau drept punte.

e) (Termenul comparat este exprimat printr-un adjectiv care se referă la caracteristici ale corpului ființelor; termenul cu care se compară este un substantiv care denumește o realitate reprezentativă pentru trăsătura exprimată de adjectiv)
  • ante 1849 CONACHI, Versuri, 166: Inimi, soarta hotărăște să răbdați cu bărbăție, / Ascultați, că vi le-a spune … / Zulnia cea mai frumoasă decât zorile la față, / Între flori naltă ca crinul, cu ochii muri de negreață.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 94: Femeia aceasta însă, înecată de lacrime și abia respirând, slabă ca un schelet, își acoperi fața dinaintea lui.
  • 1870 I. NEGRUZZI, Cópii de pe natură, 168: Glumești, tu bolnav? Arăți tare și voinic ca un urs.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 200: Ca un vis, ca o părere, se coborî de pe stâncă mândra albă fată, naltă, mlădioasă ca o trestioară.
  • 1875 CREANGĂ, Pov., 5: Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de vârtute, dar slabi de minte.
  • 1881 CREANGĂ, Amintiri, 200: Davidică …, nalt la stat, lat în spete, subțire la mijloc, mlădios ca un mesteacăn, … a murit, sărmanul, înainte de vreme.
  • 1881 JIPESCU, Opincaru, 45: Femeia e scundă ca putineiu.
  • 1906 MERA, Lumea basmelor, 158: Dă de o știucă amărâtă, uscată ca lespedea și aproape gata să-și dea sufletul.
  • 1909 GÂRLEANU, Schițe, 204: Toader Odobac să fi trecut suta … E un moșneag înalt, spătos și uscat ca un schivnic; privește ascuțit, vorbește limpede și calcă apăsat.
  • 1913 GALACTION, Bisericuța, 108: Moș Varsănufie, deși robust ca un stejar, se mișcă agale, tacticos, și la vale și la deal.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 147: Mima … era … mlădioasă … ca unda.
  • 1933 BART, Europolis, 257: Spiru, înalt și îndoit, uscat ca un țâr, abil și iscoditor, vorbea în surdină c-o dulceață în glas, veșnic cu mâna pe inimă.
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, I, 15: Așa jerpelit, mititel, zbârcit ca o smochină, cu gura surpată, cu tivda cheală și lucie …, cu puțina lui învățătură, dacă intri în vorbă, vezi îndată că se trage din neamul cel vestit al lui Rabba bar Bar Chana.
  • 1953 Viața rom. (R. US), nr. 9, 214: Pe scenă se mișcă, unduioase ca trestiile-de-zahăr, perechile de băieți și fete.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, I, 116: Rochia albastră îi stă frumos pe trupul subțire ca un lujer de floarea-soarelui.
  • 1969 BARBU, Principele, 506: Nu lipsea de la ceremonie … paharnicul Scarlat Greceanu, unduios ca o salcie, cu barba pieptănată de cu dimineață și dată cu ulei.
  • 1971 România liter. (S.), 191: Răsfățată din scutece de maică-sa …, creștea repede, înaltă și subțire ca un lăstar ciumpăvit.
  • 1972 PREDA, Marele singuratic, 1 302: Băiatul era voinic ca un pui de urs.
  • 1994 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 252: Nu înalt, subțire ca un ac de seringă, … invariabil elegant …, Mircea Zaciu e tot ce poate fi mai universitar în prestanță.

f) (Termenul comparat este exprimat printr-un adjectiv care se referă la anumite caracteristici sau stări ale lichidelor, p. ext. ale cerului, ale luminii etc.; termenul cu care se compară este un substantiv care denumește o realitate reprezentativă pentru trăsătura exprimată de adjectiv)
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 334/19: Luă doftorul un vas și-l umplu cu apă rece ca ghiața, apoi băgă picioarele bolnavului într-însul.
  • 1835 GORJANU, Halima, I, 66/3: Acești patru lei turna pă gurile lor niște apă întocma ca cristalul de limpede.
  • 1862 FILIMON, Folc., 251: De aci [Făt-Frumos] plecă iar înainte și dete peste … o mulțime de fântâni cu apa … rece ca gheața.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 112: El privea la viitor cum ai privi din fundul unui lac liniștit și limpede ca lacrima.
  • 1884 GHICA, Scris., 306: Am putut vedea ce viață grea duc marinarii pe corăbiile cu pânze când e vremea rea și au vântul contrar, când pe tot minutul trebuie să vireze bord, mânuind pânzele cu frânghiile ude, reci, încărcate de apă înghețată ca sticla.
  • ante 1889 CREANGĂ, Amintiri, 219: Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea-Neamțului de atâtea veacuri!
  • 1890 CARAGIALE, Nov., 56: O noapte de septembre limpede ca sticla curată. Vreme dulce și lună plină.
  • <1897–1898> CARAGIALE, Momente, 217: Când răsărea soarele mare pe un ger limpede ca sticla, Cănuță dormea la căldură.
  • 1900 COȘBUC, Ziarul, 179: Ca lacrima-i limpede cerul / Și-aproape de ziuă.
  • 1903 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Lumea, 41: După o ninsoare cu viscol, urmă un senin ca sticla, aducând cu dânsul un ger aprig.
  • 1906 SANDU-ALDEA, Două neamuri, 220: Crai-nou, limpede ca argintul curat.
  • 1912 DELAVRANCEA, Irinel, 300: Soarele arde …, un pahar de apă rece ca gheața … face bine …, vrei?
  • 1928 SADOVEANU, Împ. apelor, 433: Ghiața-i de două ori trei degete și-i limpede ca o steclă.
  • 1957 CAMILAR, Cartea poreclelor, 23: Zorile străluceau în ferestre, se vestea o zi limpede ca lacrima.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 70: Dacă partidul acela, nou, va prinde puteri și se va apropia vădit de guvernare, i-l vom dărui, curat ca lacrima, pe Glad.
  • 1962 BRAD, Mă uit, 8: Zarea e limpede ca o amiază de vară.
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 293: Mai către mijlocul grădinii se făcea că … apa curgea pe de o sută de părți, … rece ca gheața.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 335: Ridică paharul și examină în lumină lichidul galben-verzui, curat ca lacrima.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 491: Nu bătea vântul, dar o ploaie măruntă, stăruitoare cădea neîntrerupt din cerul cenușiu, spălăcit, ca leșia.

✧ Expr. Ca și vioară | Ca vioara | Ca vioară | Curată ca vioara | Limpede ca și vioară | Limpede ca vioara | Limpede ca vioară v. vioară.
✧ Expr. Limpede ca vioreaua v. viorea.
g) (Termenul comparat este exprimat printr-un adj. ca „tare”, „dur” etc.; termenul cu care se compară este un substantiv care sugerează ideea de soliditate)
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, 51/16: Coaja ... cea mai dinlăuntru [era] vârtoasă ca ciolanul.
  • 1879 GHICA, Scris., 137: Mâncam numai soharici, un fel de pesmet negru … și tare ca piatra.
  • 1954 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 215: Cotrobăiră sacii cu merinde, ronțăiră pezmeții tari ca cremenea și conservele înghețate bocnă.
  • 1962 Contemp. (S.), nr. 769, 16: Spirtul, care la noi nu îngheață, ar fi acolo [pe Saturn] dur ca diamantul.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 474: În cele din urmă, după limpeziri succesive, construcția a devenit cu totul și cu totul de cuarț. Cuarț de stâncă, tare ca diamantul, limpede și scânteietor ca apa-nghețată, împrăștiind sclipiri și curcubee peste București.

h) (Termenul comparat este exprimat printr-un verb de mișcare; termenul cu care se compară este un substantiv care sugerează ideea de rapiditate)
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 662: Tătarii de la Aron Vodă … să îndoia dintâiu, să nu fie vreun vicleșug, iar apoi, unde s-au pornit a veni ca vântul.
  • <1801–1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 174: Balaurii înhămați zboară ca vântul … / Într-un ceas cungiură pământul.
  • 1829 ASACHI, Versuri, 107: De ce zbori ca o săgeată / Care aerul despică? / D-unde vii tu mânecată, / Și-ncotro, albino mică?
  • <1844–1846> BOLINTINEANU, Poezii, 188: Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie / În apărare.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 85: Numai să-mi spui dinainte cum să te duc, ca vântul ori ca gândul?
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 322: [Cerboaica] fugea ca fulgerul de iute.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 8: Făt-Frumos … ieși pe poartă ca vântul.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 1: Mama, d-îndată ce-și vede copilașul înțelegând vorba și fugând ca titirezul prin casă, dă-n mâna băiatului biciușca.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 2: Numai din când în când trece ca fulgerul câte unul călare cu gluga pe cap și cu polele măntălii de abia coperind tot calul.
  • 1894 SLAVICI, Mara, 220: Le întoarse spatele și se duse ca vârtejul peste câmpul întins.
  • 1909 DELAVRANCEA, Apus de soare, 53: Să nu încalici pe Voitiș, ci să iei alt cal care să te ducă ca vântul pe fața pământului.
  • 1912 SADOVEANU, Un instigator, 353: Unguroaica … a menit … că de unde-a fi, din așternut, de la masă, de pe drum, să-l ieie și ca vântul să-l aducă la ele.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 166: Notarul ieși ca o vijelie în verandă.
  • 1931 COCEA, Schițe, 249: Rada … trecea zbârnâind ca o sfârlează.
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 7: Ofițerul sărea ca zvârlugă în jurul lui Mihai.
  • 1998 SORESCU, La lilieci, 807: Aveam 60 de kile … / Și treceam ca vântul prin București. / Că greutatea aia te obligă să mergi repede.

✧ (Termenul comparat este exprimat mai ales printr-un verb de acțiune; termenul cu care se compară este un substantiv care denumește o persoană cu anumite boli, obiceiuri, moduri de manifestare)
  • ante 1826 BELDIMAN, Eterie, 80/14: Mazili cum și ocolași / Și din cei de la țară ruginiți boiernași, … / Alerga toți ca turbații, îmi făcea samă prin Eși.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 21/3: Unii râdea ca niște ieșiți din minte.
  • 1835 GORJANU, Halima, I, 54/22: Împăratul … începu a tremura și a vorbi aiurea, ca un năbădăios.
  • 1840 TÂMPEANUL, Gheogr. Țării Rum., 47/8: În loc să începem de aci lucrarea limbii, ne pricim ca niște dăzmetici pe buchile rumănești.
  • ante 1849 CONACHI, Versuri, 169: Atunci, ca o nebună aleargă din stâncă-n stâncă / Și cată, culege ierburi, ia apă și îl stropește, / Dar în zădar, că amoriul doftorie nu priimește.
  • <1859–1860> FILIMON, Escurs., 42: Am auzit o mulțime de melodii maghiare scrise pe modul minore, dar care, prin construcțiunea lor și ideile belicoase din care erau compuse, în loc să inspire tristeță, făceau pe maghiar să danțe ca un turbat.
  • 1868 Conv. Liter., nr. 7, 111: Când îi venea furia declamațiunii, ne recita oare întregi poezii, gesticulând din mâni ca un desperat.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 119: Setilă … zvârlea cu doage și cu funduri de poloboc în toate părțile, ca un nebun.
  • 1885 GANE, Scrieri, 319: Nu se cuvine să-mi arăt rușinea și să bat laturile ca un becisnic.
  • 1907 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 186: Mă uitam ca prostu cum s-a dărâmat podul cu porumb peste boii mei.
  • 1908 CARAGIALE, Coresp., 59: Nu pot primi să fiu trimis la bucătărie a linge talerele ca un nepoftit, numai ca să pot spune a doua zi celor de teapa mea că am avut cinstea să intru sub acoperământ de casă boierească.
  • 1920 REBREANU, Ion, 151: Deodată se opri și, țipând ca din gură de șarpe, porni în goana mare spre casă, dând din mâini, ca o desperată, căci sărind nebunește pe lângă stupină, stârnise dușmănia unei albine.
  • 1921 PAPADAT-BENGESCU, Femeia, 390: O așteptau ocupațiile de seară, dar înainte de a le îndeplini puse între file garoafele și apoi făcu gesturile banale, mașinal, ca o lunatică.
  • 1950 Cum vorbim, nr. 5, 18: De ce stai ca un nemernic?
  • 1952 STANCU, Desculț, 181: Soră-mea gustă pâinea … Ca o nătângă începe să plângă.
  • 1957 CAMIL PETRESCU, Un om, III, 317: Lăsară … să treacă o parte din pedestrime, dar când auziră zornăitul de lanțuri și osii ale tunurilor, săriră urlând ca niște bezmetici.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 298: El, deși vulpoi bătrân, căzuse ca prostul în capcana întinsă de vicleana țărăncuță.
  • 1960 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 297: Alergând ca un zăpăcit prin casă, într-o stare de agitație indescriptibilă, începu să tremure și să țipe.
  • 1965 Viața rom. (R. US), nr. 1, 192: E o larmă și un tumult îngrozitor. Unii urlă și vociferează ca demenții.

✧ (Termenul comparat este exprimat printr-un verb de acțiune; termenul cu care se compară este un substantiv precedat de prep. „pe”, care sugerează ființa sau lucrul care suferă o acțiune)
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 17: Cela ce-ș împietrește găndul în păcate … ca pre un dobitoc nebun mănă-l diavolul să pască porcii în holdele sale.
  • 1646 Prav., 149: De vor fi cuvinte de sudalmă, atunce nu-i va creade giurământul, ce-l va certa ca pre un suduitoriu și nu va socoti giurământul lui.
  • 1646 Prav., 189: Cela … ce va fi având pre mâna sa bani domnești …, pre acesta-l vor certa ca … pre un fur.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 365: Că nu-i pănă-ntr-unul nice să-nțăleagă / Ceia ce fac rele cu inemă largă, / Mâncând pre creștini ca pre nește pâine, / Ca să-i concenească de astădzi, de mâine.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, decembrie, 228r/4: Îl măguliră de-l dusără cu sine într-o cale departe cu neguțătoria și, deaca mearsără la Eghipet, îl vândură ca pre un rob.
  • <1726–1729> AMIRAS, Cron. Mold., 44: Văzând împăratul cele scris[e] de Duca Vodă la hanul, s-au mâniiat și au trimis de l-au mazilit, cu gând să-l și omoară ca pe un hain ce-l prepunia.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 569: Rămăsese obuzul cel cu pedestrime departe înapoi de cele 2 obuzuri, fiind oaste leșinată și bolnavă, ca vro 100 de cară pline de oameni bolnavi; pre alții îi mâna cei sănătoș denapoi, ca pre vite.
  • 1798 Retorică, 62/11: Pre [săracii] aceștea îi defăimează și-i batjocureaște ca pre nește jucărei ale norocului și lepădături ale oamenilor.
  • 1837 PANN, N. Erotocrit, II, 140/4: Ai să te lupți c-un fricos / Și-o să-l biruiești îndată ca pe un neputincios.
  • 1863 ALECSANDRI, Rusaliile, 619: Dumneata nu urmezi instrucțiunilor guvernului …, urmezi inspirăciunei unor utopiști, carii te port de nas ca pe-un nătărău.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 111: [Stăpânul] te ține câte trei-patru ceasuri în picioare și te descoase din toate încheieturile ca pe hoții de cai.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 330: Alții mi ți le snopeau și mi ți le striveau sub genunchi ca pe niște alte alea.
  • 1892 Șezătoarea, I, nr. 3, 76: Nu mă leagă ca pe boi / Și mă tunde ca pe oi, / Ci mă leagă cot la cot / Și mă trece peste Olt.
  • 1911 EFTIMIU, Înșir. Mărg., 88: Domniță …, când am vrut să-i las mireasa, am venit să te pețesc. M-ați gonit ca pe-un nemernic.
  • 1919 Folc. Mold., I, 362: De-oi prinde vreun grecoi, / Să-l despoi ca pe-un șerpoi; / Și cu pielea de pe cap / Să îmi fac din ea desag.
  • 1933 IBRĂILEANU, Adela, 145: Ai inventat boala … o simplă indispoziție, și acum, ca să nu te dezminți, mă tratezi ca pe o convalescentă.
  • 1939 VISSARION, Agerul, 291: Floreal începu s-o toace ca pe o varză când vrei s-o pui la tavă în cuptor.
  • 1948 PREDA, Nuv., 53: Tu ai tras căruța la negustor și m-ai lăsat ca pe-un prost în mijlocul drumului.
  • 1957 BARBU, Groapa, 1 243: Când îți spun eu că asta are stofă, tu nu mă crezi! Te joacă pe degete, ca pe fraieri, și tu-nghiți!
  • 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 12: Fusese cât pe-aci să depășească instrucțiunile pe care le primise de la primul-procuror și să-l bată ca pe un delicvent de rând.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, II, 12: Lina … striga și mă suduia ca pe-un corturar, mai rău chiar.
  • 1972 PREDA, Marele singuratic, 1 287: O înfiase de pe undeva din Moldova, de la unii care divorțaseră și o lăsaseră pe drumuri ca pe-o vagaboandă.
  • 1980 D. R. POPESCU, Tiron, I, 191: În clipa supremă a bucuriei tale, scoate de sub cămașă un cosor și-ți rupe cu el boașele și beregățile și te aruncă la câini ca pe o lepădătură.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv precedat de prep. „la”, care sugerează relativizarea raportării)
  • 1995 România lib. (Z.), nr. 1 520, 65: Puterea a pierdut, la noi, prea repede deprinderea de a se raporta la intelectualii țării ca la niște valori autentice și autonome.
  • 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I, 38: La aceste liste, care ilustrează mai ales stadiul vechi al limbii române literare, ne vom raporta ca la niște fapte deja cunoscute, în secția a cincea a studiului.

✧ Prov. Cale bătută ca bumbacu / Să mergi pân’ la dracu v. bumbac.
✧ Prov. Ca o lumânare de botez v. lumânare.
✧ Prov. Ca racul, își mănâncă carnea singur v. rac.
✧ Prov. Fata la vremea ei, ca mierea în fagul ei v. miere.
✧ Prov. Limba e dulce ca mierea și amară ca fierea v. miere.
✧ Prov. Puricele, cât de mic, dar sare ca o căprioară v. căprioară.
✧ Prov. Stai cu lupii, urli ca ei v. lup.
✧ Prov. Pop., fam. Tăcerea e ca mierea v. miere.
✧ Prov. Reg. I se bate limba-n gură ca calicii la pomană v. calic.
✧ Loc. adj. Ca fulgul v. fulg.
✧ Loc. adj. Ca napul | Ca un nap | Gol ca napul | Gol ca un nap v. nap.
✧ Loc. adj. Ca o lună plină v. lună.
✧ Loc. adj. Ca oul v. ou.
✧ Loc. adj. Ca viespea v. viespe.
✧ Loc. adj. Reg. Ca potângul v. potâng.
✧ Loc. adj. Reg. Ca șodolanul v. șodolan.
✧ Loc. adj. și adv. Ca lumânarea | Ca o lumânare | Drept ca lumânarea | Drept ca o lumânare v. lumânare.
✧ Loc. adj. și adv. Ca lumina | Ca o lumină | Drept ca lumina | Drept ca o lumină | Înalt ca lumina | Înalt ca o lumină | Reg. Oblu ca lumina | Oblu ca o lumină v. lumină.
✧ Loc. adj. și adv. Ca lumina soarelui | Ca lumina zilei v. lumină.
✧ Loc. adj. și adv. Ca o suveică | Ca suveica v. suveică.
✧ Loc. adj. și adv. Ca sorcova v. sorcovă.
✧ Loc. adj. și adv. Ca un mâț plouat v. mâț.
✧ Loc. adj. și adv. Ca un motan plouat v. motan.
✧ Loc. adj. și adv. Ca un ogar | Slab ca un ogar v. ogar.
✧ Loc. adj. și adv. Pop. Ca catranul v. catran.
✧ Loc. adj. și adv. Pop., fam. Ca o paparudă v. paparudă.
✧ Loc. adj. și adv. Pop., fam. Ca o pațachină v. pațachină.
✧ Loc. adj. și adv. Pop., fam. Ca o pupăză v. pupăză.
✧ Loc. adj. și adv. Pop., fam. Ca un pui de bogdaproste v. pui.
✧ Loc. adj. și adv. Fam. Ca un țap logodit v. țap.
✧ Loc. adv. Ca fulgul pe apă v. fulg.
✧ Loc. adv. Ca fuiorul popii v. fuior.
✧ Loc. adv. Ca oile v. oaie.
✧ Loc. adv. Ca pământul v. pământ.
✧ Loc. adv. Ca popa v. popă.
✧ Loc. adv. Ca și = asemenea.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 180: Smentiră-se și se duplecară ca și beații și toată înțelepciurea lor înghițită fu.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 173: Ruven, născutul mieu de-a prima, tu tăriia mea și putearea mea de-a prima în darure, mai mare împărăție, lesne ai purces ca și apa, nu vei fi mai desupra.
  • 1847 ALEXANDRESCU, Suvenire, 99: Durerea mea … / E neagră ca și ziua când nu te întâlnesc.
  • <1880–1881> EMINESCU, Poezii, 133: Ca și frunzele de toamnă, toate stele-au pierit.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 315: Ziua bună să-mi ieu … / De la mândra rujă creață, / De la puica-mi albeneață / Ca și dalba dimineață.
  • 1890 EMINESCU, Poezii, 157: Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil, / Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui april?
  • 1901 MEHEDINȚI, Geogr. Fiz., 107: Pe malurile Mediteranei … stejarul … e totdeauna verde ca și dafinul, portocalul, lămâiul, curmalul și alte plante iubitoare de căldură.
  • 1923 Dacoromania, III, 573: Cașul stors … e alb ca și laptele și se chiamă „caș proaspăt” sau „verde”.
  • 1926 PILLAT, Limpezimi, 235: Ca zei bărboși, bătrâni ca și diluviu, / Din ape revărsate cum răsar … / [Sălciile] îți par un pâlc de lipoveni pescari.

✧ (Cu valoare prepozițională)
  • 1881 SLAVICI, Nuv., II, 379: Lică privea … la buzele ei desfăcute ca și caisa răscoaptă și la trupul ei înalt, mlădios și fraged.
✧ (Intră în construcții comparative cu valoare de superlativ absolut; termenul cu care se compară este un substantiv sau un grup nominal care denumește o realitate reprezentativă pentru trăsătura exprimată de adjectiv)
  • 1893 BIBICESCU, Poesii pop., 209: E zbârcită și pierită / Ca și dracul de urâtă.
  • 1924 BÂRLEA, Cânt. Pop., II, 183: Avut-am on drăgucior, / Alb ca și un domnișor.

✧ Loc. adv. Ca un roi fără de matcă v. roi.
✧ Loc. adv. Ca untul v. unt.
✧ Loc. adv. Ca ziua v. zi.
✧ Loc. adv. Reg. Ca licura v. licăr.
✧ Loc. adv. Fam. Ca o para v. para.
✧ Loc. adv. Fam. Ca un leu v. leu.
✧ Expr. A ajunge ca degetul de gol | A ajunge gol ca degetul | A fi ca degetul de gol | A fi gol ca degetul | A rămâne ca degetul de gol | A rămâne gol ca degetul v. deget.
✧ Expr. A avea capul ca dovleacul v. dovleac.
✧ Expr. A avea gura ca un clopoțel v. clopoțel.
✧ Expr. A da înapoi ca racii | A da înapoi ca racul | A da îndărăt ca racii | A da îndărăt ca racul | A merge ca racul | A merge înapoi ca racii | A merge înapoi ca racul | A merge îndărăt ca racii | A merge îndărăt ca racul | Reg. A-i spori ca la rac v. rac.
✧ Expr. A dormi ca lemnul v. lemn.
✧ Expr. A fi bătrân ca lumea | Bătrân ca lumea v. lume.
✧ Expr. A fi bun ca mierea câinelui | A fi dulce ca mierea câinelui v. miere.
✧ Expr. A fi bun ca o pâine | A fi bun ca o pâine caldă | A fi bun ca pâinea | A fi bun ca pâinea caldă | A fi bun ca pâinea cea de grâu | A fi bun ca pâinea lui Dumnezeu | Bun ca pâinea | Bun ca pâinea caldă | Bun ca o pâine | Bun ca o pâine caldă | Bun ca pâinea cea de grâu | Bun ca pâinea lui Dumnezeu | Rar Ca pâinea cea bună v. pâine.
✧ Expr. A fi bun ca pita | A fi bun ca pita caldă | Bun ca pita | Bun ca pita caldă v. pită.
✧ Expr. A fi bun ca sânul mamei v. sân.
✧ Expr. A fi ca ceara | A fi galben ca ceara | A fi ca turta de ceară | A fi galben ca turta de ceară | A fi ca de ceară | A se face galben ca ceara v. ceară.
✧ Expr. A fi ca dracul v. drac.
✧ Expr. A fi ca găina fără ou v. găină.
✧ Expr. A fi ca lemnul v. lemn.
✧ Expr. A fi ca lutul în mâna olarului v. lut.
✧ Expr. A fi ca o căpușă v. căpușă.
✧ Expr. A fi ca o stană | A fi ca o stană de piatră | A fi ca stană | A rămâne ca stană | A rămâne ca o stană | A rămâne ca o stană de piatră | A sta ca o stană | A sta ca o stană de piatră | A sta ca stană v. stană.
✧ Expr. A fi ca o umbră v. umbră.
✧ Expr. A fi ca un pahar | A fi curat ca un pahar | A ține curat ca un pahar | A-l ține ca un pahar v. pahar.
✧ Expr. A fi grabnic ca melcul | A merge ca melcul | A umbla ca melcul v. melc.
✧ Expr. A fi iute ca argintul viu v. argint.
✧ Expr. A fi iute ca ardeiul | A fi tăios ca ardeiul v. ardei.
✧ Expr. A fi iute ca crița v. criță.
✧ Expr. A fi lună ca ziua | A fi o lună ca ziua | Lună ca ziua v. lună.
✧ Expr. A fi mut ca pământul v. pământ.
✧ Expr. A fi negru ca pana corbului v. corb.
✧ Expr. A fi negru ca pământul | A se face negru ca pământul v. pământ.
✧ Expr. A fi prost ca noaptea v. noapte.
✧ Expr. A fi sănătos ca piatra | A fi tare ca piatra | Sănătos ca piatra | Tare ca piatra v. piatră.
✧ Expr. A fi schimbător ca luna | A se schimba ca luna v. lună.
✧ Expr. A fi tăcut ca mormântul v. mormânt.
✧ Expr. A fi tăcut ca un pește v. pește.
✧ Expr. A fi vechi ca lumea | A fi vechi ca lumea și pământul v. lume.
✧ Expr. A ieși ca păduchele | A ieși ca păduchele înainte | A ieși ca păduchele în față | A ieși ca păduchele în frunte v. păduche.
✧ Expr. A-i merge gura ca melițoiul | A-i merge gura ca melițoiul cel hodorogit | A-i toca gura ca melițoiul | A-i toca gura ca melițoiul cel hodorogit v. melițoi.
✧ Expr. A-i merge gura ca o moară | A-i merge gura ca o moară hodorogită | A-i merge gura ca o moară neferecată | A-i merge gura ca o moară stricată | A-i toca gura ca o moară | A-i toca gura ca o moară hodorogită | A-i toca gura ca o moară neferecată | A-i toca gura ca o moară stricată | A-i umbla gura ca o moară | A-i umbla gura ca o moară hodorogită | A-i umbla gura ca o moară neferecată | A-i umbla gura ca o moară stricată v. moară.
✧ Expr. A-i merge gura ca o râșniță | A-i toca gura ca o râșniță | A-i umbla gura ca o râșniță v. râșniță.
✧ Expr. A-i merge gura ca pupăza v. pupăză.
✧ Expr. A-i merge gura ca toaca v. toacă.
✧ Expr. A-i merge limba ca o moară de vânt | A-i merge limba ca o moară stricată v. moară.
✧ Expr. A iubi ca ursul pe lup v. urs.
✧ Expr. A-i umbla gura ca chichirezul la moară v. chichirez.
✧ Expr. A-i umbla gura ca la o țarcă | A-i umbla gura ca la țarcă | A-i umbla gura ca la țărci | A vorbi ca o țarcă v. țarcă.
✧ Expr. A-i umbla gura ca o meliță v. meliță.
✧ Expr. A-i umbla gura ca o morișcă | A vorbi ca o morișcă v. morișcă.
✧ Expr. A înțepa ca o viespe | A înțepa ca viespea v. viespe.
✧ Expr. A lăsa pe cineva ca scândura v. scândură.
✧ Expr. A muri ca un pui de găină v. pui.
✧ Expr. A plânge ca o mireasă v. mireasă.
✧ Expr. A se face ca dracul v. drac.
✧ Expr. A se stupi ca mâțele v. mâță.
✧ Expr. A sta ca o cadână v. cadână.
✧ Expr. A sta ca o mireasă | A ședea ca o mireasă v. mireasă.
✧ Expr. A sta ca ploșnița v. ploșniță.
✧ Expr. A sta ca niște sfinți | A sta ca un sfânt v. sfânt.
✧ Expr. A sta ca un drac trăsnit v. drac.
✧ Expr. A strivi ca pe un păduche v. păduche.
✧ Expr. A strivi ca pe un pui de șarpe | A strivi ca pe un șarpe v. șarpe.
✧ Expr. A ședea ca câinele nimănui | Pop. A ședea ca câinele de pripas v. ședea.
✧ Expr. A ședea ca o fată-mare v. fată.
✧ Expr. A-și strânge buzele ca o pungă | A-și strânge gura ca o pungă v. pungă.
✧ Expr. A tăcea ca munții v. munte.
✧ Expr. A tăcea ca pământul v. pământ.
✧ Expr. A tăcea ca peretele v. perete.
✧ Expr. A tăcea ca peștele | A tăcea ca un pește v. pește.
✧ Expr. A tăcea ca un lemn v. lemn.
✧ Expr. A tăcea ca un mut v. mut.
✧ Expr. A tăcea ca zidul v. zid.
✧ Expr. A tăia ca dinții babei v. dinte.
✧ Expr. A tremura ca varga v. vargă.
✧ Expr. A turui ca la moara fără apă | A turui ca moara fără apă v. moară.
✧ Expr. A uita ca pământul | Înv., pop. A-și uita ca pământul v. pământ.
✧ Expr. A vorbi ca un oracol v. oracol.
✧ Expr. A vorbi ca papagalul | A vorbi ca un papagal v. papagal.
✧ Expr. A fi iute ca o suveică | A fi iute ca suveica v. suveică.
✧ Expr. A fi ca o viespe | A fi ca viespea v. viespe.
✧ Expr. Ca un pepene de gras | Gras ca pepenele | Gras ca pepenii | Învelit ca pepenele | Învelit ca pepenii v. pepene.
✧ Expr. Cu inima ca pământul v. pământ.
✧ Expr. Frumos ca o cadră v. cadru (I 1).
✧ Expr. Iute ca racul v. rac.
✧ Expr. Limpede ca bună ziua | Limpede ca ziua v. zi.
✧ Expr. Limpede ca lumina de zi | Limpede ca lumina zilei v. lumină.
✧ Expr. Murat ca un șoarece | Ud ca un șoarece | Reg. Ud cum îi șoaricu v. șoarece.
✧ Expr. Tare ca fierul v. fier.
✧ Expr. Tare ca oțelul v. oțel.
✧ Expr. Vechi ca pământul v. pământ.
✧ Expr. Rar A merge drept ca neamțul | A umbla drept ca neamțul v. neamț.
✧ Expr. Pop. A albi ca oaia v. oaie.
✧ Expr. Pop. A alerga ca calul în arie v. cal.
✧ Expr. Pop. A alerga ca un purice potcovit v. purice.
✧ Expr. Pop. A arăta ca dracu v. drac.
✧ Expr. Pop. A arăta ca vai de lume v. vai.
✧ Expr. Pop. A asculta ca un prost v. prost.
✧ Expr. Pop. A aștepta ca fata-mare la măritat v. fată.
✧ Expr. Pop. A aștepta ca mortul colacul v. mort.
✧ Expr. Pop. A auzi-n gură, ca cucul v. cuc.
✧ Expr. Pop. A bea apă ca rânduneaua, din zburat v. rândunică.
✧ Expr. Pop. A călca ca ursul v. urs.
✧ Expr. Pop. A face ca gușterul v. gușter.
✧ Expr. Pop. A fi ca bușteanul v. buștean.
✧ Expr. Pop. A fi ca butucul v. butuc.
✧ Expr. Pop. A fi ca mursa v. mursă.
✧ Expr. Pop. A fi ca o babă turcească | Ca o babă turcească v. babă.
✧ Expr. Pop. A fi ca o mitarcă v. mitarcă.
✧ Expr. Pop. A fi ca o varză învelită | Ca o varză învelită v. varză.
✧ Expr. Pop. A fi ca țestul v. țest.
✧ Expr. Pop. A fi ca un cal de dric v. cal.
✧ Expr. Pop. A fi ca un câine de uși multe v. câine.
✧ Expr. Pop. A fi cu gâtul ca scripca v. scripcă.
✧ Expr. Pop. A fi deștept ca oaia | A fi deștept ca oaia cu jug | A fi deștept ca oaia lui Roman | A fi deștept ca oaia pe zăduf | A fi șiret ca oaia | A fi șiret ca oaia cu jug | A fi șiret ca oaia pe zăduf v. oaie.
✧ Expr. Pop. A fi goală ca o oală v. oală.
✧ Expr. Pop. A fi gol ca șarpele | A fi gol ca șarpele care și-a lepădat pielea | Gol ca șarpele | Gol ca șarpele care și-a lepădat pielea v. șarpe.
✧ Expr. Pop. A fi gras ca scripca v. scripcă.
✧ Expr. Pop. A fi răbdător ca boul v. bou.
✧ Expr. Pop. A-i merge mâinile ca ochii mortului v. mort.
✧ Expr. Pop. A i se bate inima ca la un rac mort v. rac.
✧ Expr. Pop. A merge ca calul în buiestru v. cal.
✧ Expr. Pop. A se alege ca oala beată v. oală.
✧ Expr. Pop. A se aprinde ca focul de paie | A se aprinde ca un foc de paie v. foc.
✧ Expr. Pop. A se gândi ca un prost v. prost.
✧ Expr. Pop. A se grăbi ca fata-mare la măritat | A se repezi ca fata-mare la măritat v. fată.
✧ Expr. Pop. A se gudura ca un cățel v. cățel.
✧ Expr. Pop. A se ține ca maiul cu coadă v. mai.
✧ Expr. Pop. A se ține drept ca maiul fără coadă v. mai.
✧ Expr. Pop. A se usca ca o coarnă v. coarnă.
✧ Expr. Pop. A sta ascuns ca un liliac v. liliac.
✧ Expr. Pop. A sta ca miaua lui Roman v. mia.
✧ Expr. Pop. A sta ca oaia lui Roman v. oaie.
✧ Expr. Pop. A sta ca popândăul v. popândău.
✧ Expr. Pop. A sta ca un butuc v. butuc.
✧ Expr. Pop. A suge la sânge ca o căpușă | A suge sânge ca o căpușă | A suge sânge din om ca o căpușă | Fam. A suge ca o căpușă v. căpușă.
✧ Expr. Pop. A tolocăni ca o moară stricată v. moară.
✧ Expr. Pop. A umbla amețit ca un ciocârlan v. ciocârlan.
✧ Expr. Pop. A umbla ca carul neferecat v. car.
✧ Expr. Pop. A umbla ca câinele surd după vânat | A umbla ca câinele surd la vânat | A umbla ca un câine surd după vânat | A umbla ca un câine surd la vânat v. câine.
✧ Expr. Pop. A umbla ca mielul orbului v. miel.
✧ Expr. Pop. A umbla ca orbeții v. orbeț.
✧ Expr. Pop. A umbla ca un cocostârc. v. cocostârc.
✧ Expr. Pop. A umbla iute ca piua v. piuă.
✧ Expr. Pop. A vorbi ca baba chioara | A vorbi ca baba oarba v. babă.
✧ Expr. Pop. A vorbi ca lumea albă | A vorbi ca lumea luminată v. lume.
✧ Expr. Pop. A vorbi ca o meliță v. meliță.
✧ Expr. Pop. Calic ca șoarecele bisericii | Calic ca șoarecele din biserică | Calic ca șoarecele în biserică | Sărac ca șoarecele bisericii | Sărac ca șoarecele din biserică | Sărac ca șoarecele în biserică v. șoarece.
✧ Expr. Pop. Ca un copil de țâță v. copil.
✧ Expr. Pop. Fierbe sângele în el ca într-o coajă de rac | Fierbe sângele în el ca într-o coajă de rac mort | Fierbe sângele în el ca într-un rac mort v. rac.
✧ Expr. Pop. Frumos ca luna lui mai v. lună.
✧ Expr. Pop. Negustor greu ca fulgul pe apă v. fulg.
✧ Expr. COR. Pop. Nevasta ca și-o cruce v. cruce.
✧ Expr. Pop. Omul blând ca apa lină v. apă.
✧ Expr. Pop. Prost ca bâta v. bâtă.
✧ Expr. Pop. Tare ca tunul v. tun.
✧ Expr. Pop., fam. A apuca înainte ca curva prăjina | A lua înainte ca curva prăjina v. curvă.
✧ Expr. Pop., fam. A fi gătită ca o brezaie v. brezaie.
✧ Expr. Pop., fam. A fi gătită ca o paparudă v. paparudă.
✧ Expr. Pop., fam. A fi gătită ca o sorcovă v. sorcovă.
✧ Expr. Pop., fam. A fi gătită ca o vasilcă v. vasilcă.
✧ Expr. Pop., fam. A fi lins ca un fund de pisică v. pisică.
✧ Expr. Pop., fam. A fi ca un câine turbat v. câine.
✧ Expr. Pop., fam. A fi ca un taur | A fi ca un taur comunal v. taur.
✧ Expr. Pop., fam. A-i judeca mintea ca briciul | A-i merge mintea ca briciul v. brici.
✧ Expr. Pop., fam. A se îmbrăca ca o brezaie v. brezaie.
✧ Expr. Pop., fam. A se îmbrăca ca o paparudă v. paparudă.
✧ Expr. Pop., fam. A se îmbrăca ca o sorcovă v. sorcovă.
✧ Expr. Pop., fam. A se îmbrăca ca o vasilcă v. vasilcă.
✧ Expr. Pop., fam. A sta ca o pomană țigănească v. pomană.
✧ Expr. Pop., fam. Joacă ca ursul v. urs.
✧ Expr. Pop., fam. Prost ca o cizmă v. cizmă.
✧ Expr. Înv. A face ca pe o albie porcească v. albie.
✧ Expr. Înv. A merge înainte ca pajura nemțească v. pajură.
✧ Expr. Înv. A umbla ca un roi fără matcă v. roi.
✧ Expr. Reg. A arăta ca o macioală v. macioală.
✧ Expr. Reg. A avea gâtul ca tortul v. tort.
✧ Expr. Reg. A cânta ca șoimanele v. șoiman.
✧ Expr. Reg. A cânta ca viespea v. viespe.
✧ Expr. Reg. Acru ca țițeiul v. țiței.
✧ Expr. Reg. A fi ca buba coaptă | A fi ca o bubă coaptă v. bubă.
✧ Expr. Reg. A fi ca laptele v. lapte.
✧ Expr. Reg. A fi ca măzărarul v. măzărar.
✧ Expr. Reg. A fi ca mugurul brumat v. mugur.
✧ Expr. Reg. A fi ca sfintele v. sfânt.
✧ Expr. Reg. A fi ca ștearțul v. șterț.
✧ Expr. Reg. A fi ca un mormânt năruit | Ca un mormânt năruit v. mormânt.
✧ Expr. Reg. A-i umbla gura ca chichirezul la moară v. chichirez.
✧ Expr. Reg. A lătra ca o șulfă v. șulfă.
✧ Expr. Reg. Alb ca floarea de tiugă | Alb ca floarea de troacă v. floare.
✧ Expr. Reg. A rămâne ca o scoică v. scoică.
✧ Expr. Reg. A rompăi ca un cal v. cal.
✧ Expr. Reg. A se pripi ca țiganca la argea v. țigancă.
✧ Expr. Reg. A se usca ca prigoria v. prigoare.
✧ Expr. Reg. A sta ca un talaghir v. talaghir.
✧ Expr. Reg. A sta drept ca pușca | A sta oblu ca țeava puștii | Drept ca pușca | Oblu ca țeava puștii v. pușcă.
✧ Expr. Reg. A ședea ca fata vătămanului | A ședea uitată ca fata vătămanului v. fată.
✧ Expr. Reg. A tăcea ca chiticul v. chitic.
✧ Expr. Reg. A tăcea ca melcul v. melc.
✧ Expr. Reg. A tăcea ca neamțul v. neamț.
✧ Expr. Reg. A tăcea ca piticul v. pitic.
✧ Expr. Reg. A umbla ca o pușlă v. pujlă.
✧ Expr. Reg. A umbla ca o vijlă v. vijlă.
✧ Expr. Reg. A umbla ca o zalincă v. zalincă.
✧ Expr. Reg. A veni ca mâșu v. mâș.
✧ Expr. Reg. Ca tiuga peste gard | Stă ca tiuga peste gard v. tigvă.
✧ Expr. Reg. Drept ca lioca și strâmb ca postioca v. leucă.
✧ Expr. Reg. Gol ca un pistol v. pistol.
✧ Expr. Reg. Obraz ca țolu v. țol.
✧ Expr. Reg. Prost ca napul v. nap.
✧ Expr. Reg. Sătul ca șoarecele în biserică v. șoarece.
✧ Expr. Reg. Te arde ca vântul v. vânt.
✧ Expr. Fam. A chinui ca pe Hristos pe cruce v. chinui.
✧ Expr. Fam. A fi ca apa de ploaie | Reg. A fi ca apa de pâine v. apă.
✧ Expr. Fam. A fi ca moartea în vacanță v. moarte.
✧ Expr. Fam. A fi ca o curcă beată | A sta ca o curcă beată | A ședea ca o curcă beată | A umbla ca o curcă beată v. curcă.
✧ Expr. Fam. A fi ca o curcă plouată | Ca o curcă plouată | A sta ca o curcă plouată | A ședea ca o curcă plouată | A umbla ca o curcă plouată v. curcă.
✧ Expr. Fam. A fi ca o găină plouată | Ca o găină plouată | A sta ca o găină plouată | A ședea ca o găină plouată | A umbla ca o găină plouată v. găină.
✧ Expr. Fam. A fi ca o mâță plouată | Ca o mâță plouată | A sta ca o mâță plouată | A umbla ca o mâță plouată v. mâță.
✧ Expr. Fam. A fi ca o pisică plouată | Ca o pisică plouată A sta ca o pisică plouată | A umbla ca o pisică plouată v. pisică.
✧ Expr. Fam. A fi ca un câine plouat | A sta ca un câine plouat | A umbla ca un câine plouat v. câine.
✧ Expr. Fam. A fi ca un țânțar | A fi gras ca un țânțar v. țânțar.
✧ Expr. Fam. A fi gras ca o cobză v. cobză.
✧ Expr. Fam. A fi gras ca un porc v. porc.
✧ Expr. Fam. A fi uscat ca o toacă | A fi uscat ca toaca | Uscat ca o toacă | Uscat ca toaca v. toacă.
✧ Expr. Fam. A freca ca pe ardei v. ardei.
✧ Expr. Fam. A o ține ca prostul | A o ține ca prostul înainte | A ține ca prostul | A ține ca prostul înainte | Reg. A o ține ca prostul într-o ureche | A o ține ca prostul una-ntr-una v. prost.
✧ Expr. Fam. A râde ca proasta | A râde ca proasta-n târg | A râde ca prostul v. prost.
✧ Expr. Fam. A se lupta ca un zmeu v. zmeu.
✧ Expr. Fam. A fi ca o scândură | A fi ca scândura | A rămâne ca o scândură | A rămâne ca scândura | A se face ca o scândură | A se face ca scândura | A se usca ca o scândură | A se usca ca scândura | A slăbi ca o scândură | A slăbi ca scândura | Slab ca o scândură | Slab ca scândura | Uscat ca o scândură | Uscat ca scândura v. scândură.
✧ Expr. Fam. A sta ca boier Bibescu v. boier.
✧ Expr. Fam. A sta ca o plăcintă v. plăcintă.
✧ Expr. Fam. A sufla ca o balenă v. balenă.
✧ Expr. Fam. A umbla ca o găină beată v. găină.
✧ Expr. Fam. A sufla ca o locomotivă v. locomotivă.
✧ Expr. Fam. A umbla ca un cotoi v. cotoi.
✧ Expr. Fam. Flămând ca un lup v. lup.
✧ Expr. Fam. Slab ca o scoabă v. scoabă.
✧ Expr. Fam. Slab ca un țâr v. țâr.
✧ Expr. Fam. Urât ca toate visele v. vis.
✧ Expr. Fam. Verde ca bradul v. brad.
✧ Expr. Arg. A râde ca muta la înghețată v. mut.
✧ Expr. Arg. A sta ca o balegă v. balegă.
✧ Expr. Arg. Ca biscuitele-n dungă v. biscuit.
✧ Expr. Arg. Hoț ca o coțofană v. coțofană.
3. (Comparația se face pe baza unei asocieri, prin raportare la anumite repere) Precum; deopotrivă cu …, exact, întocmai, tot astfel.
a) (Comparația se referă la asocierea a două elemente diferite, apropiate sau identice, la un fel de manifestare, la un mod de acționare, realizare etc. comun)
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 98: Ținre-me, Doamne, ca geana ochiul într-acoperemântul arepilor tale acoperiși-me.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 111: Uitat fu[iu] ca mortu.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 51: Zise domnul ucenicilor lui: „Adecă eu tremiț voi ca oile pre mijlocul lupilor”.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 63: Elu răspunse, zise unuia di înșii: „Soațe, nu obidesc tine. Au nu cu arginture te-i tocmitu cu mine? Ia-ți al tău și te du! Voiu cestuia de apoi să dau ca ție”.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 18: Știe Domnezeu cum vere în care zi vreți mânca dentr-îns deșchide-se-vor ochii voștri și vreți fi ca Domnedzeu știind binele și [răul].
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 96: El, ca un leu gata spre vânatu, de sârgu s-au pornit și la Soci le-au ieșit înainte și dându războiu vitejaște, martie 7 zile.
  • 1648 N. Test., 134: Eu trimeț pre voi ca oile în mijlocul lupilor.
  • 1688 Biblia (1688), 2: Pentru că știe Dumnezău cum, în ce zi veți mânca dentr-însul, să vor deșchide ochii voștri și vețifi ca niște dumnezei, conoscând răul și binele!
  • 1688 Biblia (1688), 895: Cela ce stă împotrivă și să preaînalță preste toate carele să cheamă Dumnezău au închinăciune, cât el în beseareca lui Dumnezău ca un Dumnezău să șază, arătând pre sine că iaste dumnezău.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 230: Am cheltuit … nu ca un năemit carele junghe și strică.
  • c. 1772 DIMITRIU, Etiopice, II, 3r/10: Într-acesta chip aceea, ca o amăgire, după obiceiu, mă metaherisește și pre mine, și lucrurile mele.
  • 1784 DIMITRIU, Etiopice, I, 51r/1: Înconjurată de apă, cetatea … era ca un uscat între doao mări.
  • 1799 IORGOVICI, Obs. Lb., 81: Din cuvintele limbii românești ceii de rădăcină suge cu acu minții tale, ca albina din flori, cuvinte spre înfrumsețarea limbii noastre.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 137/25: Toate ce gândeaște și vrea se lucreze în cântariul senetoasei înțelegeri să le cântărească și ca o piatră de lămurit aurul cel curat se le lămurească.
  • c. 1810 ȘINCAI, Învăț. Superșt., 198: Arătarea Miercurei și a Vinerei pe discul Soarelui prea arareori se zărește, pentru că numai atunci se pot vedea planetele acestea ca niște macule negre pe discul Soarelui.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 221/9: După sclavia Vavilonului, înpreștiindu-se iudeii prin munți și prin crepăturile pământului … ca o turmă fără de păstoriu rătăcind …, au cugetat în urmă să meargă la Egipt și acolo să se așeze.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 33/2: La toate icoanele ei [Minerva] … este mai tod’auna în picioare sau răsmată în lancea sa și cu capul cam plecat ca un om ce cercetează și se gândește.
  • 1841 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 158: Mă frizurai ca un dandy, mă aruncai în costum negru, cravată albă și pantofi de lac, apoi, în cabriolet.
  • 1846 LAURIAN, Man. Filos., 61/13: Ele sânt jocul acestui flus etern de fenomene …, în sânul căruia ne-am rotola ca lucrurile fără rezistință și fără conștiință.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 215: Priveam … acea adunătură de popor din toate clasele, cum se mișca … ca o mare agitată de tempestă.
  • 1871 LMD, I.
  • 1878 ISPIRESCU, Pov., II, 257: Ștefan Vodă, când auzi de unele ca aceste, … se tulbură în suflet ca o fiară săgetată la inimă.
  • 1882 EMINESCU, Pub., V, 202: Toată populația s-a abrutizat în nesfârșita luptă pentru existență; muncesc ca animalele și nu se poate să aibă altfel de simțiri decât acestea.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 232: Hai, mândro, să ne iubim, / C-amândoi ne potrivim, / Și la ochi și la sprâncene, / Ca doi porumbași la pene.
  • 1886 ALEXI, D. Rom.-Germ.
  • 1901 MEHEDINȚI, Geogr. Fiz., 21: Atmosfera … întâmpină această căldură … ca un paravan și absoarbe o bună parte din ea.
  • 1907 OTESCU, Credințele, 20: Constelațiunea Berbecului … preceda … echinocțiul și venia așadar înaintea constelațiunilor zodiacale, ca berbecul înaintea turmei.
  • <1910–1911> Natura, VI, 153: Umbra [palmierului] e ca acul unui ceasornic, nu sunt decât trei ceasuri de când putea fi umbră în acest loc.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 13: Podul tremura în gemete ca o ființă.
  • 1930 ARGHEZI, Poarta, 14: Când i se face foame, peste zi și în afară de mesele comune, el scoate un ou, îi sfărâmă coaja și îl mănâncă în singurătate, stând pe pat ca un sătean pe buturugă.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 104: Dumnealui e ca ceasul; dacă-l încorzi, umblă o vreme de capul lui.
  • 1934 NEGULESCU, Geneza, 75: Ca nebuloasele cosmice, care … ascund eventualități evolutive nenumărate …, sufletele tinerilor închid, câteodată …, virtualități.
  • 1935 BLAGA, T. Cult., 4: Stilul e ca un jug suprem, în robia căruia trăim, dar pe care nu-l simțim decât arareori.
  • 1940 DA, I2.
  • 1973 CRISTESCU, Așteptare, 266: E nemaipomenit să fii erou. Ești complet fără simțire, abrutizat, acționezi ca o mașină, într-o singură direcție, și cu toată forța ființei tale.
  • 1998 ROMAN, Bucate, 477: De la Piatra-Neamț până la Suceava, tocănița de hribi e ca piatra kilometrică: fie iarnă, fie vară, ea e acolo, la post, lângă mămăliga, care nici ea nu se oprește din aburit.
  • 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 65: [Preotul] slujește formal și absent, la comandă, ca un automat, iar cuvintele sale răsună gol și pustiu.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 344: Sever trecea prin aceeași criză de blazare ca tatăl său.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 391: Trăiesc ca o pustnică, cocoțată în mansarda mea.
  • 2005 TITEL, Add., 1 251: Aceeași uimire am simțit-o aici, urmărind mâinile acelea imense, ale maselor basculante, cum supun densitatea oțelului, cum îl întind ca pe un covor incandescent.
  • 2006 NDU.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 10: Înaintau fără să știe spre ce, absurd, ca un animal care-ar avea toate organele de simț în partea dinapoi.

✧ (Repetat, reia sau anticipează pentru intensificare conținutul afirmației precedente sau următoare)
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 89: Ca oaia spre jongheare aduse-se și ca mielul între tunzătoriul elu fără glas, așa nu deșchide-va rostul lui.
  • 1648 N. Test., 323: Ca o oaie spre giungheare dus fu și ca un miel înaintea celuia ce-l tunde pre el, fără glas, așa n-au deschis rostul lui.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 48/14: El era un om slugărelnic …, care prin învățătura astronomii[i] câștigase putere a cunoaște ce vreme o să fie, și mai pe urmă, după cum spun, se cinsti de corăbieri ca un zeu sau ca un împărat al vânturilor.

✧ (Urmat de pron. sau de adj. nehot. „fiecare”, „oricare”, „orice” etc., sugerează ideea că termenul cu care se compară are trăsături comune cu elementele de același fel din categoria din care face parte)
  • 1875 KOGĂLNICEANU, Orat., II4, 154: Când are lipsă …, Austria, ca fiecare stat prevăzător, desființează toate barierile de la graniță, face calea largă ca să atragă la sine grânele.
  • 1884 CARAGIALE, O scrisoare pierdută, 146: Cațavencu poate fi tot așa de bun deputat ca oricare altul.
  • 1892 MACEDONSKI, Excelsior, 18: Din real ieșit afară nu mai ești ca orișicare, … / Te-nzestrezi cu mâneci roșii la tunică de satin, / Chipeș, nalt, cu stemă-n frunte, pleci pe visul tău călare.
  • 1896 COȘBUC, Fire de tort, I, 84: Cei ce se luptă murmurând, / De s-ar lupta și-n primul rând, / Ei tot atât de buni ne par / Ca orișicare laș fugar!
  • 1902 MACEDONSKI, Nuv., 74: Cu cartea câtă învățase, n-ar fi putut în adevăr să însemne și el ceva în lume, să-și facă un rost ca oricare?
  • 1910 CARAGIALE, Coresp., 786: Multe lucruri bune mi-ar fi plăcut și mie, ca oricărui muritor, pe lumea asta, însă nici unul mai mult ca vorba pe d-asupra limpede, dar adâncă la înțeles.
  • 1910 GALACTION, Bisericuța, 91: Ca orice negustor când dezbate o afacere, cam uitase de celelalte.
  • 1928 SADOVEANU, Hanu Ancuței, 558: Știu, ca oricare om, – de ce să nu știu?
  • 1939 M. SEVASTOS, Carte de bucate, 17: Citind scenele gastronomice din cărți, ne amintim de unele clipe pline de mulțumire petrecute – în trecutul nostru – la o masă nu ca oricare alta.
  • 1956 Antol. Proză Pop., 494: Ziua ara ca fiecare Ion, cu patru boi.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 9: În cinste trăiește și-n cinste o să moară când i-o veni, ca fiecărui om, rândul să moară.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 16: Sunt ca oricare alta de prin părțile noastre.
  • 1968 BLAGA, Zări și etape, 206: Se stabilise undeva într-un colț din Estonia … unde, ca orice bun european, își aștepta cu nerăbdare deplina înflorire a personalității.
  • ante 1970 STREINU, Creangă, 334: G. Ibrăileanu, ca oricare bun român, știe numai franțuzește.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 12, 51: În ziua de azi scrisul a devenit o marfă ca oricare alta, la fel cu salamul, cartofii sau pantofii.

✧ Înv. (Urmat de pron. rel. compus „cel ce”, „cei ce”, adesea cu nuanță cauzală)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 380: Bărrbații așijdere, depreură viindu după înțelepciuri, că mai netare e vasul muierescu dându-i cinste ca ceia ce sântu depreură dobânditori bunrătației viiațe, se nu scurrte-se rrugăciurile voastre.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 390: Pașteți ceaea ce e întru voi turma lu Dumnedzeu cerrcetându-o nu cu nevoie, ce cu vrere; nu cu vamă, ce cu milă; și nu ca ceia ce despunru în rrându, ce obrazu fiindu turrmeei celuia ce se-au ivitu al păstoriloru începătoriu, și preemi-vreți neveștedzita a slaveei curură.
  • 1581 CORESI, Ev., 506: Vom fi noi de sus născuți …, ca cela ce se îngroapă cu apă de-și botează trupul și i se curățeaște trupul lui … de ale pământului mândrii.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 300: Hristos, ca cela ce ști toate, vădzu vicleșugul și meșterșugul leguitoriului aceluia.
  • 1648 N. Test., 174: Să mira de învățătura Lui, că era învățând pre ei, ca cela ce avea puteare și nu ca cărtularii.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, aprilie, 67v/28: Ca … cela ce nu-ș grijeaște, viia piare de spini și de dudău. Așea-i sufletul omului, când să leneaște creștinul de la lucrul lui Dumnedzău.
  • 1688 Biblia (1688), 513: Cela ce au vânturat pre Israil îl va și aduna pre el și va păzi pre el ca cela ce paște turma lui.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 101/13: Până când nu vor veni oameni la curată dreaptă și luminată conoașterea răutăți și bunătăți și până nu vor ști care sânt semnele lor … din ce și cum să nasc … nu vor ști, nici vor putea spre sine cătră ceva se hotărască, ci vor sta ca cel ce nu știe calea între răspântii.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 BOIU, Semințe, I, 225: Zacheiu priimește pre Iisus plin de bucurie în casa sa și ca cel ce abundează de bucurie stă înaintea lui Iisus.

✧ (Urmat de un substantiv sau de un grup nominal precedat de prep. „pe”, „la”, sugerează violența unei acțiuni)
  • 1909 GÂRLEANU, Schițe, 215: Cine s-o atinge măcar de-o frunză din copac, îi sfărm capul ca la o năpârcă!
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 346: Te strivesc ca pe-un pui de șarpe! strigă Rodean și izbi cu putere piciorul în podele.
  • 1938 Biblia (1938), 553: Cu toiag de fier îi vei zdrobi, ca pe vasele olarului îi vei face țăndări.
  • 1959 Studii, nr. 1, 134: Vătavul și vechilul moșiei … „să poartă prin satul nostru armați de o măciucă de alamă și de un harapnic și, cu vină sau fără vină, ne bat ca pe dobitoace cu ce[a] mai mare cruzăme pe ori care întâlnesc”.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 94: Domide … s-a aplecat pe birou, aproape într-o rână, … avea toate atuurile, el, directorul general, ce-l putea acum zdrobi ca pe un păduche.

✧ Expr. A bate ca pe câine v. câine.
✧ (În legătură cu vb. „a se închina”, „a se ploconi”; termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv adesea precedat de prep. „la” și indică o divinitate, o ființă, un lucru etc. față de care cineva își manifestă adorația, supunerea, devotamentul etc.)
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 163v/26: Începură a li să închina ca neștor dumnedzăi.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 64: Au arătat steaoa pe Hristos, cum că s-au născut … Acolo vrăjitorii, cu darurile lor, i s-au închinat ca unui Dumnezeu.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 150: Bătrânii noștri … s-au închinat soarelui, mâțelor și altor zidiri. Ca unor dumnezei ai lor cânta și le colinda.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 75/25: Nu-i lucru de mirare, tată, că să găsesc oameni atât varvari de să închină la foc ca la Dumnezău?
  • ante 1849 CONACHI, Versuri, 161: Zulnio … / Nimic n-a fi în lume … / Carele să mă strămute de nespusa fericire, / De a mă-nchina la tine ca la o dumnezeire!
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 116: De asta și eu mă anin și mă închin la cinstita fața voastră, ca la un codru verde.
  • 1896 SIHLEANU, Armonii, 66: Unei ființe dezmierdătoare / Ca la un înger mă-nchinai eu.
  • 1902 ADAM, Rătăcire, 190: Când se cobora de la cramă în sat, i se ploconeau femeile înainte ca la o duducă de viță.
  • 1911 TDRG, II, 884.
  • 1920 MEHEDINȚI, Oameni, 30: Să mănăm cu toții în strungă la primăvară și când ne-o fi mai rău, ca acuma să ne fie! Iar la voi, flăcăi, mă-nchin ca la codru verde.
  • 1960 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 435: Uite, să nu te superi, dacă n-ai să te păzești, n-ai să mori în pat și au să se închine oamenii la numele dumitale ca la sfânt și o să-ți meargă vestea.

✧ (Precedat de loc. adv. „la fel”)
  • 1898 DAMÉ, Term. Pop., 139: Inul sau cânepa se trage prin melițuică care este la fel ca melițoiul, dar mai mică.
  • 1931 RALEA, Note de călăt., 317: Strada și vitrinile sunt alcătuite la fel ca la Paris.
  • 1971 Atlas. Peștilor2, 94: La fel ca acul-de-mare, [peștele Syngnathus tenuirostris] înoată vertical, pentru că nu se slujește de înotătoarea caudală, ci de dorsală.
  • 1972 România liter. (S.), nr. 7, 112: Schelling consideră că filozofia, la fel ca poezia, aspiră către adevărul etern.
  • 1979 România liter. (S.), nr. 1, 204: La fel ca în labirint, omul riscă să se piardă în peregrinări.
  • 2001 BUSUIOC, Munca, I, 67: Cu acest ultim sens, „plată” reprezintă un termen ce denumește o anumită formă de răsplată efectivă, folosit la fel ca oricare dintre termenii desemnând răsplata muncii.
  • 2006 SALA, Avent. Cuv., II, 33: Principalele nume de culori din română sunt moștenite din latină, la fel ca alte cuvinte importante.
  • 2006 SALA, Avent. Cuv., II, 60: Ebraica era, la fel ca araba și feniciană (ultima, astăzi dispărută), limbă semitică.

✧ Loc. adj. și adv. Înv. Ca pe pravilă v. pravilă.
✧ Loc. adv. Ca apa | Ca de pe apă | Ca pe apă v. apă.
✧ Loc. adv. Ca pe puii de potârniche | Ca potârnichile | Ca puii de potârniche v. potârniche.
✧ Loc. adv. Ca și = precum; înv. (în) nume de …
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 32: Știmu că după neștiutu feacetu, ca și judecii voștri.
  • 1581 CORESI, Ev., 39: Fără de rușine sânt … păcătoșii ca și caprele.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 157: Mearse Iuda la el și dzise: drag doamne, rogu-te … să nu se ațâțe mâniia ta pre slugile tale, că tu așa ești ca și Faraon.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 20: Dumnedzău … va eși înaintea ta de te va cuprinde cu mila sa, ca și pre cel fecior curvariu, și va înfrumseța sufletul și trupul tău.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, decembrie, 192r/27: Ești ca și mortul de cătră trup.
  • 1812 MAIOR, Învăț. Pomilor, 37/5: Prunii … așa sânt de domeastici, cât și fără de nicio îmboierire, ca și lemnele cele sălbatice, se sporesc.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 320/10: Oamenii cei înțelepți, adecă cărturarii, precum și astronomii zic, cum că și luna ar fi tocma așa făcută de Ziditoriul, ca și pământul nostru.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 346/2: Bătându-se între sine, ca și muștele cădea.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 361/10: Au stricat curățeniia limbei, ca și alte popoară, mestecate fiind cu alți de altă leage și limbă.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 19/22: Marea este locul furtunilor și poartă corăbiile cu spinarea ei ca și calul pe călăreț.
  • 1835 GENILIE, Geogr. Istor., 110: Locurile nalte departe de mare sânt mai reci, ca și cele nelucrate și băltoase, decât cele cultivate și uscate.
  • 1881 EMINESCU, Poezii, 140: Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală / Unde-nveți numai durere.
  • 1925 ZELETIN, Neolib., 28: Oligarhia noastră face această politică cu același aparat ca și absolutismul apusean: cu o îndoită armată de funcționari și militari.
  • 1933 ARDELEANU, Viermii, 52: Gândurile se șterseră ca și abureala geamului peste care a trecut mâna.
  • 1935 VOICULESCU, Leacurile, 88: Cacao are puteri ațâțătoare ca și cafeaua.
  • 1940 SADOVEANU, Vechime, 253: Lupii turbă ca și cânii, argumentase această femeie de știință, și s-ar fi putut întâmpla ca lupoaica să turbe și să puie în primejdie cele două odoare ale dumnisale.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 27: Între soare și inimă este o legătură nemijlocită, care se exprimă în faptul că ceea ce numim „cunoaștere de tip cardiac” este, ca și lumina soarelui, cuplată cu un semnificativ coeficient de căldură.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 183: Jucătorii sunt îmbrăcați în haine care nu par nici de lucru, nici de sărbătoare, la fel de atemporale ca și pipele atârnate pe perete.

✧ Prov. Banii nu se culeg de la trunchi ca surcelele v. surcea.
✧ Prov. Boala de om se leagă ca vița de par v. viță.
✧ Prov. Ca țestul, din vatră în vatră v. țest.
✧ Prov. Mămăliga nesărată e ca nunta fără lăutari v. lăutar.
✧ Prov. Nici dracu nu se apropie de unu ca ăsta v. ăsta.
✧ Prov. Nu-i place băutura ca pisicii untura v. pisică.
✧ Prov. Sare ca țarca din par în par v. țarcă.
✧ Prov. Se îndoaie ca scoarța v. scoarță.
✧ Prov. Se umflă în sprâncene ca curcanul în pene v. curcan.
✧ Prov. Umblă noaptea ca liliecii v. liliac.
✧ Loc. adv. Deopotrivă ca … v. deopotrivă.
✧ Loc. adv. Pop. Ca pe răboj v. răboj.
✧ Loc. adv. Reg. Ca pâlșu v. pârș.
✧ Loc. adv. Fam. Ca pe note v. notă.
✧ Expr. A avea nouă suflete, ca pisica v. pisică.
✧ Expr. A cădea în picioare, ca pisica | A cădea tot în picioare, ca pisica v. pisică.
✧ Expr. A căuta ca iarba de leac | A umbla ca după iarba de leac v. iarbă.
✧ Expr. A cunoaște ca pe degete | A ști ca pe degete v. deget.
✧ Expr. A cuprinde ca pecinginea | A se întinde ca pecinginea | A se răspândi ca pecinginea | Rar A cuprinde ca o pecingine | A cuprinde ca pecinginile | A se întinde ca o pecingine | A se întinde ca pecinginile | A se răspândi ca o pecingine | A se răspândi ca pecinginile v. pecingine.
✧ Expr. A face planul ca țiganul v. țigan.
✧ Expr. A fi deprins cu nevoile ca țiganul cu scânteia | A fi deprins cu nevoile ca țiganul cu scânteile | A se deprinde ca țiganul cu scânteia | A se deprinde ca țiganul cu scânteile | A fi învățat ca țiganul cu ciocanul | A se învăța ca țiganul cu scânteia | A se învăța ca țiganul cu scânteile v. țigan.
✧ Expr. A fugi ca dracul de tămâie | A se feri ca dracul de tămâie | A se speria ca dracul de tămâie | A se teme ca dracul de tămâie | Rar A fugi ca dracul de scăldătoare | A se feri ca dracul de scăldătoare | A se teme ca dracul de scăldătoare v. drac.
✧ Expr. A glumi ca mâța cu șoarecele | A se juca ca mâța cu șoarecele v. mâță.
✧ Expr. A glumi ca pisica cu șoarecele | A se juca ca pisica cu șoarecele v. pisică.
✧ Expr. A ieși deasupra ca uleiul v. ulei.
✧ Expr. A ieși deasupra apei ca untdelemnul | A ieși deasupra ca untdelemnul v. untdelemn.
✧ Expr. A-i merge vestea ca de popă tuns | A i se duce vestea ca de popă tuns | A se duce vestea ca de popă tuns | Reg. A-i merge buhul ca de popă tuns | A i se duce buhul ca de popă tuns | A se duce buhul ca de popă tuns v. popă.
✧ Expr. A mătura ca pisica v. pisică.
✧ Expr. A se agăța ca scaiul | A se agăța ca scaiul de oaie | A se lega ca scaiul | A se ține ca scaiul | A se ține ca scaiul de oaie v. scai.
✧ Expr. A se arde ca musca la lumânare v. lumânare.
✧ Expr. A se așeza ca o plăcintă | A se așeza ca o plăcintă țigănească | A se pune ca o plăcintă | A se pune ca o plăcintă țigănească | A se trânti ca o plăcintă | A se trânti ca o plăcintă țigănească v. plăcintă.
✧ Expr. A se bate ca apa de maluri v. mal.
✧ Expr. A se bate ca orbii | A se bate ca orbii la târguri v. orb.
✧ Expr. A se căuta ca plăcinta caldă | A se vinde ca plăcinta caldă v. plăcintă.
✧ Expr. A se îneca ca țiganul la mal | A se îneca tocmai ca țiganul la mal v. țigan.
✧ Expr. A se înfoia ca varza | Pop. A crește în lături ca varza v. varză.
✧ Expr. A se întinde ca pirul v. pir.
✧ Expr. A se întoarce ca moara în vânt v. moară.
✧ Expr. A se lega ca orbul de gard v. orb.
✧ Expr. A se lega de capul cuiva ca boala de om sănătos | A se lega de capul cuiva ca boala de om sărac v. boală.
✧ Expr. A se lega de capul cuiva ca scaiul de oaie | A se lipi ca scaiul v. scai.
✧ Expr. A se lua, ca oile, unul după altul v. oaie.
✧ Expr. A semăna ca două picături de apă v. picătură.
✧ Expr. A se mânia ca văcarul pe sat | A se supăra ca văcarul pe sat | Pop. A se mânia ca văcarul pe vacile satului v. văcar.
✧ Expr. A se muta ca țiganul cu cortul | A se muta ca țiganul de laie cu cortul în spinare | A umbla ca țiganul cu cortul | A umbla ca țiganul de laie cu cortul în spinare v. țigan.
✧ Expr. A se spăla ca pisica v. pisică.
✧ Expr. A se trece ca pâinea caldă v. pâine.
✧ Expr. A se ține ca dracul de popă | A se ține ca dracul după popă v. drac.
✧ Expr. A se ține ca dracul după călugăr v. drac.
✧ Expr. A se ține ca orbul de gard v. orb.
✧ Expr. A se ține ca râia de om v. râie.
✧ Expr. A se ține ca umbra | A se ține ca umbra după om | A urma ca umbra v. umbră.
✧ Expr. A se ține norocul ca pulberea după câine | A se ține norocul ca pulberea după câini | A se ține sărăcia ca pulberea după câine | A se ține sărăcia ca pulberea după câini v. pulbere.
✧ Expr. A se umfla ca curcanii | A se umfla ca curcanul | A se umfla ca un curcan | A se umfla ca un păun | A se umfla în pene ca curcanii | A se umfla în pene ca curcanul | A se umfla în pene ca un curcan v. curcan.
✧ Expr. A ști ca apa | A ști ca pe apă v. apă.
✧ Expr. A ști ca pe Tatăl nostru | A ști ca Tatăl nostru v. tată.
✧ Expr. A umbla ca șarpele după vitejii v. șarpe.
✧ Expr. Ca iarba de leac v. iarbă.
✧ Expr. Se caută ca pâinea | Se caută ca pâinea caldă | Se caută ca pâinea cea caldă | Se vinde ca pâinea | Se vinde ca pâinea caldă | Se vinde ca pâinea cea caldă v. pâine.
✧ Expr. Se leagă de om ca scaiul v. scai.
✧ Expr. Una ca aceasta | Unul ca acesta v. acesta.
✧ Expr. Una ca aceea | Unul ca acela v. acel.
✧ Expr. Pop., fam. Una ca asta | Unul ca ăsta v. ăsta.
✧ Expr. Pop., fam. Unul ca cela v. cel.
✧ Expr. Rar A mânca, ca grecul, cu ochelari v. grec.
✧ Expr. Rar A se deprinde ca făurarul cu scânteia | A se învăța ca făurarul cu scânteia v. faur.
✧ Expr. Rar A spune drept ca neamțul v. neamț.
✧ Expr. Pop. A bea la lapte ca șerpii v. șarpe.
✧ Expr. Pop. A cădea în picioare, ca mâța v. mâță.
✧ Expr. Pop. A fi învățat ca mâța la lapte v. mâță.
✧ Expr. Pop. A da năvală ca porcul v. porc.
✧ Expr. Pop. A face slujbă ca corbul | A face treabă ca corbul v. corb.
✧ Expr. Pop. A fâțâi coada ca vulpea | A fâțâi coada ca vulpea în toate părțile | A umbla, ca vulpea, cu coada în toate părțile v. vulpe.
✧ Expr. Pop. A fi plin de parale ca câinele de purici v. câine.
✧ Expr. Pop. A-i arunca o bucată de pâine ca la câine v. câine.
✧ Expr. Pop. A ieși ca șarpele la drum v. șarpe.
✧ Expr. Pop. A-i fi milă ca țiganului de pilă v. țigan.
✧ Expr. Pop. A-i plăcea ca grecului alămâia v. grec.
✧ Expr. Pop. A-i plăcea munca ca măgarului țăsala v. măgar.
✧ Expr. Pop. A-l aștepta ca pe codru verde v. codru.
✧ Expr. Pop. A-l aștepta ca pe pâinea caldă v. pâine.
✧ Expr. Pop. A merge ca apa la deal v. apă.
✧ Expr. Pop. A pieri ca leurda v. leurdă.
✧ Expr. Pop. A schimba ca pe ulcele v. ulcea.
✧ Expr. Pop. A se agăța ca moartea de om sănătos | A se agăța ca moartea de omul sănătos v. moarte.
✧ Expr. Pop. A se bate ca orbeții v. orbeț.
✧ Expr. Pop. A spune drept ca funia în sac v. funie.
✧ Expr. Pop. A se lega ca boala de om sănătos | A se lega ca boala de omul sănătos v. boală.
✧ Expr. Pop. A se ține ca dracul după copil mic v. drac.
✧ Expr. Pop. A se ține ca zgaiba v. zgaibă.
✧ Expr. Pop. A ședea ca nagaraua pe capul … | A ședea ca neaga-reaua pe capul … | Pop. A se ține ca neagareaua de … v. neagă.
✧ Expr. Pop. A-și linge labele ca ursul v. urs.
✧ Expr. Pop. A-și mânca cinstea ca țiganul biserica | A-și mânca credința ca țiganul biserica | A-și mânca leftereaua ca țiganul biserica | A-și mânca omenia ca țiganul biserica v. țigan.
✧ Expr. Pop. A-și roade coada, ca vulpea v. vulpe.
✧ Expr. Pop. A trage nădejde ca spânul de barbă v. spân.
✧ Expr. Pop. A trage nădejde ca ursul de coadă v. urs.
✧ Expr. Pop. A umbla ca banu ăl rău v. ban.
✧ Expr. Pop. A umbla ca banul din mână în mână v. ban.
✧ Expr. Pop. A umbla ca paraua din mână în mână v. para.
✧ Expr. Pop. A urla ca lupul la stele v. lup.
✧ Expr. Pop., fam. A avea casa în spinare ca melcul | A fi cu casa în spinare ca melcul | Pop. A fi cu casă în spinare ca melcul v. melc.
✧ Expr. Pop., fam. A fi plin de noroc ca porcul de rapăn v. porc.
✧ Expr. Pop., fam. A mătura ca mâța v. mâță.
✧ Expr. Pop., fam. A se bate ca chiorii v. chior.
✧ Expr. Pop., fam. A se întoarce ca lupul v. lup.
✧ Expr. Pop., fam. A se spăla ca mâța v. mâță.
✧ Expr. Pop., fam. A se strecura ca o șopârlă | Reg. A se băga ca o șopârlă | A se vârî ca o șopârlă v. șopârlă.
✧ Expr. Reg. A fi învățat ca calul cu pofilul v. cal.
✧ Expr. Reg. A fi mâncat ca alba de ham v. alb.
✧ Expr. Reg. A fi mâncat ca iapa de ham v. iapă.
✧ Expr. Reg. A fugi ca tăunul cu paiul v. tăun.
✧ Expr. Reg. A o întinde ca gaia-mațul | A o ține așa ca gaia-mațul | A o ține ca gaia-mațul v. gaie.
✧ Expr. Reg. A pârâi ca lubenița sub custură v. lubeniță.
✧ Expr. Reg. A pica ca mornița v. morniță.
✧ Expr. Reg. A se dedulci ca calul la tărâțe v. cal.
✧ Expr. Reg. A se speria ca calul de bășină v. cal.
✧ Expr. Reg. A se stârci ca un arici v. arici.
✧ Expr. Reg. A se uita ca mâța la pește v. mâță.
✧ Expr. Reg. A se ține ca gaia-mațul | A se ține de capul cuiva ca gaia-mațul | A se ține gaie v. gaie.
✧ Expr. Reg. A se zbate ca apa de mal | A se zbate ca apa de maluri v. apă.
✧ Expr. Fam. A cunoaște ca pe un cal breaz v. cal.
✧ Expr. Fam. A cunoaște ca pe propriul buzunar v. buzunar.
✧ Expr. Fam. A fi plin de bani ca broasca de păr v. broască.
✧ Expr. Fam. A fi plin de noroc ca broasca de păr v. broască.
✧ Expr. Fam. A fi plin de noroc ca câinele de purici v. câine.
✧ Expr. Fam. A înjura ca un birjar v. birjar.
✧ Expr. Fam. A lătra ca cățelele la lună | A urla ca cățelele la lună v. cățea.
✧ Expr. Fam. A lătra ca câinele la lună | A lătra ca câinii la lună | A lătra ca câinii la stele | A urla ca câinele la lună | A urla ca câinii la lună | Rar A lătra ca câinii în vânt | A lătra ca câinii la vânt v. câine.
✧ Expr. Fam. A mânca ca un porc v. porc.
✧ Expr. Fam. A merge ca ceasul v. ceas.
✧ Expr. Fam. A merge ca un ceasornic v. ceasornic.
✧ Expr. Fam. A munci ca un bou v. bou.
✧ Expr. Fam. A munci ca un cal v. cal.
✧ Expr. Fam. A munci ca un hamal v. hamal.
✧ Expr. Fam. A munci ca un rob v. rob.
✧ Expr. Fam. A munci ca un sclav | A munci ca un sclav pe plantație v. sclav.
✧ Expr. Fam. A schimba ca pe șosete v. șosetă.
✧ Expr. Fam. A scoate capul ca un drac v. drac.
✧ Expr. Fam. A se înghesui ca sardelele v. sardea.
✧ Expr. Fam. A se spăla pe mâini ca Pilat din Pont v. spăla.
✧ Expr. Fam. Ieftin ca braga v. bragă.
b) (Comparația implică noțiuni temporale; termenul cu care se compară este exprimat printr-un adverb, printr-o locuțiune adverbială sau printr-un grup nominal, indicând o perioadă, un eveniment, o întâmplare etc. din trecut; în contexte negative se sugerează ideea de opoziție)
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 104: Iacov … dzise lor, muierilor: eu văzu că fața tatălui vostru cum nu e așa ca … mainte, ce Domnezeul tătâni-mieu au fost cu mine.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 219: El, umplându domniei sale 7 ani și jumătate, s-au rădicat cu fruntea boierilor, că boierii să temură a rămânea, să nu pață ca mai nainte cu Iancul Vodă.
  • 1646 Prav., 100: Uciderea ce face neștine de frica altuia, pentru să-ș scoață capul den mâna lui, aceasta să nu aibă certare, ce să dzice: … de va fi mărs asupră-i cu armele goale sau cu soții multe, ca nu altă dată, cu oamen<i> ca aceia tocmiți de ucidere.
  • 1688 Biblia (1688), 456: Voiu pune pre judecătorii tăi ca mai nainte … și, după aceasta, te vei chema cetatea direptății, mitropolie credincioasă.
  • c. 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., I, 293: Pătru Vodă s-au rădicat cu fruntea boiarilor, carii să temură a rămânea, să nu pață ca mai nainte cu Iancul vodă.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 590: Înțelegând veziriul că gâlcevăscu inicearii și moscalii ca nu altă dată au început a să bate, socotit-au și el pe urmă să nu greșască mai rău.
  • 1776 Mineiul Oct., 110r2/10: Oarecare bolnav, atingându-se de cojocul său, zăcând de atâta vreame, numaidecât să sculă, țiindu-se de dânsul ca … oarecând ologul după Petru și Ioan.
  • 1781 Acte judic., 945: Nu vor să le îngrădească și să-și facă case ca mai nainte, nici ei, nici pă alții.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 3/3: Datorința voastră cea de căpetenie iaste a învăța pre prunci, nu ca pănă acum, numai ceale ce au fost de lipsă în shoală, precum sânt: cetirea, scrisoarea și arithmetica; ci încă și alte multe lucruri de lipsă.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mărimea romanilor, 90/20: Orașul acum deșirat nu mai închipuia totul acela ca mai înainte.
  • 1847 SION, Socrat, 14/24: În sfărșit din cer spre dănșii el privire-și întorcănd, / Începu ca altădată să vorbiască surizănd.
  • 1858 FILIMON, Pub., 332: [Publicul] nu să va vedea constrâns ca în trecut să asculte luni întregi pe „Don Pasquale ” și pe „Bărbierul din Sevilla ” desnaturate și acestea cu totul din necapacitatea artiștilor.
  • 1860 Monitorul Oastei, nr. 6, 81/8: Puterea armată a țerei urmează a fi ca în vechime împărțită, în oaste regulată și miliție.
  • 1863 ALECSANDRI, Rusaliile, 599: Nu mai înțălegem ce-o pățit oaminii noștri, că nu mai sânt ca mai-nainte veniți de-acasă.
  • 1869 ALECSANDRI, Drumul de fer, 799: Mai dăunăzi îi abătusă strigoaicei ca să-mi puie coarne de fer, ca pe vremea veche.
  • 1883 EMINESCU, Poezii, 181: El tremură ca alte dăți / În codri și pe dealuri … / Dar nu mai cade, ca-n trecut, în mări din tot înaltul.
  • 1888 Antol. Lit. Pop., II, 204: Ioniță s-apucă iară el de pâne și acum o făcu cu două părți mai bună și mai frumoasă ca mai nainte.
  • 1888 SION, Suvenire, 459: Literații nu abunda atuncea ca acumă: puțini se ocupau de a scrie și, mai ales, de a face versuri.
  • 1889 COȘBUC, Balade, 5: Am să merg mai înspre seară / Prin dumbrăvi, ca mai demult, / În priveghetori să-mi pară / Glasul Linei că-l ascult.
  • 1914 PAMFILE – LUPESCU, Crom., 7: Nicio gospodină din Pipirig nu boiește lânurile pentru leicere ori catrințe ca în vechime, ci toate boiesc cu boiele cumparate de pe la dughene și cu apă tare ori vitriol, ca să nu se spele.
  • 1920 REBREANU, Ion, 553: Nici învățătorul și nici mai ales dna Herdelea nu luau pe Ghighi în serios ca odinioară pe Laura.
  • 1926 AGÂRBICEANU, L. Trupului, 121: Nici nu mai era singur ca înainte și nu i se ura în cancelarie așa de repede.
  • 1928 SEBASTIAN, Pub., I, 447: Nu fără o sinceră tristețe bagi de seamă că nu te mai simți la fel de aproape de bătrânul nostru Francis Jammes, ca altădată, când el ți-a slujit de abecedar întru poezie.
  • 1929 VINEA, Pub., V, 90: Cele două faimoase Bastilii de la Jilava și Doftana sunt tot atât de înțesate cu proletari, sub acest regim al libertăților publice, ca în abolitul trecut al stării de asediu.
  • 1936 AGÂRBICEANU, Schițe, IV, 410: Se învățase să o vadă pe mamă-sa în toată luna, nu ca mai nainte, când venea de două-trei ori pe an.
  • 1952 Viața rom. (R. US), nr. 1, 129: Nu plecau după amiază în oraș numai ostașii vechi, ca până atunci, ci și o parte dintre recruți.
  • 1955 ELIADE, Integr. Prozei Fant., II, 139: Așezat la masă, plecat peste hârtii, Fărâmă scria. Dar nu mai scria atât de repede … ca înainte.
  • 1968 PREDA, Intrusul, 1 099: Mi-a apărut în fața ochilor parcă rânjind din fiecare gard pe care îl vedeam pe geam, dar fără să mai văd ca până atunci în spatele acestui rânjet o clipire veselă.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 244: Era îmbrăcată în negru, … n-ar mai putea să facă aceleași mișcări ca mai înainte.
  • 1983 LIICEANU, Jurnalul de la Păltiniș, 25: Sunt oarecum copilul lui răsfățat. Mă sperie doar gândul, mai puțin ca altădată, că îi pot dezminți așteptările.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 17: În vechea casă, ridicată de Simion cel Bătrân și reînnoită de Lupu, viața curgea ca mai înainte.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 17: Nu stăteam ca acum, la cozi, de la patru dimineața, și să nici nu apuci.

✧ (Termenul cu care se compară indică o perioadă determinată) 1848 ALECSANDRI, Proză, 136: După 2 000 de ani, rolul provințiilor danubiane este în totul același ca în timpul romanilor.
  • 1853 ASACHI, Nuv., 161: Fiarele sălbatice, îmblânzite de o putere mai mare, ca în timpul deluviului (potopului), căutau societatea omului.
  • 1881 MAIORESCU, Discursuri, II, 677: Este zis, că se deposedează ca în vremea turcilor.
  • 1907 Sămănătorul, VI, 633: Mii de lampioane / Ar fi aprins pe ape și-n aer noctilucii / Ca-n timpul unei mândre serbări venețiane.

✧ (Termenul cu care se compară, exprimat printr-un adverb, printr-o locuțiune adverbială sau printr-un grup nominal, precedat de prep. „din”, „în”, „la”, indică începutul sau sfârșitul unei perioade ori al unui proces)
  • 1688 Biblia (1688), 456: Voiu pune … pre sfeatnicii tăi ca den ceput și, după aceasta, te vei chema cetatea direptății, mitropolie credincioasă.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 754: Iarăși ca dintăi, rob neschimbat și slugă fără prihană să-i fie.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, IV, 632: Fiii Sionului, săltați și vă veseliți în Domnul, Dumnezeul vostru, că v-au dat podoaba dreptății și va face a să pogorî la voi ploaia de dimineața și de sara, ca la început.
  • ante 1849 CONACHI, Versuri, 167: Nesuferind tăinuire, covârșesc orice răbdare, / Întocmai ca la sfârșitul acestei vieți trecătoare, / Când moartea cu-a sa cruzime să arată, să vestește / În fața bietului bolnav pe care din vii răpește.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 47: Nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum așa de urât, ca dintăi.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 318: [Hoțul] se duse să-și deștepte ucenicul … Îl zgudui, îl scutură, ca de când începui să vă povestesc și abia, abia se deșteptă.
  • 1899 Albina pop., nr. 35, 1 100: Tușește des, însă o tuse mai scurtă, mai puțin sonoră ca la început.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 102: Plecarea înapoi a fost la opt seara. [Nevasta mea] era între mine și el, ca la ducere.
  • 1939 STANCU, Poeme, 237: Uite pe-aicea toate sunt ca la început / Și toate-s pentru noi, da, numai pentru noi.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 217: Își flutură încă o dată mâna, mai gingaș, mai dulce ca prima oară.
  • 1965 Scânteia, nr. 6 657, 5: Deocamdată, sub ferestrele mele e un tărăboi, așa ca în prima zi de vacanță.
  • 1968 TITEL, Dejunul, 535: Absolvenții din tablouri o privesc încă cu aceeași neîncredere ca la început.
  • 1976 Flacăra, nr. 35, 8: Economia ne-o dezvoltăm mereu, dar nu ca la început, sub presiunea nevoilor și necazurilor.
  • 1990 România lib. (Z.), nr. 14 334, 1: Ne aflăm în aceeași situați ca în primele zile ale demersului nostru către Parlament.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 11: Coborât în față la McDonald’s, eram la fel de nedumerit ca la-nceput.

✧ (Termenul cu care se compară, exprimat prin subst. ca „ceas”, „an”, „primăvară” etc. sau grupuri nominale, precedate uneori de prep. „în”, „la”, indică o perioadă precisă de timp)
  • 1904 SADOVEANU, Povest., 35: Durerea îi sfărâma trupul, ca-n ceasul când dăduse lumii pe prunc.
  • 1909 GÂRLEANU, Schițe, 218: Păi decât o da vreo molimă, ca an vară, din pricina stârvurilor de pe deal, mai bine om da noi nucul jos.
  • 1927 ARGHEZI, Palmă, 229: Noaptea n-a uitat să cânte cocoșul. De trei ori, întocmai ca în ceasul lepădării lui Petru, de două mii de ani, trezit din somn, el strigă înălțimilor: cucurigu!
  • 1952 STANCU, Desculț, 185: Primăvara asta oamenii n-au să se mai răscoale ca anul trecut.
  • 1958 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 323: Dunărea, umflată de ploi și zăpoare, nu se mai vărsase atât de năprasnic ca în primăvara aceea.
  • 1967 VULPESCU, Proză, 113: Meriți să fac o excepție. Ca anul trecut, la mare.
  • 1979 GEORGESCU – STRIHAN, Judecata, I1, 45: Uneori era necesară o adunare obștească a țării, ca la 1746–1749, pentru abrogarea unui obicei important, … acela al veciniei.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, II, 1 243: Situația nu mai e aceeași ca acum cinci ani!
  • 1992 România liter. (S.), nr. 1, 204: Barbara dă aceleași semne de neliniște existențială ca în octombrie.
  • 1999 BUZURA, Tentația, 37: Încă un adevăr: când vom dori toți același lucru, ca în decembrie 1989, orice minune va fi posibilă.

✧ (Termenul cu care se compară, exprimat prin grupuri nominale, precedate uneori de prep. „de”, „în”, „pe”, înv. „întru”, indică o perioadă de timp, cu anumite caracteristici)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 360: Îndulcitu-vă spre pământu, uspătatu-vă și îngrășatu-vă înrema voastră ca întru dzua giunghieriei.
  • 1877 ISPIRESCU, Legende, 35: Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca în zi de sărbătoare, ostașii se gătiră ca de alai, până și copiii se veseleau de veselia împăratului.
  • 1894 SLAVICI, Mara, 289: Tot astfel, ca de zi mare, așteptau și Națl cu Persida.
  • 1902 ZAMFIRESCU, În război, 277: Din cele mai depărtate răspântii …, se îndrepta lumea, ca în zilele de paradă, spre Podul Mogoșoaiei.
  • 1906 SANDU-ALDEA, Două neamuri, 183: Era într-o zi de sărbătoare și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare.
  • 1927 ARGHEZI, Palmă, 102: Cuvintele mele, rostite cu duioșie și mutilate ca pentru un copil, îi întrețineau auzul desfătat, ca în zilele lui bune.
  • 1933 POPA, Velerim, 179: Bătrânul mergea … cu inima plină de neastâmpăr copilăresc, ca în ziua aceea de pomină, când și-a aruncat în cap toată grozăvia.
  • 1946 TEODOREANU, Masa umbrelor, 272: Timpul ți-l pierzi ca pe vremea când fugeai de la școală.
  • 1955 H. LOVINESCU, Citadela, 121: Teiul a înflorit? Și cum e lumina, limpede, sau lăptoasă, ca în zilele calde?
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 36: Se prăbuși deodată în așternut și rămase nemișcat, ca în zilele de vacanță când făcea vid în sinea lui și zăcea voluptuos pe un stog de fân.
  • 1979 România liter. (S.), nr. 6, 151: Vin eu într-o noapte de la han …, trec pe lângă monument și numai ce aud un scandal și o larmă ca-n vremuri bune.
  • 1985 Conv. Liter. (SN), nr. 1 186, 8: Dacă ar fi închis ochii și n-ar mai fi văzut rotirea multicoloră din fereastră, s-ar fi simțit … ca în nopțile lui de insomnie.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 158: Oricât de rău este viitorul spre care mergem, să plănuim laboratorul de fonetică, … ca în vremuri bune.

✧ (Termenul cu care se compară, exprimat printr-un substantiv, precedat de prep. „la”, indică împrejurarea, evenimentul etc. pe durata căruia se face sau se întâmplă ceva, care determină, provoacă ori favorizează o acțiune, o situație, o atitudine)
  • <1788–1794> VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 31: Prea puțină oaste luând …, a purces la Varna … ca la o priveliște.
  • 1825 MUMULEANU, Caracteruri, 74: Într-o zi a anului fac ca la o sărbătoare pompe și țârmonii împăratului, când sângur povățuiește coarnele plugului spre îndemnul supușilor săi.
  • 1847 SION, Socrat, 29/9: Cungiurată de un doliu ca la moarte se ducea / Să-mplinească imeneul cu acel ce nu vrea ea.
  • 1850 KOGĂLNICEANU, Scrieri cult., 98: Colonelul … dăunăzi ne-a poftit la prânz, și știți când am început a mânca? La șese după asfințitul soarelui! Cu lumânările aprinse ca la nuntă.
  • 1877 ISPIRESCU, Legende, 37: După ce se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare, se prinseră în horă și jucară ca la nunta unui împărat.
  • 1889 COȘBUC, Balade, 13: Și ca la mândre nunți de crai, / Ieșit-a-n cale-ales alai.
  • 1892 MARIAN, Înmormântarea, 166: Vătăjeii capătă câte un băț cu năframă și câte un struț de flori la piept, iar druștele numai struțuri de flori ca la nuntă.
  • 1926 TEODOREANU, La Medeleni, II, 14: Tinerii comentatori ai melancoliei eminesciene se desfătau ca la lectura unor stihuri de Topîrceanu.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 268: Mulți fumau. Unii, câte doi pe o țigară. Trăgea unul un fum, înmâna țigara vecinului, acela trăgea un fum și i-o înapoia primului. Era ca la un joc.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 247: Ceilalți doi ascultau cuminți ca la liturghie.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 366: Au urmat felicitările, ca la o teză de doctorat.

✧ Loc. adv. Ca la armată v. armată.
✧ Loc. adv. Ca la comandă | Ca la o comandă v. comandă.
✧ Loc. adv. Ca la raport v. raport.
✧ Loc. adv. Ca la un semn v. semn.
✧ Loc. adv. Ca la un semnal v. semnal.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv, precedat de prep. „la”; explică un comportament, o manifestare etc. a cuiva prin raportare la o experiență senzorială)
  • 1902 ADAM, Sybaris, 61: Ea a deschis ochii mari albaștri și, zâmbind prin respirarea deasă, s-a luminat ca la auzul unui bucium de bătaie.
  • 1905 SADOVEANU, Floare ofil., 208: Când vorbiră despre asta, sara, după ce se adunară cu toții, bătrânii tăcură, ca la auzul unei vești triste.
  • 1906 SADOVEANU, Mormântul, 604: Se trase îndărăt ca la vederea unei iazme.
  • 1909 CARAGIALE, Schițe nouă, 523: Începu să râză veselă, ca la vederea unui vechi prieten.
  • 1910 AGÂRBICEANU, Schițe, II, 353: Tresăriră ca la vederea unei năluci.
  • 1958 Viața rom. (R. US), II, 37: Caii încetiniră pasul ca la mirosul de hoit.
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 455: Costache … tresări atunci ca la vederea a ceva nevăzut de cei trei.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal; indică modul de percepție a unei realități)
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 259: Mearseră sus Moisi și Aron, Nadav și Avihu și cei șaptedzeci de bătrâni a lu Israil și vădzură Domnedzeul lu Israil. Și supt picioarele lui era ca o piatră frumoasă de șafir.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 46v/21: Ca era 12 rânduri dinpregiur în tot zidiul ca nește 12 brâie de 12 pietri scumpe.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 114r/20: Văzu den direapta sv[â]ntului prestol ca un caier de fuior pălăind de vânt sau ca nește painjine de paing.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, aprilie, 63v/15: Zări ca o umbră cu trup de om. Și, părându-i c-a hi nălucire dimonească, ș-feace îndată cruce.
  • 1688 Biblia (1688), 638: Au făcut mijlocul cuptoriului ca un vânt de roao aburind, și nu s-au atins de dânșii întru nemică focul.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 9/8: Corabia, în plutirea ei, se părea ca o pasere ce zboară prin aer.
  • 1835 GORJANU, Halima, I, 76/27: Ieșea ca niște adieri de vânturi de pân toate părțile cele pă dinlăuntru ale palatului aceluia.
  • 1855 BARONZI, Iacobinii, 93: Sudoarea-i curgea pe frunte; el auzi ca un sgomot de pași ce s-apropia.
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 255, 21: Era așa ca un fel de zgomot de călărime depărtată …, o oarecare cadanțare de pași, cari loveau regulat pământul.
  • <1880–1883> ODOBESCU, Coresp., II, 14: În desperarea noastră am simțit ca o mângâiere primind depeșa ta.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1911 VLAHUȚĂ, Nuv., 330: Dau să merg înainte, și iar aud ceva, de data asta ca un trosnet de vreascuri.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 176: Lui Vasile i se năzărise că vede chiar ca o strălucire de lacrămi în ochii ei.
  • 1919 DAVILA, Scris., 238: E o negură, ca o abureală, care te înconjură câteodată.
  • 1939 SCRIBAN, D.: În ochii lui lucea … ca o lumină.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 250: Păstra … în colțul gurii ceva ca un surâs timid.

✧ (Termenul cu care se compară, exprimat printr-un adverb, indică o acțiune, un proces etc. din trecut, desfășurat într-un interval relativ apropiat de momentul vorbirii)
  • 1905 OLLĂNESCU-ASCANIO, Proză, 322: Ah! … gândii eu, de acum te am în palmă și nu mă vei mai amăgi ca dăunăzi.
  • 1927 PAPADAT-BENGESCU, Concert, 209: Acolo, în fața omului galben, femeia negricioasă nu-l mai aprinsese cu ochii ei ca deunăzi și toată parada aceea de vorbe late … îl plictisea.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 33: Îmi vine iarăși să râd, inspectore, ca adineauri.
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 437: Vrei să fii bună să-ți mai culci odată obrazul pe mâna mea, ca adineauri?
  • 1977 SORESCU, Trei dinți, 1 008: Suveică scuipă și se-aplecă să vadă dacă în scuipatul lui mai e sânge, ca adineauri.

✧ (Al doilea termen al comparației sugerează că o acțiune, un proces etc. se desfășoară chiar în momentul despre care este vorba)
  • 1879 EMINESCU, Poezii, 128: Apoi – de vor – m-arunce în margine de drum … / Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 13: De treizeci de ani tot slujba boierească fac. Ș-am mai auzit ca acuma podu scârțâind și plângând.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 57: De când sunt, nu mi s-a părut casa natală așa departe de Brașov, ca în momentul jalnic al acestei călătorii.
  • 1937 ISANOS, Versuri, 297: Toate câte vieții i-am furat, / cu lacomă și-nfrigurată mână, / (orice-ar veni de-acuma), să rămână / ca-n clipa asta bun și ne-ntinat.
  • 1959 BENIUC, Pe muche, I, 415: Altă dată n-aș vrea să mai dârdâi ca acum.

✧ (În contexte negative, termenul cu care se compară, exprimat printr-un adverb, sugerează ideea de superlativ)
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, II, 299/12: Niciodinioară altădată se tâmplase a avea atâta pornire de bucurie ca acum.
  • 1877 GANE, Scrieri, 176: Niciodată asfințitul nu fusese împodobit cu văpsele mai strălucitoare ca atunci.
  • 1902 COȘBUC, Ziarul, 237: Totu-n zarea-ntunecată / Și-a pierdut și loc și nume, / Nu cred c-a mai fost pe lume / Noapte ca acum.
  • 1929 SADOVEANU, Zodia, 358: Atâta lume ca acum n-am pomenit în Iași niciodată.

✧ Expr. Ca niciodată v. niciodată.
✧ (Termenul cu care se compară, exprimat printr-un adverb cu determinări circumstanțiale, indică raportarea la un anumit moment)
  • 1882 Contemp. (R.), nr. 6, 215: Pârăul e așa de înghețat, că dacă s-ar opri de măcinat, gheața ar veni pănă în lătoc și dacă urmăm înainte s-ar putea întâmpla ca atunci când s-a stricat roata cea mare.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 208: Tatăl lui devenea deodată ciufut, ca atunci când nu mai avea țigări.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 46: „Forma” rămâne aceeași, ca atunci când simți că te doare spațiul rămas gol după amputarea piciorului.

✧ (Termenul cu care se compară, exprimat prin adv. „totdeauna”, „întotdeauna” sau loc. adv. „de obicei”, sugerează ideea că o acțiune se desfășoară în mod regulat, mereu în același fel)
  • <1838–1841> ALEXANDRESCU, Suvenire, 233: În ziua viitoare, / Vulpea ca totdeauna veni la adunare.
  • 1855 BARONZI, Iacobinii, 530: Genevieva intra la Conciergerie și, după obicei, se așeză la grefă. Peste o oră dup-aceasta, ca după obicei iară, grefierul palatului își termină lucrarea.
  • 1898 ZAMFIRESCU, Viața la țară, 282: Matei veni și el acasă, liniștit ca întotdeauna, în aparență, dar în fond preocupat.
  • 1910 PAMFILE, Sărb. Vară, 156: La târgul din Găina, care seamănă cu nedeiele din Țara Hațegului …, se fac, ca de obicei, cunoștințe între feciori și fete.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 14: Numai baba mea, saraca, n-aude. Ea șede ca totdeauna în cotruța ei.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 81: Plecarea în străinătate, ca de obicei în alți ani după strângerea recoltei, îi era oprită brusc de cel din urmă capriciu.
  • <1927–1928> Dacoromania, V, 280: În batjocură se numește căpățână și capul omului, dacă e mai mare ca de obicei.
  • 1932 MINULESCU, Schițe, 234: Tudorică tresări ca de obicei ori de câte ori avea o nedumerire.
  • 1954 SADOVEANU, Aventură, 472: Ca totdeauna, în toate cele bune se amestecă și ceva rău.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 29: Ca întotdeauna, și în acea împrejurare, Mamița arătase că are cap.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 337: Aseară s-a aflat că Zadig a fost reținut la instrucție patru ore; publicul, în loc să-l aplaude ca de obicei, l-a fluierat.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 389: Bău mai mult ca de obicei, să-și regăsească verva lui de om de lume, care domină eroic împrejurările.
  • 1977 PREDA, Viața, 11: Mă uitam la el și ca totdeauna glasul cu care îmi spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea.
  • 1979 LIICEANU, Jurnalul de la Păltiniș, 90: Andrei ne-a citit apoi cele șase pagini scrise în cursul zilei, despre călătoriile în Italia și peisajul ideal. Excelent ca întotdeauna.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 93: Doar eu, singur în ungherul meu, lângă un ficus și o măsuță cu prospecte, jenat ca-ntotdeauna că n-am haine de ceremonie.
  • 2010 România liter. (S.), nr. 1, 113: Citesc de toate, ca de obicei: postmoderni americani pentru cursul meu, cărți de fizică cuantică și de istoria artelor, romane venite din țară.

✧ (Termenul cu care se compară, exprimat prin adv. „întotdeauna”, „mereu”, precedat de adv. „mai”, sugerează o relativizare a ideii că o acțiune se desfășoară în mod regulat sau în același fel)
  • 1896 Arh. Iași, nr. 1–2, 394: Am înțelege un asemenea limbaj, limbajul celui mai tare, dar să nu să apuce de invocat dreptul; căci dreptul ca mai totdeauna este din partea celui mai slab.
  • 1954 Viața rom. (R. US), nr. 2, 250: Ca mai întotdeauna, în asemenea împrejurări, ostașii se odihneau.
  • 1985 Conv. Liter., nr. 1 192, 42: Poetul … ar fi poposit și în Iașii de care era legat sufletește și nu singur ci, ca mai întotdeauna, însoțit de un grup de prieteni.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 622: Blagiană este … imaginea paradisului în destrămare, unul domestic, ca mai mereu la Arghezi, dar atins de același morb fără leac.

✧ (Termenul cu care se compară, exprimat prin adverbe sau grupuri nominale mai ales precedate de prep. „în”, sugerează timpul, epoca în care se repetă periodic un lucru, în aceleași condiții)
  • 1834 Curierul rom., nr. 5, 2891/18: Zăpada am văzut-o, întocmai ca de multe ori în luna lui martie, când ne face niște zile cu ploaie și lapoviță.
  • 1876 SLAVICI, Nuv., I, 37: Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis.
  • <1897–1898> COȘBUC, Ziarul, 206: Veșnicul apelor șopot / Să-mi pară, ca-n ceasul vecernii, / O rugă de clopot.
  • 1913 DELAVRANCEA, Pub., 493: Alecsandri … descoperă … un popor ce timp de veacuri n-a știut de buna orânduială și nu crez ca în fiecare an să-și fi cules vara ceea ce semănase toamna.
  • 1928 C. PETRESCU, Întunecare, II, 8: Plouă mărunt ca toamna.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, I, 110: Pe băncile de lângă pereții cârciumii … stăteau la sfat bărbații, ca în alte dumineci.
  • 1935 Curentul, nr. 2 584, 57: Ca în fiecare an, au luat parte la această expoziție câteva sute de expozanți, care au expus produsele crescătoriilor regionale.
  • 1936 ARGHEZI, Cimit., 124: Sâmbăta e zi de „vorbitor ”, ca joile la închisoare.
  • 1938 Biblia (1938), 928: Iudita poruncise roabei sale să stea afară și să aștepte ieșirea ei, ca în fiecare zi.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 32: La ora aceea, crestele de piatră ale Hășmașului Mare se aprinseseră … ca în toate serile, răsfrângând asupra câmpiilor miile lor de reflexe roșiatice.
  • 1948 STANCU, Desculț, 61: Ca în fiecare seară, cade iarăși întunericul peste lume.
  • 1949 CAMIL PETRESCU, Bălcescu, 224: Să mai muște iar viscolul din obrazul meu pe dealul Topologului, ca în atâtea ierni când veneam în sanie.
  • 1978 Sportul, nr. 8 921, 41: Ca în fiecare an în preajma marilor competiții voleibalistice, în Sala sporturilor din Constanța au loc tradiționalele turnee internaționale.
  • 2004 GOMA, Jurn., XIII, 76: Formațiile de extremă dreaptă … germane au organizat manifestații – ca în fiecare an după căderea Zidului Berlinului – denunțând crima-împotriva-omenirii a Aliaților bombardând civilii.

✧ Loc. adj. și adv. Reg. Ca-n veleat v. veleat.
✧ Loc. adv. (Indică repetabilitatea unei acțiuni, raportată la un moment anterior) Ca și = precum, la fel.
  • 1652 Îndreptarea legii, 40: A doa oară să facă ca și mai nainte.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 95v/9: Adusără pre Neon, iarăși într-aceaea hire ca și dintăi, aspru asupra păgânului.
  • 1808 ȘINCAI, Hron., I, 25: Mai mare sfadă n-au fost în senat, decât cea de după moartea lui Commod, că unii poftea se-l spânzure așa mort, alții se-l arunce în Tívere, ci toți, împreună, întru aceaia s-au așezat , ca … lunile care le numise de pre sine, să se numească ca și mai nainte.
  • <1870–1879> TEODORESCU, Poezii pop., 132: O, sabie, săbioară, … / Ieși amu din teac-afară / Pe vrăjmaș de mi-l omoară, / Și tot astfel să te porți / Ca și mai în alte dăți, / Vărsând de sânge șiroaie / În năprasnice războaie.
  • 1871 HASDEU, Pub., II2, 359: Chemarea politică a „Columnei lui Traian” s-a împlinit. Ca și până acuma, ea va apare o dată pe săptămână.
  • 1892 Șezătoarea, I, nr. 3, 66: Copiii …, ca și data trecută, aruncară făina pe jos și făcură dâră până în pădure.
  • 1899 ADAMESCU, Man. Ret., 170: [Sfântul Chrisostom] nu voi a intra în oraș, ci se retrase într-o localitate mărginașă …; însă poporul îl forță a-și lua locul și a le vorbi ca și mai ’nainte.
  • 1905 AGÂRBICEANU, Schițe, I, 90: Anița, acasă, … își petrecea vremea ca și mai înainte.
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 11: Mustrările d-tale sunt fără utilitate, … și în scrisoarea trecută, ca și acum …, mi-a slăbit voința de a face efortul unei explicații gândul că și lămuririle sunt de obicei zadarnice.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, I, 32: Ei drămuiau veniturile comunei, ca și mai înainte.
  • 2001 BUSUIOC, Munca, I, 127: Termenul „leafă” … este utilizat numai în legătură cu armata, deci în același mod ca și până atunci.
  • 2003 LR, nr. 1–3, 68: Uneori, verbele pot să oscileze între conjugări, ca și în perioada veche.
  • 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I, 171: Limba română literară din această perioadă are, cum vom vedea, încă multe particularități ale limbii vechi, ca și în etapa anterioară, a începuturilor modernizării.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 43: Nici atunci, ca și acum, nu-mi scria nimeni.

✧ (Precedat de loc. adv. „la fel”, precizează un anumit moment din trecut)
  • 2008 România liter. (S.), nr. 16, 182: La fel ca și acum doi ani disting un clipocit.
✧ Prov. Se fură ca în vremea lui Caragea v. vreme.
✧ Prov. Când ne-o fi mai greu, ca acum să ne fie! v. acum.
✧ Loc. adv. Pop. Ca azi, ca mâine v. azi.
✧ Loc. adv. Reg. Ca și de la rând v. rând.
✧ Expr. A fost odată ca niciodată v. niciodată.
✧ Expr. Atunci ca astăzi | Atunci ca și astăzi | Ieri ca astăzi | Ieri ca și astăzi v. astăzi.
✧ Expr. Atunci ca azi | Atunci ca și azi | Ieri ca azi | Ieri ca și azi v. azi.
✧ Expr. Ca astăzi | Ca și astăzi v. astăzi.
✧ Expr. Ca azi v. azi.
✧ Expr. Ca ieri | Ca ieri-alaltăieri | Ca mai ieri v. ieri.
✧ Expr. Ca nealtădată | Neobișnuit Ca nealtedăți v. nealtădată.
✧ Expr. Ger ca de Bobotează v. bobotează.
✧ Expr. Pop. Acum ca acum v. acum.
✧ Expr. Pop. A fi bun ca rachiul vinerea și ca vinul sâmbăta v. rachiu.
✧ Expr. Pop. A îndruga ca de joi-mare v. joi.
✧ Expr. Pop. A lipsi ca martie din post | A nu lipsi ca martie din post | Ca în martie postul v martie.
✧ Expr. Pop. A se lovi ca fasolea în ziua de Paști v. fasole.
✧ Expr. Pop. Ca azi, ca mâine v. azi.
✧ Expr. Pop. Ca braga în ziua de Paști v. bragă.
c) (Comparația implică noțiuni spațiale; termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal precedat de prep. „la”, „în” „întru”; indică situarea într-un spațiu delimitat)
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 14: Păcătoșii …, împreună cu direpții, petrec într-această lume vădzută, ca într-o casă.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 202: Ascundzi pre ei ca într-un cort, de sfada limbilor.
  • 1873 HASDEU, Ist. Crit. Rom., I, 74: O ambasadă curat muntenească … se oprește în capitala Moldovei … ca într-o localitate dopotrivă simpatică și sicură pentru ambele părți contractante.
  • 1878 I. NEGRUZZI, Teatru, 686: Se vede că aici e treaba pe disc, ca la biserică.
  • 1882 CREANGĂ, Amintiri, 194: Humuleștenii nu-s trăiți ca în bârlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lume de toată mâna.
  • 1898 ZAMFIRESCU, Viața la țară, 36: Copiii … țipau în sala de așteptare ca într-o menajerie.
  • 1906 Albina pop., nr. 9, 754: Într-un răstimp mare te împresură o liniște adâncă ca în grădina unui schit.
  • 1906 MINULESCU, Romanțe, 16: Nu mi-a rămas decât o pată – / O pată verde, ce m-apasă ca … o piatră funerară / Sub care dorm, ca-n trei sicriuri, / Trei stinse-acorduri de chitară.
  • 1919 Folc. Mold., I, 352: La casa străinului, / Ca la umbra spinului: / Dinafară văruită, / Dinăuntru-i otrăvită.
  • 1933 D. GUSTI, Pag. Alese, 280: Vasăzică găsești copii în multe părți care au uniforme ca la școlile din oraș.
  • 1944 SEBASTIAN, Steaua, 196: Ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într-un târg în care … nu arde lumina și unde nu opresc trenurile rapide.
  • 1949 PAS, Zilele, I, 12: În locul caselor mărunte, unele cu prispă și pridvor ca la țară și în locul maidanelor, clădiri parvenite, cu două, trei etaje.
  • 1950 PAS, Lanțuri, I, 81: Se tunde ca la oraș, mai scurt și cu breton.
  • 1953 BOGZA, Anii, 108: Afară, dincolo de poartă, îi așteaptă pe lângă ziduri, ca la închisoare și ca la spital, nevestele.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 15: Ușa biroului scoase din somnul lui dominical clopoțelul de alamă atârnat sus de pervaz, ca la dughene și frizerii.
  • 1960 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 8: Baba Sinica avea o casă ca la țară, cu tindă și acoperiș de draniță.
  • 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 160: Nu m-ar mira ca în sobele gazdei noastre să ardă grăsime de balenă, ca în iurtele eschimoșilor.
  • 1968 IVASIUC, Interval, 182: În buzunar se făcea cald ca într-o cameră când se servește ceaiul aburind.
  • 1969 PANAITESCU, Intr. Ist. Cult., 59: În orașe se ridică atunci, ca în tot imperiul, o nouă clasă socială, aceea a meseriașilor liberi, care ia locul vechilor meșteșugari dependenți de curțile aristocratice ale davelor dacice.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, II, 18: O văzurăm și p-asta … Oameni omorâți pe străzi …, înjunghiați și îmbucățiți ca la abator.
  • 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 814: Bacovia … stă închis în casă, ca în sicriu, și hohotește.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un grup nominal, precedat de prep. „la”, „în”; indică situarea într-un spațiu familiar)
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 230: Am cheltuit ca la o casă a mea, cum cheltuiaște fieștecine la casa sa.
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 25: Știu eu o poiană în pădure … Să tragem acolo și sântem ca … în casă la noi.
  • 1895 Șezătoarea, III, nr. 9, 186: Vulpea … vine și-mi poroncește, ca în casa ei, să-i dau câte un pui să-l ospăteze.
  • 1954 C. PETRESCU, Ajun, 7: Vorbea cu plăvanii sfătos, ca în bătătura lor de-acasă.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un grup nominal, precedat de prep. „la”, „în”; indică situarea pe un teritoriu locuit de o anumită comunitate)
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 620: Domnul să visadză că iaste tot puternic, ca la țara lui, când este domn.
  • 1901 IORGA, Ist. Lit. (XVIII), II, 460: Lăutarul … urca uneori treptele Curții lui Vodă și, ca în vechia Grecie, ca în Europa medievală, el … zicea fără frică de puterile dispărute povestea domnilor.
  • 1901 IOSIF, Poezii, 103: Nu-s doine ca în țara mea / Pe lumea asta-ntreagă!
  • 1913 DOBROVICI, Istoricul datoriei publ., 271: Nu cred că există o a doua țară în care lucrurile să se petreacă într-un mod așa de anormal ca în țara noastră.
  • 1922 Analele Dobr., nr. 2, 287: Malul Dunării din nordul județului Tulcea e populat mai mult cu moldoveni, nume sub care sunt cunoscuți românii din acest județ, de către toate națiunile conlocuitoare, proveniți din Basarabia, ca în comuna Nalbant, unde locuitorii provin din satele basarabene.
  • 1933 Izvorașul, XII, 42: Ș-am fost apăi, domnișorule, prins în Italia … Și nu puneau pază după noi; eram ca în țara noastră. Da pe bieții … unguri … îi țâneau tăt în lagăre.
  • 1957 SCL, nr. 1, 82: Cuvântul … nu înseamnă, ca în satele maramureșene, și ca în limba de origine …, ci el a suferit o modificare semantică.
  • 1965 Viața rom. (R. US), nr. 3, 40: Sunt multe case noi, blocuri albastre, ca în București, și străzile în centru au asfalt.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 166: Până în preajma celui de Al Doilea Război Mondial, „praznicul pe sicriu” din ajunul înmormântării se numea priveghi, cu sensul de cina mortului sau cina cea de taină (ca în Ardeal).
  • 2008 Banatica, nr. 18, 490: Ca în județul Caraș, întreprinderile industriale și miniere de pe cuprinsul județului Severin au fost naționalizate în cursul lunii iunie, 1948.

✧ P. anal.
  • 1920 MEHEDINȚI, Oameni, 51: Pune pe soldat să le culeagă cireșe din grădină, unde îi lasă să se joace ca în împărăția lor.
  • 2009 PÂRVULESCU, Întoarcere, 22: Tătuțu se strecoară pe sub gardul cu sârmă ghimpată și le dă copiilor, ca în țara lui și ca pe via lui, struguri după poftă.

✧ Ironic
  • 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 71: Dacă atâția idioți reușesc să obțină titluri academice, pentru ce examenele nu ar decurge ca în țara lui „Pierde-vară”?
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un pronume personal în acuzativ, precedat de prep. „la”, „pe la”; indică un teritoriu sau comunitatea care îl locuiește)
  • <1686–1691> M. COSTIN, De neamul mold., 270: Vara nădușăli nu sânt ca aicea la noi, ci călduri cuvioase …, cum este la noi la mai.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, II, 220/31: Cu toate aceste trebuie să știți, fiilor, că cânii lor nu să hrănesc, ca la noi, cu tot feliul de necurăție sau cu carne, ce numai cu poame.
  • 1842 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 186: Fighi d’India sânt fructe de cact, care cresc ca la noi urzicile și scaii.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 207: Țăranii bavarezi … lucrau cu cantilena și râsul pe buze, iar nu ca pe la noi sub biciul dorobanților.
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 20: Îi mai bună legea d-voastră … Nu-ți face una copii, iei alta …, nu ca la noi, să fii nevoit să trăiești cu una beteagă până la sfârșitul vieței, și copii, tufă!
  • 1921 BRĂESCU, Boțan, 16: Două mescioare înnădite, cu șervețele curate … – Absolut ca la mine la moșie!
  • 1926 IORGA, Pag. Alese, I, 229: Răsar, ca la noi prunii ori cireșii, smochini și portocali.
  • 1926 SADOVEANU, Țara de dincolo, 419: Dumneata umbli îmbrăcat ca la noi, la munte …, îi zisei eu zâmbind.

✧ (Precedat de adv. „cam”, sugerează ideea de aproximare)
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 174: Mașina a oprit în fața unei construcții cam ca pe la noi, în fundul Colentinei, o clădire compozită, șubredă, linsă de ceață.
✧ (Termenul cu care se compară, precedat de prep. „la”, „în”, exprimat mai ales printr-un nume propriu care desemnează o localitate, o provincie, o țară, un continent etc., este indicat ca referință; în contexte negative se sugerează ideea de opoziție)
  • 1826 GOLESCU, Călăt., 115: În Viena … portul este întocmai ca în Elveția, adecă: pălărie, … pantaloni lungi, cisme.
  • <1836–1838> HELIADE, Teor. Lit., 50: Femeile … începură a se crede onorate, când stângacii noștri de domnișori începură a le zice, ca la dumnealor în Franța: Madame.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 15: Boierii era slujbașii țării, adecă ofițerii, capii puterii armatei, fiind țara organizată ostășește, nu era o clasă nobiliară, ca în Europa.
  • 1866 ALECSANDRI, Paraclisierul, 776: M-o îmbrăcat giupânu Herșcu chiar de mondă, ca la Ieși.
  • 1884 Telegraful (Buc.), nr. 3 769, 33: Mai mult încă, nu ca în America, ei pot prea bine să refuze marfa.
  • 1891 BARIȚIU, Ist. Transilv., III, 42: Acei austriaci liberali … vor să cunoască numai departamente ca în Francia.
  • 1905 IORGA, Ist. Rom., I, 162: Acum e binecuvântarea cailor de luptă … ca în străvechiul Bizanț.
  • 1916 Bul. Com. Istor., II, 190: Se creară „donatari”, domni de pământ și aici, ca în Ardealul propriu-zis.
  • 1925 Analele Acad. Ist., seria 3, tom IV, 408: Serviciul militar, la care era obligat vasalul, era nelimitat, nu ca în Europa Occidentală, unde era limitat la 40 zile pe an.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 220: La București nu se găsește miere bună ca la Poieni.
  • 1936 SADOVEANU, Pub., II, 82: Delta Dunării e un pământ virgin, aluviune ca la Congo ori Amazon.
  • 1937 GRIGORE IONESCU, Ist. Arhit. Rom., 167: Pereții exteriori, proptiți de o parte și de alta a absidelor laterale …, cu contraforți puternici, după moda moldovenească, sunt în schimb decorați ca în Muntenia cu două registre de firide oarbe înconjurate cu ciubuce rotunjite de cărămidă și tencuială.
  • 1940 BRĂTIANU, Enigmă, 113: După dezastrul de la Mohacsi … era independenței s-a încheiat; epoca atotputerniciei turcești începe. Ea n-a fost totuși niciodată atât de absolută ca în celelalte țări ale Europei Orientale.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 9: Nici n-au știut ce-i acela drum de fier și-acum socotesc încărcătura în vagoane, ca la Stambul sau la Pireu.
  • 1975 SCURTU, Viața Pol., 180: Forțele „oligarhice” urmăreau să izoleze și să distrugă Partidul Țărănesc, fie „prin absorbție”, fie „prin exterminare”, ca în Bulgaria.
  • 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I, 269: Intelectualii români de atunci pronunțau latina ca în Europa centrală, nu ca în lumea romanică.

✧ (În contexte negative, în construcții comparative cu valoare de superlativ)
  • 1840 TÂMPEANUL, Gheogr. Țării Rum., 28/5: Nici într-o capitală de ale Evropii nu pot fi mai multe trăsuri de lux ca într-acest oraș.
✧ (Urmat de adv. „nicăieri”, niciunde”, „pretutindeni” etc., are valoare de superlativ)
  • 1927 MOLIN, Rom. Ban., I, 282: Credințele și obiceiurile vechi moștenite de la strămoși s-au păstrat aici mai bine ca oriunde.
  • 1936 CRAINIC, Puncte cardinale, 267: Ce idioate mi se par teoriile sociologilor uniformizării, aici, unde civilizația materială înflorește ca pretutindeni.
  • 1981 România liter. (S.), nr. 52, 12: Satul primordial al Europei … viază ca nicăieri în Maramureșul Transilvaniei.
  • 2004 Ghidul gastron. Rom., 132: În Muntenia, ca nicăieri în România, nenumăratele influențe (orientale, turcești, grecești, franțuzești, nemțești) au născut o bucătărie specială și o atmosferă specială.
  • 2007 Tribuna (R.), nr. 118, 302: A fost, deci, meritul actorilor … și al decorului …, care a refăcut, ca niciunde …, ambianța reciclantă și apocaliptică din filme ca „Mad Max” sau „Underground”.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv precedat de prep. „la”; sugerează împrejurarea, evenimentul etc. la care cineva asistă sau participă)
  • 1876 ALECSANDRI, Coresp., III, 282: Am pățit ca la iarmaroace, dinaintea unei barace de șarlatani, care anunță publicului minuni și-i arată cabazlâcuri.
  • 1884 EMINESCU, Poezii, 196: Privitor ca la teatru / Tu în lume să te-nchipui.
  • 1909 ANGHEL – IOSIF, Proză, I, 123: Pe-o estradă, în stânga, orchestra compusă mai mult din alămuri făcea un scandal nemaipomenit; tromboanele mugeau ca niște elefanți hămesiți; … tobele băteau ca la mezat.
  • 1913 TOPÎRCEANU, Parodii, 86: Pe strada animată ca la cinematograf, / Ploaia zugrăvește-n aer sârme lungi de telegraf.
  • 1936 SAHIA, Nuv., 150: Prin perdeaua subțire, la lumina slabă a lămpii, distinge umbre ca la cinematograf.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 213: Marina, oprită în ușă, privea ca la panoramă.
  • 1950 PAS, Zilele, III, 83: Lumea căsca ochii la ei ca la menajerie.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, II, 41: Făceam pariuri ca la un spectacol de box.
  • 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 16: Orchestra intona, ca la circ, când ies caii în arenă, galopul.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 5: Caii albi o depășiră și se opriră încordați ca la parada circului, sforăind fioros și tropăind.
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 437: Oare nu muierea șefului de haltă era de vină, că visase? O namilă, o hăbăucă, o gură-spartă, cu maldăre de salbe la gât, mai rău ca săldărăresele, din tinichele, de doi lei, vopsite ca la bâlci, bălțat!
  • 2006 România liter. (S.), nr. 1, 224: Suntem ca la căminul cultural din comuna X. Cortina este trasă la vedere de un domn în halat, pașnic, absent.

✧ Loc. adj. sau adv. Ca la teatru v. teatru.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv comun sau un nume propriu, precedat de prep. „în”, „întru”, „la”, indică o contextualizare, o exemplificare, pe baza unui reper cultural, literar etc.)
  • 1776 Mineiul Oct., 60r1/16: Te-au scris în frunte ca într-un tituluș.
  • 1837 ALEXANDRESCU, Meditații, 187: Turme de oi sânt mulțime, însă încă n-am găsit / Un păstor ca în idile, un cioban de pizmuit.
  • 1930 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 43: Din aspectul acestor lacăte, Ion Ozun … citise, ca într-o carte de zodii, firea tăinuită a tuturor vecinilor.
  • 1933 G. M. ZAMFIRESCU, Maidanul, I, 80: Mi-a suflat în față, ca în descântec … și a făcut: ptiu, cu buzele, ca în deochi.
  • 1938 CONSTANTINESCU, Scrieri, II, 270: Cele mai multe poeme mărturisesc … un erotism arzător, ca în … poema epilog „Flori profanate”.
  • 1938 STREINU, Crit. Liter., II, 19: Atât de adâncă prefacere morală arată poezia religioasă a lui T. Arghezi a fi operat în om, că până și pamfletarul de altădată din poet a fost anulat, după cum vedem în „Hore”, de un satiric … jovial-ironic și fabulistic, ca în „Hora” lui Esop.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 283: Frumusețea lor se ivește, uneori, tot atât de pe neașteptate și desăvârșit ca în legendele de țărm mediteranean ale mitologiei.
  • 1946 TEODOREANU, Masa umbrelor, 259: Am sărutat mâna amfitrioanei …, recunoscând-o ca într-o carte povestită înainte de-a o fi cetit.
  • 1948 MUȘATESCU, A murit Bubi, 330: Câinele și cățelul! Am ajuns ca în fabule.
  • 1955 SCL, nr. 3–4, 327: Nu cred că este scriitor în literatura noastră … la care numărul substantivelor feminine, formate de la masculinele corespunzătoare, să fie atât de numeroase ca în opera maestrului Sadoveanu.
  • c. 1970 STEINHARDT, Jurn., 345: Parcă ghicesc … zâmbete ascunse … ca în „Ciuma” lui Camus, unde, spre sfârșitul epidemiei, ici-colo, pe cerul coclit de arșiță și miasme, începe a se zări … câte un petic de albastru.
  • 2001 BUSUIOC, Munca, I, 102: Deoarece ocupația de bază a acestor categorii era agricultura, se întâmpla uneori să nu se respecte convențiile, ceea ce făcea necesară intervenția domniei, ca în exemplele citate.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 210: Nu era nicio-ndoială că erau romani, erau îmbrăcați exact ca în cartea de istorie de-a patra, cu coifuri, zale și scuturi dreptunghiulare, tot ce trebuia.
  • 2013 PLEȘU, Despre inimă, 75: Funcția și vârsta sunt, laolaltă, un argument de autoritate, ca la 1 Petru 5, 5: „ … voi, cei mai tineri, supuneți-vă celor bătrâni”.

✧ (În contexte negative, exprimă o opoziție)
  • 1797 R. TEMPEA, Gram. Rom., 21/10: În limba românească aplecări sau declinații nu sânt ca în cea latinească cinci, ci la români numele nu să apleacă, numai articulul sau pronumenul.
  • ante 1963 VUIA, Păstorit, 123: La văcăriile „întovărășiților” de pe Călimani vacile nu erau păzite și îngrijite ca în alte părți de membrii familiei, ci de văcari sau văcărițe cu simbrie.

✧ Prov. Nicăieri nu-i ca acasă v. acasă.
✧ Prov. Reg. Ai dinți în gură ca parii la curătură v. dinte.
✧ Loc. adj. Pop. Ca surdu la moară v. surd.
✧ Loc. adj. și adv. Ca în palmă v. palmă.
✧ Loc. adj. și adv. Pop. Ca un copil la țâță | Ca un copil cu țâța în gură v. copil.
✧ Loc. adj. și adv. Reg. Ca la cujniță v. cușniță.
✧ Loc. adv. Ca la el acasă v. acasă.
✧ Loc. adv. Ca la mama acasă v. acasă.
✧ Loc. adv. Ca la moară v. moară.
✧ Loc. adv. Ca la Plevna = nemaipomenit, strașnic.
  • 1968 TEODOREANU, La Medeleni, II, 79: Pot spune că Neculai al nostru a făcut o tractorie ca la Plevna!
  • 2006 NDU: A fost o sfadă ca la Plevna.

✧ Loc. adv. Ca la ușa cortului v. cort.
✧ Loc. adv. Ca pe uscat v. uscat.
✧ Loc. adv. (Indică repetabilitatea unei acțiuni, a unei situații, raportate la un alt spațiu) Ca și = precum, la fel.
  • 1822 St. Doc., VIII, 64: Pentru daravera ce iaste între noi, după ieșirea dum[ita]le ne vom înțălege, și, dac[ă] îț place, șăz păn să va lumina desăvârșit, că și aici o să cheltuim ca și acolo.
  • 1890 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., I, 139: Pricina decepționismului la noi, ca și aiurea, trebuie căutată într-un complex de cauze, care se află în mediul social.
  • ante 1949 COCEA, Schițe, 83: Țăranii trăiau greu pe latifundiile lovite aici, ca și aiurea, de boala absenteismului. Mizeria, alcoolismul, mortalitatea infantilă făceau ravagiile lor obișnuite.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 12: Mi-e teamă de lifturile vechi, așa că am urcat pe niște scări demne de Ministerul Adevărului până la ultimul etaj, unde, ca și la Casa Presei, aveai surpriza să găsești birouri meschine, sordide.

✧ Loc. adv. Rar Ca din palmă v. palmă.
✧ Loc. adv. Pop. Ca câinele în puț v. câine.
✧ Loc. adv. Pop. Ca la ușa oborului v. ușă.
✧ Loc. adv. Pop. Ca mazărea lângă drum v. mazăre.
✧ Loc. adv. Pop., fam. Ca un coi într-o căldare v. coi.
✧ Loc. adv. Înv. Ca la Urlați = foarte tare.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
✧ Loc. adv. Reg. Ca mazărea de harac v. mazăre.
✧ Loc. adv. Reg. Ca mâța pe rogojină v. mâță.
✧ Loc. adv. Reg. Ca un ban în două pungi v. ban.
✧ Loc. adv. Fam. Ca la comedie | Ca la o comedie v. comedie.
✧ Loc. adv. Fam. Ca la șatră v. șatră.
✧ Loc. adv. Fam. Ca în turnul Babilonului | Ca în turnul lui Babel v. turn.
✧ Loc. s. COR. Ca la ușa cortului v. cort.
✧ Expr. A avea ca în palmă v. palmă.
✧ Expr. A brodi ca țiganul miercurea la stână | A nimeri ca țiganul la împărat | A nimeri ca țiganul miercurea la stână | A nimeri ca țiganul vinerea la stână | A o nimeri ca țiganul la împărat | A o nimeri ca țiganul miercurea la stână | A o nimeri ca țiganul vinerea la stână v. țigan.
✧ Expr. A cădea ca musca în lapte | A pica ca musca în lapte | A se băga ca musca în lapte | A se lovi ca musca în lapte | A se potrivi ca musca în lapte v. muscă.
✧ Expr. A fi ca dracu-n cânepă v. drac.
✧ Expr. A fi ca în pântecele maicii | A fi ca în pântecele mamei | A se simți ca în pântecele maicii | A se simți ca în pântecele mamei | A trăi ca în pântecele maicii | A trăi ca în pântecele mamei v. pântece.
✧ Expr. A fi ca în sânul lui Avram | A se afla ca în sânul lui Avram | A trăi ca în sânul lui Avram | A trăi ca în sânul mamei | Rar A fi ca în sân de rai | A fi ca în sânul lui Dumnezeu v. sân.
✧ Expr. A fi ca sarea-n bucate v. sare.
✧ Expr. A fi ca un spin în inima cuiva | A fi ca un spin în ochii cuiva | A sta ca un spin în inima cuiva | A sta ca un spin în ochii cuiva | Rar A fi ca un spin în coasta cuiva | A sta ca un spin în coasta cuiva v. spin.
✧ Expr. A fi deprins ca viermele în hrean | A fi deprins ca viermele în rădăcina hreanului | A fi deprins ca viermele la rădăcina hreanului | A se învăța ca viermele în hrean | A se învăța ca viermele în rădăcina hreanului | A se învăța ca viermele la rădăcina hreanului | A trăi ca viermele în hrean | A trăi ca viermele în rădăcina hreanului | A trăi ca viermele la rădăcina hreanului v. vierme.
✧ Expr. A fura ca în pădure | A fura ca în pădurea Vlăsiei | A fura ca într-o pădure v. pădure.
✧ Expr. A-i fi ca sarea în ochi | A-i fi drag ca sarea în ochi | Reg. A-i avea ca sarea în ochi | A-i sta ca sarea în ochi v. sare.
✧ Expr. A-i sta ca piperu-n nas v. piper.
✧ Expr. A-i sta ca un ghimpe în coaste | A-i sta ca un ghimpe în ochi v. ghimpe.
✧ Expr. A îndruga ca în moară | A îndruga ca la moară | A vorbi ca în moară | A vorbi ca la moară v. moară.
✧ Expr. A mânca ca în codru v. codru.
✧ Expr. A mânca ca în satul lui Cremene v. sat.
✧ Expr. A mânca ca în târgul lui Cremene v. târg.
✧ Expr. A nimeri ca Irimia cu oiștea-n gard | A nimeri ca Ivan cu oiștea-n gard | A nimeri ca Stan cu oiștea-n gard | A o nimeri ca Irimia cu oiștea-n gard | A o nimeri ca Ivan cu oiștea-n gard | A o nimeri ca Stan cu oiștea-n gard v. nimeri.
✧ Expr. A nimeri ca nuca-n perete | A o nimeri ca nuca-n perete | A se nimeri ca nuca în perete | A se potrivi ca nuca în perete | Rar A se lipi ca nuca în gard | A se lovi ca nuca în gard | A se nimeri ca nuca în gard | A se potrivi ca nuca în gard | Pop. A se lipi ca nuca în perete | A se lovi ca nuca în perete | Reg. A se prinde ca nuca în perete v. nucă.
✧ Expr. A o da ca Irimia cu oiștea-n gard | A o da ca Ivan cu oiștea-n gard | A o da ca neică Stan cu oiștea-n gard v. da.
✧ Expr. A o duce ca peștele în apă | A se simți ca peștele în apă | A trăi ca peștele în apă v. pește.
✧ Expr. A o duce ca peștele pe uscat | A trăi ca peștele pe uscat v. pește.
✧ Expr. A o potrivi ca Irimia cu oiștea-n gard | A o potrivi ca Ivan cu oiștea-n gard | A o potrivi ca neică Stan cu oiștea-n v. potrivi.
✧ Expr. A rămâne ca boul la poarta nouă | A rămâne ca boul la poartă nouă | A se uita ca boul la poarta nouă | A se uita ca boul la poartă nouă | A sta ca boul la poarta nouă | A sta ca boul la poartă nouă v. bou.
✧ Expr. A rămâne ca vaca la poarta nouă | A rămâne ca vaca la poartă nouă | A se uita ca vaca la poarta nouă | A se uita ca vaca la poartă nouă | A sta ca vaca la poarta nouă | A sta ca vaca la poartă nouă v. vacă.
✧ Expr. A rămâne ca vițelul la poarta nouă | A rămâne ca vițelul la poartă nouă | A se uita ca vițelul la poarta nouă | A se uita ca vițelul la poartă nouă | A sta ca vițelul la poarta nouă | A sta ca vițelul la poartă nouă v. vițel.
✧ Expr. A se alinta ca cioara în laț | A se alinta ca cioara în lațe | A se alinta ca cioara în lați | A se da ca cioara în laț | A se da ca cioara în lațe | A se da ca cioara în lați v. laț.
✧ Expr. A se amesteca în toate ca sarea-n bucate v. sare.
✧ Expr. A se băga în vorbă ca măraru-n ciorbă | Rar A se amesteca ca mărarul în bucate | Pop. A intra în vorbă ca măraru-n ciorbă v. mărar.
✧ Expr. A se îndesa ca țiganul la praznic v. țigan.
✧ Expr. A se plimba ca vodă în lobodă | A se plimba ca vodă prin lobodă | A umbla ca vodă în lobodă | A umbla ca vodă prin lobodă v. vodă.
✧ Expr. A se simți ca cioara în par | A se simți ca cioara în par și găina între lemne | A sta ca cioara în par | A sta ca cioara în par și găina între lemne | A ședea ca cioara în par | A ședea ca cioara în par și găina între lemne v. par.
✧ Expr. A se uita ca pisica în tigaie v. pisică.
✧ Expr. A se zbate ca musca în pânza păianjenului v. muscă.
✧ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat v. pește.
✧ Expr. A sta ca cucul pe cracă v. cuc.
✧ Expr. A sta ca puiul în găoace | A trăi ca puiul în găoace v. pui.
✧ Expr. A sta ca țarca în par v. țarcă.
✧ Expr. A strânge ca găina la moară v. găină.
✧ Expr. A ședea ca găina în lemne v. găină.
✧ Expr. A ședea ca lupul în răspântie | A ședea ca lupul la răspântie v. lup.
✧ Expr. A trăi ca banu-n ladă v. ban.
✧ Expr. A trăi ca frunza pe apă v. frunză.
✧ Expr. A trăi ca găina la moară v. găină.
✧ Expr. A trăi ca în pământul făgăduinței v. pământ.
✧ Expr. A trăi ca lupul în pădure v. lup.
✧ Expr. A trăi ca vițelul la oraș v. vițel.
✧ Expr. A trece ca câinele prin apă | A trece ca un câine prin apă | Rar A trece ca gâsca prin apă v. câine.
✧ Expr. Rar A trece din gură în gură ca câinii prin tărbăceală v. câine.
✧ Expr. Pop. A bate drumul ca-n palmă | A face drumul ca-n palmă v. palmă.
✧ Expr. Pop. A cădea ca pisica în puț v. pisică.
✧ Expr. Pop. A cere ca la ușa bisericii v. biserică.
✧ Expr. Pop. A fi ca un copil cu țâța în gură | A fi ca un copil la țâță v. copil.
✧ Expr. Pop. A fi întuneric ca în corn v. corn.
✧ Expr. Pop. A-i merge ca din cornu caprii v. corn.
✧ Expr. Pop. A intra ca în varză v. varză.
✧ Expr. Pop. A-l întoarce ca în dulap v. dulap.
✧ Expr. Pop. A merge ca câinele prin apă v. câine.
✧ Expr. Pop. A petrece ca câinele în car v. câine.
✧ Expr. Pop. A petrece ca găina la moară v. găină.
✧ Expr. Pop. A sări ca capra-n zestre v. capră.
✧ Expr. Pop. A se băga ca păduchele în față v. păduche.
✧ Expr. Pop. A se lovi ca mireasa la moară v. mireasă.
✧ Expr. Pop. A se lovi ca musca în lapte v. muscă.
✧ Expr. Pop. A se simți ca câinele în puț v. câine.
✧ Expr. Pop. A se strânge ca melcul în coaja lui v. melc.
✧ Expr. Pop. A se uita ca câinele în urcior v. câine.
✧ Expr. Pop. A se uita ca curca la crăci v. curcă.
✧ Expr. Pop. A se vârî ca musca în curul calului | A se vârî ca musca în curul vacii | A se vârî ca musca în băligar | A se vârî ca musca în lapte v. muscă.
✧ Expr. Pop. A se vedea ca gâsca-n boabe v. gâscă.
✧ Expr. Pop. A sta ca dracul în cânepă | A sta ca dracul pe mărăcini | A ședea ca dracul în cânepă | A ședea ca dracu-n spini | A ședea ca dracul pe mărăcini v. drac.
✧ Expr. Pop. A sta ca pisica la gaură v. pisică.
✧ Expr. Pop. A sta ca șobolanul la gaură v. șobolan.
✧ Expr. Pop. A sta pe loc ca turta-n foc v. turtă.
✧ Expr. Pop. A tăcea ca piticul în baltă v. pitic.
✧ Expr. Pop. A trăi ca câinele la stână v. câine.
✧ Expr. Pop. A trăi ca cucu-n frunze v. cuc.
✧ Expr. Pop. A trăi ca ursul la prisacă v. urs.
✧ Expr. Pop. A trece ca cățeaua prin baltă v. cățea.
✧ Expr. Pop. A umbla ca în satul lui Cremene v. sat.
✧ Expr. Pop. A umbla ca în târgul lui Cremene v. târg.
✧ Expr. Pop. A umbla ca în țara lui Cremene v. țară.
✧ Expr. Pop. A vorbi ca din oală v. oală.
✧ Expr. Pop. A vorbi ca pe bărăgan | A zbiera ca pe câmpul bărăganului v. bărăgan.
✧ Expr. Pop. Stă ca oul în cui v. ou.
✧ Expr. Pop. Tac, tac, / Ca nucile-n sac v. nucă.
✧ Expr. Pop. Trece prin el ca apa v. apă.
✧ Expr. Pop., fam. A fura ca în codru v. codru.
✧ Expr. Pop., fam. A fura ca în pădure v. pădure.
✧ Expr. Pop., fam. A intra ca în brânză | A trece ca prin brânză v. brânză.
✧ Expr. Pop., fam. A nimeri ca orbul Brăila | A nimeri ca orbul Suceava v. orb.
✧ Expr. Pop., fam. A se duce ca toporul la fund v. topor.
✧ Expr. Pop., fam. A se învârti ca o muscă fără cap v. muscă.
✧ Expr. Pop., fam. A se învârti ca un coi într-o căldare | A se învârti ca un coi într-o găleată | A umbla ca un coi într-o căldare v. coi.
✧ Expr. Pop., fam. A se pofti ca grecii la pușcărie v. grec.
✧ Expr. Pop., fam. A vorbi ca din bute v. bute.
✧ Expr. Pop., fam. A vorbi ca din butoi v. butoi.
✧ Expr. Reg. A bate ca la suprefectură | A înjura ca la suprefectură v. subprefectură.
✧ Expr. Reg. A cădea ca musca-n strachină v. muscă.
✧ Expr. Reg. A merge ca surdu-n oaste v. surd.
✧ Expr. Reg. A pica ca căcăreaza în lapte v. căcărează.
✧ Expr. Reg. A pleca ca de la o moară frântă v. moară.
✧ Expr. Reg. A se certa ca la tractir v. tractir.
✧ Expr. Reg. A se învârti ca mâța împrejurul oalei cu smântână | A se învârti ca mâța în jurul oalei cu smântână | A se învârti ca mâța pe lângă blidul cu păsat | A umbla ca mâța pe lângă păsat v. mâță.
✧ Expr. Reg. A se lipi ca mazărea în perete | A se prinde ca mazărea de perete v. mazăre.
✧ Expr. Reg. A se lipi ca mierea de găleată v. miere.
✧ Expr. Reg. A se umfla ca broasca în tău v. broască.
✧ Expr. Reg. A trăi ca banul în punga săracului | A trăi ca banul în punga țăranului v. ban.
✧ Expr. Reg. A trăi ca paraua în punga săracului | A trăi ca paraua în punga țăranului v. para.
✧ Expr. Reg. A trăi ca calul la munte v. cal.
✧ Expr. Reg. A trăi ca vițelul la curtea boierească v. vițel.
✧ Expr. Reg. A umbla ca mâța pe lângă laptele fierbinte v. mâță.
✧ Expr. Reg. A trăi ca mâța pe rogojină v. mâță.
✧ Expr. Reg. A vinde ca la spițărie v. spițerie.
✧ Expr. Fam. A bea ca în târg v. târg.
✧ Expr. Fam. A o întoarce ca la Ploiești v. întoarce.
✧ Expr. Fam. A se avea ca sarea-n ochi v. sare.
✧ Expr. Fam. A se certa ca la piață v. piață.
✧ Expr. Fam. A se deștepta ca braga-n sticlă v. bragă.
✧ Expr. Fam. A se lipi ca marca de scrisoare v. marcă.
✧ Expr. Fam. A se pricepe ca mâța-n calendar | A se uita ca mâța-n calendar v. mâță.
✧ Expr. Fam. A ședea ca dracu pe comoară v. drac.
✧ Expr. Fam. A tăcea ca mortul în păpușoi v. mort.
✧ Expr. Fam. A tăcea ca porcul în păpușoi | Reg. A tăcea ca porcul în cucuruz v. porc.
✧ Expr. Arg. A se băga ca rața-n muci v. rață.
✧ Expr. Arg. A se lipi ca asfaltul de flegmă v. asfalt.
✧ Expr. Arg. A se lipi ca cocoșatul de gard v. cocoșat.
✧ Expr. Arg. A se lipi ca mucii de chiuvetă v. muc.
✧ Compus COR. Ca-la-Breaza = numele unui dans popular.
  • 1881 JIPESCU, Opincaru, 51: Nu te gândești cin’ ți-ar mai cânta de joc: bătuta, horili, fedeleșu, chiperu, mocăncuța, chindiea, slănicu, breu, biru greii, cățeaua, ca-la-Breaza, doi dă mână, sultănica, ațica.
  • 1901 VLAHUȚĂ, Rom. Pitorească, 94: Celelalte jocuri (brâul, sârba, căzăceasca, țâitura, joiana, bătuta, învârtită, ca-la-Breaza ș. a.) se mai amestecă, se mai schimbă după locuri.

d) (Comparația implică noțiuni cantitative; în locuțiuni și expresii)
✧ Loc. adj. și adv. Pop., fam. Ca părul din cap v. păr.
✧ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba v. frunză.
✧ Loc. adv. Ca la mort v. mort.
✧ Loc. adv. Ca la pomană v. pomană.
✧ Loc. adv. Ca nisipul | Ca nisipul mării v. nisip.
✧ Loc. adv. Ca stelele cerului și ca nisipul | Ca stelele cerului și ca nisipul mării v. stea.
✧ Loc. adv. Înv. Ca puii de potrinichi v. potârniche.
✧ Expr. A muri ca muștele | A pieri ca muștele v. muscă.
✧ Expr. A răsări ca ciupercile după ploaie | A răsări ca ciupercile din gunoi | A răsări ca ciuperca după ploaie | A răsări ca ciuperca din gunoi v. ciupercă.
✧ Expr. A se aduna ca muștele la miere | A se strânge ca muștele la miere | A veni ca muștele la miere | Pop. A intra ca muștele v. muscă.
✧ Expr. A se strânge ca la bâlci v. bâlci.
✧ Expr. A se aduna ca la urs | A se strânge ca la urs v. urs.
✧ Expr. A se strânge ca la mort v. mort.
✧ Expr. A se strânge ca la pomană v. pomană.
✧ Expr. A se strânge ca lupii la hoit v. lup.
✧ Expr. A se strânge ca săracii la mort | A se strânge ca săracii la pomană v. sărac.
✧ Expr. A se ține ca după urs v. urs.
✧ Expr. A turna ca într-un vas spart v. vas.
✧ Expr. Cu o mână ca c-o mie v. mie.
✧ Expr. Pop. Lume ca la bal v. bal.
✧ Expr. Pop. A se strânge lumea ca la moși v. moș.
✧ Expr. Pop. A se strânge ca câinii la măcelărie v. câine.
✧ Expr. Pop. A turna ca într-un sac spart v. sac.
✧ Expr. Pop., fam. Ca părul din cap v. păr.
✧ Expr. Reg. A fi ca urzicile v. urzică.
✧ Expr. Reg. A turna ca în budăiul țiganului v. budăi.
4. (Comparația între un element real și unul ipotetic restrânge sau face nesigură, presupusă afirmația, constatarea etc. verbului din termenul comparat; termenul cu care se compară este precedat adesea de prepoziții) Parcă; chipurile.
  • 1589 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 338: Sculă-se ca adurmit Domnul … și ucise vrăjmașii săi.
  • 1648 N. Test., 166: Într-acel ceas zise Iisus mulțimeei: Ca la un tâlhariu ați eșit cu săbii și cu fuști să Mă prindeți? În toate zile, la voi am șăzut, învățând în besearică și nu M-ați prinsu.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 555: Domnului i se feace milă / Vădzând că le fac pizmașii sâlă și ca din somn sări domnul rumăn, / Ca de vin ce-i aburit și șumăn / Și deade-n pizmaș cu război iute.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 101/25: Umblă ca prin întunearec, temându-se să nu lovească cu capul de ceva.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 31/11: Pune noao istoria înaintea ochilor noștri ca întru o căutătoare (oglindă) mică și ca pe un amfitheater.
  • 1835 GENILIE, Geogr. Istor., 56: Lord Mulgravu …, coprins de ghețuri, abia s-a întors ca o minune.
  • 1837 NEGRUZZI, Amint., 22: Iată pistoalile lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu.
  • 1845 ALBINEȚ, Man. Ist. Mold., I, I/5: Istoria … este martura timpurilor … În ea, privind ca întru o oglindă, cetitoriul poate împodobi și îndrepta traiul vieței sale dupre virtuțile altora.
  • 1846 MANOLACHI DRĂGHICI, Rețete, 212: Pune într-o tigaie 70 dramuri zahăr, un pahar de apă și lasă-l să fiarbă până să va lega zahărul tare ca de acadele, roșindu-să.
  • 1863 ALEXANDRESCU, Călăt., XXI: O scară cu câteva trepte, iarăși de piatră, facilitează suirea pe o măreață terață, spânzurată ca printr-un farmec d-asupra abisului.
  • 1865 BOLINTINEANU, Coresp., 134: Ai putea … să-i trimiți un exemplar, când se va tipări, ca din partea mea.
  • 1868 HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lb., 369: Cu cât limbile sânt mai primitive …, cu atâta abondă mai mult în asemenea vorbe imitative și se înavuțesc apoi din derivatele lor ca din niște rădăcini.
  • 1870 EMINESCU, Făt-Frumos, 319: Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior … un fir de o mătase albă, subțire, strălucită.
  • 1889 VLAHUȚĂ, Nuv., 117: Lumea se uita curios după el, ca după altă dihanie.
  • 1893 COȘBUC, Balade, 6: Mi-e greu capul ca de lut.
  • 1894 VLAHUȚĂ, Dan, 64: Aceeași tânjire generală, și furnicări ca de ace îi făceau dureri pe la încheieturi, îi amorțeau brațele și-i muiau picioarele.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1907 ANGHEL – IOSIF, Caleid., I, 14: Se bălăcesc voioși ca într-o troacă și cel citat în cronica trecută, și celălalt tovarăș de cloacă.
  • 1911 ARGHEZI, Pensula, 21: Pe un soclu stă o lampă electrică, cu proporțiile reduse și ieșită ca din mâna unui lampagiu patentat.
  • 1925 BLAGA, Daria, 170: Am lăsat totul acolo și am luat-o razna spre casă – că se uitau prăvăliașii după mine ca după altă minune.
  • 1937 N. A. BOGDAN, Ist. Neam., 52: Văd bine că genele tale fac a ploaie și buzișoarele tale se lasă-n gios, ca dogorite de soare.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 181: Ca să nu se mai întâmple să le vină pe cap, au ticluit o scrisoare, ca din partea unor cunoscuți.
  • <1944–1979> BĂNCILĂ, Teor. Cun., 269: Prin „mamele” lui Eminescu, Coșbuc sau din „Miorița”, din „Cruciada copiilor” a lui Blaga, înțelegem, ca într-o vrajă adâncă, realitatea maternă.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 101: Mă simțeam la măsuța mea ca scos din funcție, suspendat în „golul absolut”.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 422: În piața mare … mulțimea cu ciomege, securi și furci zări un șir rar, drept ca tras cu linia, de soldați în mantale cenușii.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, II, 44: Să-i telegrafiezi, te rog, ca din partea mea, să ia primul avion sau să se urce în primul tren și să vină.
  • 1977 ELIADE, Jurn., II, 286: Îmi dau seama cât de mult mi-a scăzut vederea în ultimele luni. Văd cerul sticlos, albastru, arborii, clădirile din campus ca printr-o sticlă aburită.
  • 1982 Luceafărul (R. US), nr. 37, 22: „Intriga”, reclamația și sesizările la „nivel înalt”, par de un comic uriaș, deși prozatorul le-a descris cu o răceală ca de entomolog.
  • 1993 GOMA, Jurn., III, 29: Rolul … exteriorilor este … de a le procura călătorii – și, desigur, ceva cadouri, ca din partea „parizianului” de prieten al bucureșteanului.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 36: Vocea stinsă, gâjâită a lui tataie se auzea din când în când ca din alt timp și din altă lume.
  • 2006 România liter. (S.), nr. 1, 251: Din plasma originară, din acea erupție cromatică, fără istorie și egală cu sine, se desprind greoi, ca smulse din pământul însuși, atributele unor imagini pe care memoria noastră ar fi tentată să le recunoască.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 42: Erau, de jur-împrejur, pereți albi cu uși ca de cabinet medical și scaune.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 253: Ni se dezvăluia ochilor un oraș straniu, fascinant, ca de pe o planetă îndepărtată.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 36: Mi-au dat o grămadă de sfaturi folositoare, mai ales ce să fac dacă am simptome ca de guturai.

✧ (Termenul cu care se compară, precedat adesea de prepoziții, exprimă mijlocul prin care se realizează o acțiune)
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 8: Cu aceasta ca cu un bucin strigă și chiamă toți creștinii și-i învață cu fariseul să lepede măndriia, iară cu vamășul să să smerească și să să pocăiască.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 108r/5: Pecetluind cu deagetul său sv[â]nt numele a lui D[u]mn[e]dzău, le-au pus … în stană de piatră și ca cu dalta s-au închipuit.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 573: Precum mâniia naște izbânda, așe izbânda nedobândită naște dosada, cu carea mâniia singură, ca cu lațul său, să zugrumă.
  • 1798 Retorică, 8/19: Cu cuvintele ca cu nește flori îț împletesc cununi.
  • 1844 Propășirea, 89: Bistrița clocotea împrejurul nostru …, valurile … clătina trăsura ca cu o mână de urieș; fieștecare dintre noi se cumpănea în toate chipurile, pentru ca să nu se prăvale brișca.
  • 1876 ALECSANDRI, Proză, I, 424: Pe când bărbatul are nevoie de ani întregi spre a se ciopli și a ajunge la oarecare grad de distingere, femeia în câteva săptămâni să metamorfozează ca prin vărguța unei zâne și se apropie de perfecție.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 24: Sta gata să răcnească iar, ori să se repeadă, când oamenii se prăvăliră într-o parte bătuți ca de un val.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal precedat de prep. „din”, „dintru”; sugerează detașarea unei părți dintr-un întreg, ieșirea dintr-o anumită stare etc.)
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1 114: Valirian …, ce încă văzindu-se ca dintr-o piiadecă a învățăturilor tătâne-său slobod și despiedecat, giocurilor mai mult și desfătărilor deșerte s-au dat.
  • 1785 PIUARIU-MOLNAR, Ec. Stupilor, 101/3: Așa albinele care, pentru vreamea ernii era amorțite, încep a se deștepta ca dintr-un somn prin puterea căldurii soarelui și doresc să se scoață în așăzământul cel de primăvară.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 266/20: Mult timp au trecut pănă și-au venit iarăși în fire și de spaima carea îi cuprinsease, ca dintr-o beție s-au deșteptat.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 37: Te salut …, frumos soare al munților …, ca pre acela ce naști păsărilor cântarea, natura o faci a se deștepta ca din somn și a surâde de strălucire!
  • 1893 BIBICESCU, Poesii populare, 248: Vestmintele tale / Dau-și raze ca din soare.
  • <1897–1898> CARAGIALE, Momente, 213: Când l-a ridicat de la pământ, a-nceput să curgă din fundul coșului ca dintr-o stropitoare ciuruită.
  • 1911 D. ZAMFIRESCU, Anna, 554: Din nefericirea lui a izbucnit, ca dintr-un vulcan, lava, lava durerei.
  • 1913 GALACTION, Terțiu, 238: Zguduirea lui de peste zi îl smulsese din echilibrul lui sufletesc și, ca dintr-o căzătură grea, privea acum, întins pe spate, zidul primejdios peste care voise să sară.
  • 1921 BLAGA, Zamolxe, 36: Ai crede că răcoarea coboară-ncet / din Calea-Laptelui / ca dintr-un fluviu uriaș.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 438: Spaima îi da brânci înainte și alerga deznădăjduit și tot mai greoi, despotmolindu-și pașii ca din valurile cleioase ale unui mormânt.
  • 1981 România liter. (S.), nr. 3, 9: Cuvintele ies, țâșnesc, curg ca dintr-un corn al abundenței.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal precedat de prep. „de”; indică raportarea la ceva înfricoșător sau rău)
  • 1581 CORESI, Ev., 514: Ne-amu lepădat de diavolul, ca de un vrăjmaș și muncitoriul nostru.
  • 1620 MOXA, Cron., 101: Ei se spăreară de cuvânt și se feriia de acel pom ca de un vrăjmaș.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 297: Feriți-vă de păcate ca de un șearpe veninat.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 117/15: De seraci cerșitori și de călugări îi iaste urât ca de moartea cea neagră.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 321: Se minuna ca de altă aia, când văzu că în locul capetelor tăiate, cresc altele la loc.
  • 1903 COȘBUC, Scrieri, 103: Când vrea românul să arate că unul fuge de ceva, cu spaimă, zice că fuge ca de moarte, ca de foc.
  • 1913 RĂDULESCU-CODIN, Îngerul, 163: Fata fugea de cioban ca de ucigă-l-toaca.
  • 1955 RALEA, Extrem Occ., 96: Locuitorii spanioli bătrâni vorbesc de această descoperire [a petrolului] în ograda unui modest gospodar, ca de un blestem.
  • 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 246: Domnul Catargiu crede că orgoliul este o virtute și abuzează de el ca de un păcat.

✧ (Cu nuanță temporală; termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal, precedat de prep. „înaintea”, de loc. prep. „în preajma” ori de adv. „înainte” însoțit de prep. „de”; sugerează tensiunea generată de apropierea unui fenomen , a unui eveniment etc.)
  • 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 150: Ședința camerei o deschide astăzi gubernatorul și nu președintele. Liniște ca înaintea unui orcan.
  • 1904 SADOVEANU, Șoimii, 228: Cei câțiva cântăreți, care își începuseră prin bunget rugăciunile dimineții, se opriră spăriați, ca înaintea unei vijelii.
  • 1906 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Lumea, 14: Toate aste pricini adunate la un loc aduseseră în camera de chibzuire a tribunalului o pâclă apăsătoare, înecătoare, ca în preajma unei vijelii.
  • 1920 REBREANU, Ion, 186: Titu stătuse pe ghimpi. Îl rodea o emoție ca în preajma unui examen greu.
  • 1933 PELTZ, Calea Văcărești, I, 7: Era în aer o durere fără început – ca în preajma războiului.
  • 1942 A. VOINESCU, Jurn., 334: Nu mai doresc nimic! Nici aici, nici dincolo. Totul e în suspensie. Ca înainte de furtună?
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 481: Totul era clar: ca înaintea unei bătălii, dar fără nervozitatea aceea.
  • 1961 BARBU, Prânzul, 459: Pe copii, soldații îi fugăriră pe deal, și locul se mai lumină. Era cald, o zăpușeală ca înaintea unei furtuni.
  • 1969 România liter. (S.), nr. 40, 212: Lumina strălucește verzui și violaceu ca înainte de marile furtuni.

✧ (Cu nuanță temporală; termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal precedat de prep. „după” ori de loc. prep. „în urma …”; sugerează că o stare, o acțiune etc. are loc ca și cum ar fi produsă de efectul unui fenomen, al unui eveniment etc.)
  • 1884 VLAHUȚĂ, Nuv., 21: Ea încremeni ca după un leșin cu privirea obosită și aiurit pironită-n gol.
  • 1895 Rev. Păd., nr. 5, 147: Când sufla vântul mai cu violență în timpul iernei, se văd copacii trântiți la pământ ca în urma unui resbel.
  • 1904 SADOVEANU, Șoimii, 187: În urma lor, ca după o suflare de furtună, drumul singuratic rămânea cufundat în vârtejuri luminoase de colb.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 9: Picușurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte și mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală.
  • 1928 SEBASTIAN, Pub., I, 110: Este o țară dezolată și un cer neîndurat, este o tăcere ca după o prăbușire și o nemișcare universală ca după o catastrofă.
  • 1929 ARDELEANU, Am ucis, 88: Ușile erau deschise, scaunele răsturnate și pe divanul deranjat, ca după o noapte de petrecere, pe perne, pieptenii de baga ai Adelei.
  • 1934 SEBASTIAN, De două mii, 437: Rămânea pe trotuar, în fața porții, rezemat de felinar, cu mâinile în buzunare, dezorientat parcă subit ca în urma unui tren pierdut.
  • 1951 Viața rom. (R. US), nr. 11, 114: Gustul leșietic care i se urcă pe gât deveni amărui, greoi, ca după băutură.
  • 1963 Viața rom. (R. US), nr. 10, 26: Era obosit, ca după o noapte de insomnie, avea o față răvășită și părea foarte bolnav.
  • 1967 BARBU, Șos. Nordului, II, 16: În ataș dormita un bărbat cam de 50 de ani …, cu o față obosită, mahmur ca după beție.
  • ante 1970 MUȘATESCU, Fantezii, 172: Începe să se audă ciripit voios de păsărele, ca după furtună.
  • 1978 URSACHI, Zidirea, 62: Mă întorsei frânt și năucit ca după o lovitură în cap.
  • 1983 TITEL, Femeie, 387: Marcu se trezi dimineața obosit și agitat, ca după o noapte de nesomn.

✧ Înv., rar (Urmat de adv. „unde” și de un verb la modul condițional-optativ, exprimă o comparație ipotetică între două acțiuni)
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 247: Iară să o va mărita după feciorul său, așa facă cu însă ca unde ară fi fata lui.
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat prin loc. pron. nehot. „cine știe ce”, „nu știu cine”; sugerează importanța deosebită care se dă unui lucru sau unei persoane)
  • 1874 Antol. Lit. Pop., II, 367: Lumea se înmulțea împrejurul lor și oricine venea se minuna și se crucea și se îmbulzea ca să-i vază ca cine știe ce minune ar fi văzut.
  • 1877 ISPIRESCU, Legende, 36: Căruța era împodobită cu pietre nestemate de sclipeau în fața soarelui ca cine știe ce lucru mare.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 323: Cela ce găzdui pe Ercule îl ospătă și-l omeni ca pe nu știu cine.
  • 1907 Unirea, nr. 21, 196: Și această știre, „Alkotmány” o dă cu litere cursive, ca cine știe ce noutate sensațională.
  • 1914 I. Creangă (R.), VII, nr. 8, 230: Ursul se uită în ea ca cine știe ce boier.
  • 1927 C. PETRESCU, Aranca, 139: Tânărul acesta de alături … [î]și strânge cu amândouă mâinile ghiozdanul cu terfeloage, ca cine știe ce neprețuită comoară.

✧ Prov. Joacă ca pe taier v. taier.
✧ Prov. Să o sorbi ca dintr-o lingură v. lingură.
✧ Prov. Umblă ca cu ouă în poală v. ou.
✧ Prov. Reg. Șed ca doi draci împușcați v. drac.
✧ Loc. adj. și adv. Reg. Ca de tipar v. tipar.
✧ Loc. adj. și adv. Ca prin ceață v. ceață.
✧ Loc. adj. și adv. Ca prin sită v. sită.
✧ Loc. adj. și adv. Ca scos din cutie v. cutie.
✧ Loc. adj. și adv. Ca scris | Ca scris de frumos v. scris.
✧ Loc. adj. și adv. Ca uns cu miere | Ca uns cu unt v. unge.
✧ Loc. adv. Ca din praștie v. praștie.
✧ Loc. adv. Ca din zbor | Ca în zbor | Rar Ca într-un zbor v. zbor.
✧ Loc. adv. Ca în vis | Ca într-un vis | Ca prin vis v. vis.
✧ Loc. adv. Ca prin farmec v. farmec.
✧ Loc. adv. Ca prin minune v. minune.
✧ Loc. adv. Ca prin somn v. somn.
✧ Loc. adv. Ca uns v. unge.
✧ Loc. adv. Rar Ca prin magie v. magie.
✧ Loc. adv. Pop. Ca de pe tipsie v. tipsie.
✧ Loc. adv. Pop. Nici ca cât v. cât.
✧ Loc. adv. Pop. Nici ca cum v. cum.
✧ Loc. adv. Reg. Ca prin sită v. sită.
✧ Loc. adv. și rar adj. Ca din bun senin | Ca din chiar senin | Ca din senin v. senin.
✧ Loc. conj. (Introduce propoziții comparative, cu predicatul exprimat adesea printr-un verb la modul condițional-optativ; marchează o comparație între un fapt real și unul ipotetic) Ca și când | Înv., pop. Ca când = (de) parcă.
  • 1581 CORESI, Ev., 36: Cu foc vor grăi, … toți văm cunoaște păcatele unul alăltui ca când ș-ară cineș de eluș ceti cărțile ce-s scrise.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 149: Acel om carile-i acolo acelui pământ domn, vârtos grăi noao și ne ținu așa ca când am vrut fi iscoade.
  • 1646 Prav., 115: Aceaste greșeale … trebuie să să arate la giudeț întregi și la vedeare, pentru că de nu să vor arăta să vadză toți, atunce ca și când nu s-are fi făcut nicecum.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 52r/6: Plânsă … ca și când ar hi fost podobitura ei osânda lui.
  • 1688 Biblia (1688), 912: Lepădând toată răutatea și tot vicleșugul …, ca când ați fi acum născuți prunci, să iubiți laptele cel cuvântătoriu neviclean.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 576: Așea cădea turcii, ca când ar cădea niște pere coapte dintr-un păr, cându-l scutură oamenii.
  • 1783 BELDIMAN, Alțidalis, 5r/2: După aceasta două zile s-au săvârșit cu atâta bucurie, ca când ar fi ișit dintr-o închisoari.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 316/20: Veți auzi pre unul sau pre altul lăudându-se și-l veți vedea umblând încordat, ca și când cine știe cât ar fi de bogat.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 101/5: El se vede în chipul unui bătrân cu părul sburlit și c-o barbă lungă, șăzând într-o peșteră ca când s-ar gândi.
  • 1853 ALECSANDRI, Proză, 268: Familia lui sir Arthur Isquare … se compune de șese persoane …, toți îmbrăcați curat, spălați, pieptănați, ca și când ar fi ieșiți acum din cabinetele lor de toaletă.
  • <1868–1886> EMINESCU, Trad., 922: Dacă o femeie, în loc de a citi asupra celor mai bune principii de educațiune pentru copii, s-ar ocupa cu deosebirea ce există între constituțiunea ateniensă și cea lacedemoniană …, atuncea asta ar fi tot atâta ca și când cineva n-ar mai vrea să respire aerul ordinar de pe fața acestui pământ, ci s-ar pune într-o montgolfieră, spre a trăi deasupra norilor.
  • 1869 ALECSANDRI, Drumul de fer, 801: Poftim! ca și când eu, Bălașa, la vrâsta me, aș face cu ochiu logofeților.
  • 1871 LMD, I, 290.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 11: Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de veste, fiindcă rămăsese tot așa de tânăr, ca și când venise.
  • 1886 ALEXI, D. Rom.-Germ.
  • 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
  • 1887 HEM, I, 738: În texturile din secolul XVI circulează pleonasticul „amiazizi de zi”, de ex[emplu] la Coresi, 1577: „seara și demâneața și amiazăzi de zi”, ca și când s-ar zice: „la 12 oare de zi”.
  • 1897 ZANNE, Prov. Rom., II, 776: Plângea la cununii, ca când n-ar fi vrut să se mărite.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1903 TDRG, I.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 145: Ca și când s-ar fi strâns tot dorul de ea în mine, … simțeam neapărat nevoia s-o văd.
  • 1931 CADE, 220: Carul-cu-Boi sau Carul-Mare și Carul-Mic, constelațiunile numite și „Ursa-Mare”, „Ursa-Mică”, ale căror stele sunt așezate ca și când ar înfățișa niște care.
  • 1940 DA, I2.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 904: Abia a așteptat să plece ăla și s-a și dus! strigă ea, uitându-se în altă parte, ca și când nu lui Paraschiv i-ar fi vorbit.
  • 1977 PREDA, Viața, 17: Tata avea privirea rotundă și îi jucau ochii în cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoare a acestui om.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 16: Gândindu-mă la mine de la diferite vârste, ca tot atâtea vieți anterioare consumate, e ca și când aș vorbi despre un șir lung, neîntrerupt de morți, un tunel de corpuri murind unul într-altul.
  • 2009 România liter. (S.), nr. 6, 203: Aici, ca și când i-ar fi fost vechi amic, își permite să-i dea sfaturi colonelului …, îndemnându-l pe un ton familiar să fie prudent în raporturile cu deținuții.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 22: Ne arătă mâneca pulovărului, ca și când noi am fi fost femeia cu care vorbea.

✧ Înv., pop. (Loc. conj. Ca când; în contexte negative, cu valoare de superlativ)
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 190: Nemica așa de dulce sufletului creștin nu iaste în ceastă lume ca cănd aude cuvântul lui Dumnedzău.
  • 1648 N. Test., 398: Mai mare bucurie de aceasta n-am, ca când auzu feciorii miei îmblând întru adevăr.

✧ Loc. conj. (Introduce propoziții comparative, cu predicatul exprimat adesea printr-un verb la modul condițional-optativ; marchează o comparație între un fapt real și unul ipotetic) Ca și cum | Înv., pop. Ca cum = (de) parcă.
  • 1581 CORESI, Ev., 506: Să ne strigăm morției Lui, ca cum vom ajunge la învierea Lui ce e den moarte.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 219: Ci norocul cel bun al țării să schimbă, că după noroc bun, iată veni și rău, ca cum ar fi de la Dumnezeu însemnat, după vreme bună și senin, să vie vreme rea și turburată.
  • 1648 N. Test., 352: El zise că jidovii s-au sfătuit să te roage ca mâine să duci pre Pavel în săbor, ca cum ară vrea mai adevărat să întreabe ceva de el.
  • 1688 Biblia (1688), 774: Să mira de învățătura Lui, că era învățând pre ei ca cum avea puteare, și nu ca cărturarii.
  • 1688 Biblia (1688), 876: Pentru Hristos … rugăm, ca cum Dumnezău rugându-să pren noi: Rugămu-ne, pentru Hristos, împăcați-vă cu Dumnezău!
  • 1698 CANTEMIR, Divanul, 213: Ca cum ari o socoteală pune, precum duhul omului ca aburul dobitocului, muritoriu, și în nemică întorcătoriu să fie.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 954: Nu altă, ce ca cum într-un lavirinth (căruia nici intratul, nici ieșitul i să poate afla) să fim intrat ni să pare.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 576: Așea au oborât pre turci, ca cum i-ar mătura cu o mătură.
  • c. 1772 DIMITRIU, Etiopice, II, 2v/24: De pornirea mea întrebi? Ca cum n-ai ști cum că această dată la toată mă nevoiesc numai pentru un scopos.
  • 1783 BELDIMAN, Alțidalis, 11v/19: Apa lui este așa de lină și de curată, cât nu este un copac sau o floare, care să nu să vază de două ori, ca cum să vedea frumoasă pre pământ, nu mai puțin și în apă.
  • 1796 Secreturi, 14v/8: Așa vei avea feliuri de închipuiri la poame, ca cum am zice chip de om, chipuri de dobitoace și alte închipuiri care pricinuiesc mare mirare.
  • c. 1810 ȘINCAI, Învăț. Superșt., 187: Noauă ne pare ca cum am sta nemișcați în centrul hemisferiului (gimătății de glob) acestuia și ca cum întreg globul ceresc, precum este înlăuntrul covățit, cu toate stelele dimpreună s-ar întoarce pre lângă Pământ în 24 de ceasuri.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 315/21: De ați și avea acum haine mai frumoase și mâncări mai bune, curând v-ați deda cu iale și preste un an de zile nu le-ați prețui mai mult, ca și cum faceți acum cu pânea, mălaiul și cu crumpirii.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 143/14: Sisara zăcând subt vestmântul Iailei, ca cum zace cânele ascunzându-se de muște și dormind, au luat Iaila țărăușul cortului și maiul în mâna sa și întrând cu liniște la el în cort, au pus țărăușul în tâmpla capului (ochii cei orbi) și, lovindu-l cu maiul …, au murit Sisara.
  • 1828 BOJINCĂ, Cârtirea, 3/8: Unele ginte sânt de chepetenie, altele părtinitoare. Ginta de căpetenie este aceea dintru carea descalecă alte popoare ca cum se întind rădăcinile din trunchiul arborelui.
  • 1835 NEGRUZZI, Amint., 38: De te-aș fi iubit, n-aș șădea ferecat în lanțele doamnei B., femeia astă neînțeleasă, care-mi spune că mă iubește ca și cum m-ar întreba ce mai fac.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 3081/5.
  • 1843 MARCOVICI, Velisarie, 5/12: Împăratul, ostenit de război …, lăsa în nelucrare puținele oști ce-i mai rămânea, ca cum ar fi fost de prisos.
  • 1844 BĂLCESCU, Scrieri, I, 177: Să ne fățărnicim iarăși, să căutăm a ne alia cu puterea, cât de rea va fi, și să tragem în favorul național, ca cum ar putea fi alianță vreodată între principuri contradictorii, între egoism și jertfire.
  • 1845 Curier a. sexe, VI, 118: Vedeai că prezidentul academiei … îi scria o scrisoare ca cum ar fi oficială, în care … îi numera unul câte unul toate meritele.
  • 1857 LAURIAN, Man. Geogr. IV, 183: Dacă ne închipuim osea Pământului prelungită pănă unde ar atinge bolta ceriului de amăndouă părțile în două punte, în cari se mișcă, ca și cum ar fi înfiptă în cardini, atunci avem așa-numiții cardini sau poli ai lumii.
  • 1871 LMD, I, 290.
  • 1881 Conv. Liter., nr. 2, 51: Ea … își strângea numai mâinile la inimă, ca și cum ar fi voit să-i dămolească bătăile.
  • 1886 ALEXI, D. Rom.-Germ.
  • 1892 STĂNCESCU, Basme, 361: Se uită rumânul amănunțit la buzdugan, făcu din cap semn ca cum ar fi priceput că e lucru ales.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1919 DAVILA, Scris., 238: Nu poți … să te aperi contra insinuării calomnioase. E ca și cum te-ai escrima cu o spadă în contra ceței.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 25: Primarele și vechilul se întoarseră deodată spre el ca și cum ar fi descoperit o nelegiuire nemaipomenită.
  • 1931 CADE.
  • 1939 M. SEVASTOS, Carte de bucate, 18: Apuca jumătatea de crap și trecea prin ea aproape de cap o țepușă, ca și cum ai coase – de două sau de trei ori.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1947 BOGZA, Pag. Contemp., 75: În partea cealaltă a trenului e Jiul: suprafață lichidă de pe întinderea căreia aburi se ridică neîncetat, ca și cum apele lui ar fi fierbinți.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 89: Băiatul făcu o mișcare cu mâna, ca și cum ar fi vrut să arate că nu ține la nici un fel de răsplăți.
  • 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 15: Ca și cum ar fi vrut să nu fie văzut de nimeni în lumina albăstrie a barului, se ascunse într-un colț și ceru de băut.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 244: O derutantă absență în priviri, în gesturi, ca și cum n-ar mai îndrăzni sau n-ar mai putea să facă aceleași mișcări ca mai înainte.
  • 1977 PREDA, Viața, 11: Îți pun această întrebare, a continuat el ca și cum mi-ar fi spus pentru întâia oară ceea ce avea să urmeze.
  • 1978 LR, nr. 5, 540: Se vorbește de cod, codare și decodare …, ca și cum toată lumea ar ști ce înseamnă aceste cuvinte.
  • 1981 V. MUȘATESCU, Contratimp, 118: Bătrânul, pe care nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată beat …, arăta ca și cum abia atunci ar fi prins arțag.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 405: Victor făcu pe miratul, ca și cum numirea sa ar fi căzut din cer.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 73: Ni se cer puterea, curajul și curiozitatea de a nu traversa această aventură morocănoși …, ca și cum am ști cu certitudinea ultimă despre ce e vorba de fapt.
  • 2010 România liter. (S.), nr. 2, 153: În paranteză, să spun totuși că dl Cernat, care are un comentariu mai echilibrat despre cartea mea, are și năravul suspect de a mi-o rezuma fără să spună că mi-o rezumă, ci ca și cum ar fi propria lui știință.

✧ Expr. A apărea ca din pământ | A apărea ca din pământ din iarbă verde | A ieși ca din pământ | A ieși ca din pământ din iarbă verde | A se ivi ca din pământ | A se ivi ca din pământ din iarbă verde | A răsări ca din pământ | A răsări ca din pământ din iarbă verde v. pământ.
✧ Expr. A așeza ca după sfoară | A trage ca după sfoară v. sfoară.
✧ Expr. A avea ca o piatră pe inimă | A i se pune ca o piatră pe inimă | A-i sta cuiva ca o piatră pe inimă v. piatră.
✧ Expr. A cădea ca din cer v. cer.
✧ Expr. A cădea ca din pod v. pod.
✧ Expr. A călca ca din pod | A se uita ca din pod v. pod.
✧ Expr. A călca ca pe ace | A merge ca pe ace | A păși ca pe ace | A se mișca ca pe ace | A umbla ca pe ace v. ac (1).
✧ Expr. A crește ca din apă | A crește ca din pământ v. crește.
✧ Expr. A da ca din ochii lui v. ochi.
✧ Expr. A dansa ca pe un vulcan | A dansa ca pe vulcan | A juca ca pe un vulcan | A juca ca pe vulcan | A sta ca pe un vulcan | A sta ca pe vulcan v. vulcan.
✧ Expr. A dispărea ca prin farmec v. farmec.
✧ Expr. A duce ca în palmă | A duce ca în palme | A duce ca pe palmă | A duce ca pe palme | A purta ca în palmă | A purta ca în palme | A purta ca pe palmă | A purta ca pe palme | A ține ca în palmă | A ține ca în palme | A ține ca pe palmă | A ține ca pe palme | Înv. A căuta ca în palmă | A căuta ca în palme | A căuta ca pe palmă | A căuta ca pe palme v. palmă.
✧ Expr. A fi ca pe cuie v. cui.
✧ Expr. A fi ca pe roate | A merge ca pe roate v. roată.
✧ Expr. A fi ca picat din stele v. stea.
✧ Expr. A fi ca scris | A fi ca scris de frumos v. scrie.
✧ Expr. A fi picat ca din stele | A pica ca din stele v. stea.
✧ Expr. A fi picat ca din cer | A pica ca din cer v. cer.
✧ Expr. A fi picat ca din lună A pica ca din lună v. lună.
✧ Expr. A fi picat ca din nori | A pica ca din nori v. nor.
✧ Expr. A fi pus ca pe jăratec | A sta ca pe jăratec | A ședea ca pe jăratec v. jăratec.
✧ Expr. A fi scos ca din cutie v. cutie.
✧ Expr. A fugi ca de popă tuns | A se păzi ca de popă tuns v. popă.
✧ Expr. A fugi ca de urs v. urs.
✧ Expr. A fugi ca din pușcă | A ieși ca din pușcă | A pleca ca din pușcă | A scăpa ca din pușcă | A se duce ca din pușcă v. pușcă.
✧ Expr. A-i aduce ca pe tavă | A-i da ca pe tavă | A-l servi ca pe tavă v. tavă.
✧ Expr. A-i fi drag ca lumina ochilor | A-i fi drag ca lumina ochiului | A iubi ca lumina ochilor | A iubi ca lumina ochiului | A iubi ca pe lumina ochilor | A păstra ca pe lumina ochilor | A păzi ca lumina ochilor | A păzi ca lumina ochiului | A ține ca la lumina ochilor v. lumină.
✧ Expr. A-i fi drag ca ochii din cap v. ochi.
✧ Expr. A-i merge ca din apă | A merge ca din apă v. apă.
✧ Expr. A îngriji ca doi ochi | A îngriji ca doi ochi din cap | A îngriji ca ochii | A îngriji ca ochii din cap | A păzi ca doi ochi | A păzi ca doi ochi din cap | A păzi ca ochii | A păzi ca ochii din cap v. ochi.
✧ Expr. A lepăda ca pe o măsea stricată v. măsea.
✧ Expr. A lua ca din oală | A prinde ca din oală | A ridica ca din oală v. oală.
✧ Expr. A lua ca din strachină | A prinde ca din strachină | A ridica ca din strachină v. strachină.
✧ Expr. A merge ca după mort | A umbla ca după mort v. mort.
✧ Expr. A merge ca uns v. unge.
✧ Expr. A păstra ca pe niște moaște v. moaște.
✧ Expr. A ploua ca din cofă | A ploua ca din cofe | A turna ca din cofă | A turna ca din cofe v. cofă.
✧ Expr. A ploua ca din doniță v. doniță.
✧ Expr. A privi ca prin sită | A vedea ca prin sită v. sită.
✧ Expr. A răcni ca din gură de șarpe | A striga ca din gură de șarpe | A țipa ca din gură de șarpe | A urla ca din gură de șarpe v. șarpe.
✧ Expr. A rămâne ca de lemn v. lemn.
✧ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet v. lovi.
✧ Expr. A rămâne ca scris pe perete v. scrie.
✧ Expr. A sări ca ars | A sări ca ars în picioare v. arde.
✧ Expr. A sări ca fript v. frige.
✧ Expr. A sări ca mușcat de șarpe | Ca mușcat de șarpe v. mușca.
✧ Expr. A scăpa ca din gura lupului v. lup.
✧ Expr. A scăpa ca din gura tunului | A scăpa ca din tun v. tun.
✧ Expr. A scăpa ca printre picături | A se strecura ca printre picături v. picătură.
✧ Expr. A scăpa ca prin urechile acului v. ac (1).
✧ Expr. A scoate ca din gura lupului | A trage ca din gura lupului v. lup.
✧ Expr. A se duce ca pe gura lupului v. lup.
✧ Expr. A se sătura ca de mere acre | A se sătura ca de mere pădurețe v. măr.
✧ Expr. A se teme ca de dracul v. drac.
✧ Expr. A se uita ca la ochii din cap v. ochi.
✧ Expr. A se uita ca la o cireașă coaptă v. cireașă.
✧ Expr. A se uita ca la soare v. soare.
✧ Expr. A se uita ca la un cireș copt v. cireș.
✧ Expr. A se uita ca la urs v. urs.
✧ Expr. A se zvârcoli ca în gură de șarpe v. șarpe.
✧ Expr. A spune ca din carte | A spune ca la carte | A vorbi ca din carte | A vorbi ca la carte | A vorbi ca o carte v. carte.
✧ Expr. A sta ca pe ace | A ședea ca pe ace v. ac (1).
✧ Expr. A sta ca pe cărbuni v. cărbune.
✧ Expr. A sta ca pe cuie v. cui.
✧ Expr. A sta ca pe cuțite v. cuțit.
✧ Expr. A sta ca pe foc | A ședea ca pe foc v. foc.
✧ Expr. A sta ca pe ghimpi | A ședea ca pe ghimpi v. ghimpe.
✧ Expr. A sta ca pe jar v. jar.
✧ Expr. A sta ca pe mărăcini v. mărăcine.
✧ Expr. A sta ca pe niște spini | A sta ca pe spini | A ședea ca pe spini | A ședea ca pe niște spini | Rar A aștepta ca pe spini v. spin.
✧ Expr. A sta ca pe ouă v. ou.
✧ Expr. A striga ca ars v. arde.
✧ Expr. A ședea ca pe coji de ouă v. ou.
✧ Expr. A trăi ca în flori de măr v. măr.
✧ Expr. A trăi ca pe mărăcini v. mărăcine.
✧ Expr. A trăsni ca din senin v. senin.
✧ Expr. A trece ca ars v. arde.
✧ Expr. A trece ca pe lângă o moară pustie v. moară.
✧ Expr. A tresări ca mușcat de viperă v. mușca.
✧ Expr. A ține ca la ochii din cap v. ochi.
✧ Expr. A țipa ca în gură de lup v. lup.
✧ Expr. A umbla ca cu un ou | A umbla ca cu un ou moale v. ou.
✧ Expr. A vedea ca în vis | A vedea ca într-un vis | A vedea ca prin vis v. vis.
✧ Expr. A vedea ca prin ciur v. ciur.
✧ Expr. A vedea ca prin dârmon v. dârmon.
✧ Expr. A vedea ca prin urechile acului v. ac (1).
✧ Expr. A vorbi ca din pivniță v. pivniță.
✧ Expr. A zări ca prin ciur v. ciur.
✧ Expr. A zări ca prin sită v. sită.
✧ Expr. A zări ca printr-o pânză v. pânză.
✧ Expr. Ca din gură de șarpe | Ca în gură de șarpe v. șarpe.
✧ Expr. Ca și cum ai lua cu mâna v. lua.
✧ Expr. Ca cum te-ar pișca un purice | Ca și cum te-ar pișca un purice v. pișca.
✧ Expr. Tras ca prin inel v. inel.
✧ Expr. Rar A se uita ca în strachină v. strachină.
✧ Expr. Rar A sta ca pe gânduri v. gând.
✧ Expr. Rar A vorbi ca din spatele calului v. cal.
✧ Expr. Rar Ca de mama focului v. mamă.
✧ Expr. Pop. A alege ca în pere pădurețe v. pară.
✧ Expr. Pop. A-i veni ca sacul v. sac.
✧ Expr. Pop. A bea rachiul ca pe apă v. apă.
✧ Expr. Pop. A călca ca pe mărăcini v. mărăcini.
✧ Expr. Pop. A călca ca pe spini v. spin.
✧ Expr. Pop. A fugi ca pușcat | A ieși ca pușcat | A se duce ca pușcat v. pușca.
✧ Expr. Pop. A fugi de cineva ca de neaga-rea v. neagă.
✧ Expr. Pop. A-i da ca un cuțit prin inimă | A-l junghia ca un cuțit la inimă v. cuțit.
✧ Expr. Pop. A-i lua boala ca cu mâna v. mână.
✧ Expr. Pop. A lătra ca la urs v. urs.
✧ Expr. Pop. A lua ca cu șupa v. șupă.
✧ Expr. Pop. A roade pe cineva ca pe un picior de porc v. porc.
✧ Expr. Pop. A sări ca opărit v. opărit.
✧ Expr. Pop. A scăpa ca din gheara ursului | Reg. A scăpa ca din gheara ursului cu părul vâlvoi v. urs.
✧ Expr. Pop. A se bate ca de muscă v. muscă.
✧ Expr. Pop. A se feri ca de oala mălaiului | A se teme ca de oala mălaiului v. oală.
✧ Expr. Pop. A sta ca pe sponci | A ședea ca pe sponci v. sponcă.
✧ Expr. Pop. A ține ca la pingele v. pingea.
✧ Expr. Pop., fam. A băga în el ca un spart v. spart.
✧ Expr. Pop., fam. A face ca pentru altul v. alt.
✧ Expr. Pop., fam. A fugi ca apucat de streche | A fugi ca de streche v. streche.
✧ Expr. Pop., fam. A juca ca pe-o păpușă v. păpușă.
✧ Expr. Pop., fam. A plimba ca pe moaște | A plimba ca pe o moaște | A plimba ca pe sfintele moaște v. moaște.
✧ Expr. Pop., fam. Aruncat ca din furcă v. furcă.
✧ Expr. Pop., fam. A se uita ca la dracul | Reg. A se uita ca dracul la popă | A se uita ca dracul la popa v. drac.
✧ Expr. Pop., fam. A se uita ca la Dumnezeu v. Dumnezeu.
✧ Expr. Înv. A cânta ca de zori v. zori.
✧ Expr. Reg. A bate ca într-un putinei deocheat v. putinei.
✧ Expr. Reg. A merge ca pe șurup v. șurub.
✧ Expr. Reg. A purta în gură ca pe un sfânt v. sfânt.
✧ Expr. Reg. A scăpa ca prin pene v. pană.
✧ Expr. Reg. A sta ca pe jerăgaiu v. jărăgai.
✧ Expr. Reg. A umbla ca cu o bubă coaptă | A umbla ca pe lângă o bubă coaptă v. bubă.
✧ Expr. Reg. A umbla ca cu oul cel roșu | A umbla ca cu oul roșu v. ou.
✧ Expr. Reg. A umbla ca pe o potecă v. potecă.
✧ Expr. Reg. A veni ca la borș v. borș.
✧ Expr. Reg. Ca de frica morții v. frică.
✧ Expr. Fam. A ieși ca dintr-o pivniță | A se auzi ca dintr-o pivniță v. pivniță.
✧ Expr. Fam. A-i merge ca o mănușă | A-i veni ca o mănușă v. mănușă.
✧ Expr. Fam. A-i veni ca turnat v. turnat.
✧ Expr. Fam. A fugi ca împușcat | A ieși ca împușcat v. împușcat.
✧ Expr. Fam. A păzi ca pe butelie v. butelie.
✧ Expr. Fam. A se potrivi ca o mănușă v. mănușă.
✧ Expr. Fam. A stoarce ca pe o lămâie v. lămâie.
✧ Expr. Fam. A stoarce ca pe un burete v. burete.
✧ Expr. Fam. Adus ca de ape | Adus ca de pe ape v. apă.
5. (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral, sugerând estimarea unei cantități, a unei perioade, a unei vârste, a unei distanțe etc.) Aproximativ, în jur de …
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1886 ALEXI, D. Rom.-Germ.
  • 1893 DDRF, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1930 ȘĂINEANU, D.8.
  • 1931 CADE.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1975 DEX.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2013 DGS.

a) (Estimarea implică noțiuni cantitative; termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral precedat de prep. „la”, „de”, adj. nehot. „vreo” cu valoare adverbială sau, rar, loc. prep. „până la”; sugerează o aproximare numerică ori o cantitate nedefinită)
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 25: Adauseră-se întru aceaia zi suflete ca la trei miie.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 201: Era toți bărbați ca doisprezece.
  • 1581 CORESI, Ev., 256: Mâncători era ca cinci mie de bărbați.
  • 1648 N. Test., 314: Mulți de ceia ce auzise cuvântul, crezură, și fu număr de bărbați ca cinci mie.
  • 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 145: Au strâns și Ștefan Vodă oaste de țară câtăva, ca la 12 000 de oameni și au ieșit deasupra Popricanilor împrotiva căzacilor.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 595: Așea să audzâia atunce, să fie perit moscali … ca 30 000, iar turci să fie perit 120 000, pe număr.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 790: Au rămas numai ca vreo doao sute de nemți de straje.
  • 1802 Doc. Ec., I, 71: Gardul este stricat, iar parii dăspicați cei vechi sânt, și lipsesc ca a patra parte dă pari.
  • 1821 ARICESCU, Ist. Revol., II, 42: Ne pomenirăm cu o sumă de inși călări, ca la 400–500, toți negri, cabădai.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 66/2: Din acești trei feciori a lui Noe s-au înmulțit oamenii, pănă la facerea cetatei Babilon și a rădicării Turnului ca la 40 000 de suflete, parte bărbătească.
  • 1826 PARASCHEVA, Oștirea, 18/17: Un vechil de împărat și pă lângă aceștiia ca la zece duci și prințipi, aceiași și mareșali prea vestiți.
  • 1829 Albina rom., nr. 56, 2232/18: Au și strâns ca la 18 mii oameni de călărime și infanterie atât în orașul Beiburt …, cât și în prejmăturile lui.
  • 1837 J. CIHAC, Ist. Nat., 107/26: Struța scoate ca la 30 oa[u]î, din care unul trage 11/2 păn și 13/4 ocă.
  • 1841 GENILIE, Pr. Geogr., 73: Acum s-au socotit ca peste o sută de comeți; dar sânt numai trei până acum a căror întoarcere se poate prespune sigur.
  • 1845 Arh. Rom., II, 204/7: Moldovenii … trimiseră un detașament de darabani, ca la opt sute de oameni, spre recunoaștere.
  • 1866 I. IONESCU DE LA BRAD, Agric. Dorohoi, 448: Arendașul … folosește și de la vitele ce ține pe moșie o turmă de 1 000 oi, un tamazlâc mare ca de 800 capete.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 573: În reduta de la Vadin se afla un mic post ca de 130 soldați turci, nizami din oastea regulată, amestecați cu bașibuzuci sau volentiri nedisciplinați.
  • 1922 RĂDULESCU-CODIN, Muscelul, I, 20: Au plecat din Jina … ca o sută de familii cu averile lor, mai cu seamă vite, și s-au pornit peste munți.
  • 1943 Enc. Agr., V, 784: Când punem în … putinei smântână de bătut, aceasta să nu se urce mai sus ca până la două treimi din înălțimea lui.
  • 1953 I. BOTEZ, Schițe, 208: Are în pază ca vreo cincizeci de copilași, toți rotofei și rumeni.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 14: Erau acum ca la douăzeci de inși în tinda și în odaia de la față a meșterului tăbăcar.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral precedat adesea de prep. „la”, „de” sau de adj. nehot. „vreo” cu valoare adverbială; indică o cantitate aproximată sau calculată în unități de măsură adesea populare)
  • 1766 Doc. Rel. Agr., II, 412: Iarăși s-au apucat de meșterșugul lor, prinzând peștele zioa și noaptea și tăind iarăși iazul din Cordăreni, de aghie au găsit ca 20 baniță de pește.
  • 1802 Doc. Ec., I, 69: Catastih, de toate lucrurile mănăstirii Târșorul din sud Prahova, mișcătoare și nemișcătoare, ce s-au găsit acum la catagrafiia ce s-au făcut: … 3 burie dă vin, ca de câte 20 vedre.
  • 1815 în Șc. Ardeleană (1983), II, 216: Cunoscătorii de pietri scumpe prețuiră această piiatră de diamant a fi vrednică ca la 5 milioane livre.
  • 1826 GOLESCU, Călăt., 98: Săteanul … avea peste 50 năstrăpi de apă din care ca vreo 30 era de sticlă.
  • 1833 ASACHI, Ist. Imper., II, 301/7: Au lucrat o bucată de fier ce trăge ca la trii puduri.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 63: Al treilea, … în pescărie mergând / Și la un loc un crap mare ca de opt oca văzând, / Porunci (ca un om mare) să-l atârne în cântar.
  • 1883 Contemp. (R.), nr. 7, 129: Părintele … avea un gavanos ca de vro trei litre.
  • 1888 POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 51: Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechi acru, colea prăjit cumsecade, mai având în el și ceva mărunțișuri.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 153: Deverica aduce pe tipsie, printre alte daruri ale miresei, și ca un pumn de bani de aur și de argint mai mari și mai mici.
  • 1910 AGÂRBICEANU, Povest., II, 62: Costandin Pleșa se repezi în pivniță și aduse în brațe un butoiaș ca de trei vedre.
  • 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 43: Se ia de la aninul roș … ca un chilogram de scoarță într-o copaie.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 53: Strângeau fânul – ca la 20 de care – de pe luncă.
  • 1930 ARGHEZI, Poarta, 75: El a devorat lacom, în câteva minute, un volum de carne, ca de două kilograme.

✧ (Indică maximul aproximației)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 231: Era de toți bărrbații ca pânră la 12.
✧ Prov. Pop. Vine ceata lui Baboi | Ca la patruzeci și doi v. patruzeci.
b) (Estimarea implică noțiuni temporale; termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral cantitativ, precedat de prep. „la”, „de” însoțit uneori de adj. nehot. „vreo” cu valoare adverbială, aproximează vârsta unei ființe)
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 420: Petrecuse cu bărbat numai 6 ai, iară săracă ca la optdzeci de ai și patru.
  • 1648 N. Test., 182: Numaidecât să sculă fecioara și îmbla că era ca de doisprăzeace ani. Și să mirară cu minune mare.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, octombrie, 113v/31: Trăind ca la o sută de ai, purceasă cu pace cătră Dumnădzău.
  • 1806 BELDIMAN, Alexii, 22r/24: Acista era un abate. Vârsta lui, ca de 40 di ani.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 67/13: Mi se trimisă un copilandru ca de doisprezece ani foarte netrebnic și rău la limbă, la shoală, ca să-l învăț.
  • 1844 Propășirea, 13: Călugărul ce ședea în acea chilie era un om ca de șesezeci de ani.
  • 1855 BOLINTINEANU, Manoil, 63: Mă determinai a mă prinde la preferanț, în care excelam mai bine decât în alte jocuri. Partizanii mei era o damă ca de 50 de ani și doi băiețăi, unul mai tânăr și altul mai bătrân decât mine.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 24: După dânsul venea fie-sa cu oamenii și femeile casei, dintre cari un june ca de douăzeci de ani, îmbrăcat cu anteriu de maniță, cu giubea de pambriu, lungă până la pământ și legat la cap cu un taclit cadrilat, ieși înainte și … deschise ușa caretei.
  • 1863 HASDEU, Proză, 66: Iordăchel, fratele Smarandiței, un băiat ca de douăzeci de ani, se procopsea în clasa [a] V[-a] a celebrei Academii Mihăilene, promițând a deveni cu timpul un mare „literat”.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 60: Când pe aproape de casa lui Stan, dracul s-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești, și umbla zgribulind pe la poartă.
  • 1902 ZAMFIRESCU, În război, 310: Un băietan ca de vreo 15 ani, îmbrăcat cu pantaloni scurți, dar murdar și nețesălat ca un țigan, i se anină de spate …, scotocindu-i prin buzunare.
  • 1912 HOGAȘ, Amint., 88: Axinia … era o femeie ca de douăzeci și cinci de ani.
  • 1941 AL. PHILIPPIDE, Nuv., 44: Tocmai deschidea gura să ceară o lămurire când ușa se deschise și un bărbat ca de vreo treizeci și opt de ani … intră repede în odaie.
  • 1953 CAMIL PETRESCU, Un om, I, 284: Eroul eterist, acum om ca de patruzeci și ceva de ani, era primit în cea mai bună societate.
  • 1954 VORNIC, Sub pajura, 53: Se apropie de cei doi tineri o femeie ca de patruzeci de ani, mărunțică, pieptănată simplu.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, III, 53: Un ursan tânăr și grăsun, ca de doi ani, mormăia la numai un pas de el.
  • 1968 ARGHEZI, Răspântii, 56: De subt vagonul povârnit pe două singure roți, apăru un inginer cu baston încârligat și cu șapcă de sportmen, în vârstă ca de vreo treizeci și cinci de ani.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral cantitativ precedat adesea de prep. „la”, „de”; indică aproximarea unei perioade, a unui interval)
  • 1740 Uricariul, XIV, 204: De când stăpânește jupânul Gheorghie sânt ca 60 de ani.
  • <1788–1794> VĂCĂRESCU, Ist. Othom., 6: Stăpânirea halifilor a fost la Damascu, vre o câtăva vreme, apoi la Bagdat și a ținut ca la 690 dă ani.
  • 1812 MAIOR, Ist. Înc. Rom., în Șc. Ardeleană (2018), I, 526: Gotii, înainte de a mearge la Italia, au fost în Dachia, și au domnit preste români ca la o sută de ani.
  • 1818 PETROVICI, Pedag. Method., 318/20: De ar putea cineva să încungiure pământul cu toate apele lui și ar vrea să vadă toate ceale ce se află pre pământ și în mări, ar trebui ca … la 4 000 de ani neîncetat să călătorească.
  • 1819 Doc. Buc., I, 594: Hagi Enache, fratele Stami jăluitorul, cu Hagi Ivan, soțul Hagicăi, au avut tovărășie ca 24 de ani la prăvălii de abagerie, țiind amândoi o pungă și o cheltuială.
  • 1835 GORJANU, Halima, I, 157/10: După ce văduvii ca la șase luni și mă desnegrii, îmi făcui felurimi de haine strălucite.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 28, 183: Tot să fie ca la 10–15 ani de când i-am făcut pogrebania coanei Natalița.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral cantitativ precedat de prep. „la”; aproximează ora)
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 141: Isus ustenise de cale, ședea așa la puț; ceasul era ca la șase.
  • 1691 în Chrest. Rom., I, 288/19: [Sfântul] avea obiceaiu de dormiia pre piatră. Fiind ca la miezul nopții, șădea priveghind.
  • 1926 DIACONU, Ținutul Vrancei, I, 436: Iera ca la douî ciasuri din sarî.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral cantitativ precedat de prep. „în”, „la”, rar „de” sau de adj. nehot. „vreo” cu valoare adverbială; aproximează durata unei acțiuni)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 239: Ca în doao ceasure strigară: „marea Arrtemida efeiască”!
  • 1581 CORESI, Ev., 497: Fu Mariia cu nusa ca la trei luni, și se întoarse în casa sa.
  • 1648 N. Test., 561: Când deșchise a șeaptea peceate, fu mâlcomire în ceriu ca giumătate de ceas.
  • 1688 Biblia (1688), 17: Rămâie fata cu noi ca vreo 10 zile, și după aceaea să va duce.
  • 1688 Biblia (1688), 834: Fu treacere ca de vo trei ceasuri.
  • 1688 Biblia (1688), 847: Cunoscând că jidov iaste, un glas să făcu de cătră toți, ca vro doao ceasuri strigând: „Mare e Artimis a efeseanilor!”.
  • 1776 Mineiul Oct., 1462/2: Spânzurându-o de un lemn, o strujiia ca la trei ceasuri.
  • 1808 în Chrest. Rom., II, 200/14: Fratele iarăși au tăcut ca un ceas, gândind ce va răspunde lui.
  • 1814 DIONISIE ECLESIARHUL, Hronog., 56: Petrecând muscalii ca o lună de zile în București, se veseliia și cănta și bea.
  • 1814 DIONISIE ECLESIARHUL, Hronog., 91: Tunurile au dat ca la o jum<ă>tate de ceas; și atât trăsnet era, cât asurziia norodul.
  • 1834 Uricariul, XIII, 362: Catanele … au eșit cu toții de la Mira din partea aceasta ca la jumătate de ceas, și acolo s-au lovit de moldovenii cari mergeau înainte.
  • 1845 C. A. ROSETTI, Note, I, 55: Ascultai ca la 5 minute.
  • 1853 PANN, Nastratin Hogea, 13/12: Disputându-se ei astfel, ca la un minut de ceas / Ca să ducă tot smochine nevasta lui l-a rămas.
  • 1897 CARAGIALE, Proză, 1 138: Hangiul a încuiat ușa … Să fi trecut așa ca la vreun ceas, când, prin urletul viforului, i se pare c-aude glasuri de oameni afară.
  • 1906 COCEA, Schițe, 8: Mergeam așa ca un ceas, când un drumeț ne-a ieșit înainte.
  • 1912 HOGAȘ, Amint., 21: Astfel merserăm ca un pătrar de oră, și … sosirăm la Stânca Căprioarelor.
  • 1913 DELAVRANCEA, Hagi-Tudose, 250: Toți așteptau să vază astă grozavă „vasilcă”, și nimeni n-o mai vedea, deși trecuseră ca la trei ceasuri de când se luminase de ziuă.
  • 1947 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 299: Am mers ca două ceasuri, cu ocoluri, urcând și coborând dâmburi și gorgane, când spelbe, când încâlcite de păduri.
  • 1958 Viața rom. (R. US), nr. 8, 71: Vreme ca de-un ceas am tot stat la pândă, să le prindem mișcările.
  • 2009 VOSGANIAN, Cartea, 250: A ținut doar ca la zece minute, spuneau alții, a fost ca o grindină, ca o răpăială de vară.

✧ Loc. adv. Ca mâine | Ca mâine, poimâine v. mâine.
✧ Expr. Preț ca de … | Preț ca la … v. preț.
c) (Estimarea implică noțiuni spațiale; termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral cantitativ, precedat adesea de prep. „la”, „de”; aproximează distanța, lungimea, înălțimea etc.)
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 145: În mare, vănt mare sufla, înălța-se valurile amu ca doaozeci de mile și cinci sau treizeci.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 446: Denaintea scaunului împăratului, ca la cincidzeci de stănjeni de departe, era o groapă a unui om mort ellin.
  • 1669 în Chrest. Rom., I, 187/26: Era aproape de Ierusalim ca la 50 de pistreale.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 5/23: Ieși din cetate ca la trei proașce.
  • 1688 Biblia (1688), 14: Au șezut în preajma lui, departe ca o proșcă de arc.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 515: Din fața pământului urdzitura temeliii ca la doi coți de înaltă, dintr-o materie de metal vărsată a fi să videa.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 577: Obuzul moschicescu … mergea prea departe, ca la 1 000 și mai bine de pași bărbătești.
  • 1747 în Chrest. Rom., II, 40/6: De ceaia parte, ca la șasezeci de miluri, iaste un ostrov.
  • a doua jum. a sec. XVIII Pentru descoperirea, 22r/7: Ostrovul acela, ce este departe de ostroavele Canarie ca o mie de mile, s-au numit Sfântă mântuire.
  • 1796 Secreturi, 10r/6: Să pui gunoi deasupra pre fața gropii ca de o șchioapă și să-l adăpi cu cu doao-trei vedre de apă.
  • 1814 DIONISIE ECLESIARHUL, Hronog., 61: Pazvandoglu … au eșit din cetate și s-au dus afară la un sat, la moșiia lui, nu departe de cetate, ca la un ceas mic.
  • 1821 St. Doc., XXI, 411: Păduri, iarăși codri și iarăși după tahmin, ca 2 500 fălci.
  • 1826 GOLESCU, Călăt., 16: De aciia înainte, ca de o poștă drum, sânt tot case necurmate, unde șăd pietrari care lucrează foarte frumos.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, II, 284/28: [Strigoii] zic că au coadă dinapoi ca de o palmă de lungă.
  • 1835 GENILIE, Geogr. Istor., 83/18: Înmulțite cu 5 400 dau suprafața globului …, apoi împărțind productul cu numărul 6 s-află volumul pământului ca de 2 660 milioane mile cubice.
  • 1843 KRETZULESCU, Man. Anat., 244/10: Mușchiul … se scoboară pe lungul coapsii și ca la un lat de mână în sensul genuchiului să schimbă într-un zgârci lung.
  • 1855 ASACHI, Varia, 413: Aice apele râului sânt îndesuite între înalte stânci, în o albie ca de 500 palme lată, plină de stânci subapatice, formând 23 volbure periculoase.
  • 1868 I. IONESCU DE LA BRAD, Agric. Mehed., 592: Zidul de la Dunăre este gros ca 3/4 părți din stânjen, temelia este pe taraci de stejar.
  • 1878 ODOBESCU, Ist. Cont., 585: O parte din batalionul de Mehedinți …, care se apropiase ca de 1 400 metri de fortul cel mic, iese din ascunzătoarea sa, trece prin viile ce o despart de acel fort și încearcă cu vigoare a-l ataca.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 41: Nu făcu ca la o sută de pași și iată că dete peste un tăune.
  • 1892 MARIAN, Nașterea, 160: Găzdoaia casei dă … moașei o pogace, pe care sânt grămădite cărnuri fripte, aluaturi fine, iar deasupra ca la 8–10 rifi de pânză fină.
  • 1900 POP-RETEGANUL, Povest., I, 11: Șanțul fu gata, lat ca de un jumătate de stângin și afund cât cerea trebuința.
  • 1904 SADOVEANU, Șoimii, 202: Ca la vreo douăzeci de obrațe în susul Moldovei, se vedea o dungă de crețuri subțiri pe unde, și apele curgeau împrăștiate pe prund.
  • 1905 SANDU-ALDEA, În urma plugului, 69: Să fi mers ca vreo cincizeci de stânjeni domnești, când zăresc deodată o lumină.
  • 1906 MERA, Lumea basmelor, 68: A zburat pasărea cât a zburat prin vineția cerului, deasupra pământului, de nu se vedea de acolo marea aceea decât numai ca un lat de pânză.
  • 1916 ANTIPA, Pesc. Rom., 142: Plasa are ochiurile (în Oltenia „ochete”) de obicei ca de 1 cm pe lature.
  • 1924 MURNU, Odiseea, 176: Să sapi o groapă ca de-un cot în cruce / Și morților să-nchini într-însa.
  • 1945 DEMETRIUS, Album, 136: Stăteau lespezile … departe ca la cincisprezece pași una de alta.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 203: Divanul fu clintit din loc ca de vreo jumătate de pas.

✧ (Precedat de adverbul „mai”, în comparații relative)
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 563: Mai ca dă d<ou>ă ori de cumu-i curtea, așea era acel ocol, de o parte drăgănime și de o parte tot pușcile cele mare înșirate.
✧ Expr. Ca de o praștie v. praștie.
✧ Expr. Pop. Ca de două azvârlături de băț | Ca de două azvârlături de piatră | Ca de trei azvârlături de băț | Ca de trei azvârlături de piatră v. azvârlitură.
✧ Expr. Pop. Preț ca la … v. preț.
✧ Expr. Fam. Ca de două zvârlituri de băț | Ca de două zvârlituri de piatră | Ca de o zvârlitură de băț | Ca de o zvârlitură de piatră | Ca de trei zvârlituri de băț | Ca de trei zvârlituri de piatră v. zvârlitură.
d) (Termenul cu care se compară sugerează un grad mai mare de aproximare) Oarecum, un fel de …
✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal, precedat de construcția „un fel de”, loc. adv. „în chip de”; indică o asemănare aproximativă)
  • 1715 în Arh. Rom., II, 65/7: Biserica cea mare … are și chilii împregiur ca în chip de cetate.
  • 1861 BARASCH, Man. Bot., 5: În mijlocul celulei [plantelor] se află ca un fel de sâmbure foarte mic (nucleu).
  • 1892 SLAVICI, Nuv., I, 183: Unul dintre picioarele lui, cel de la stânga, înțepenit în urma unei inflamațiuni stagnante în încheietura de la genunche, era întins și acoperit cu pătura de lână ce-i servea drept plapomă, iar cellalt, sănătos, era adunat spre trup ca un fel de răzemătoare pentru cartea cea mare, din care bolnavul citea cu glas tare.
  • 1905 BASSARABESCU, Pe drezină, 156: Lui Guță i se silise în gât ca un fel de răgușeală, pe care se tot silea să o înlăture tușind ușor.
  • 1916 PAMFILE, Văzduhul, 166: Mustul omătului nu-i bun pentru arătură; e tare ca un fel de leșie.
  • 1937 BOGZA, Anii, 594: Căruciorul cu înghețată făcea senzație, iar proprietarul lui era privit cu admirație și curiozitate, ca un fel de fachir.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 281: În jurul gâtului [copiii] poartă o legătură neagră, ca un fel de cravată de cow-boy.
  • 1965 DER, III, 694: [Păpușa] se îmbracă pe mână de către mânuitor (păpușar) ca un fel de mănușă.
  • 1992 România liter. (S.), nr. 3, 94: Erosul apare ca un fel de diversiune în cuprinsul romanului politic.

✧ (Urmat de prep. „la”, sugerează ideea că acțiunea, faptul produs anterior determină imediat o anumită acțiune sau atitudine din partea cuiva)
  • 1847 SION, Socrat, 29/9: Cungiurată de un doliu ca la moarte se ducea / Să-mplinească imeneul cu acel ce nu vrea ea.
  • 1920 COCEA, Art. Pamf., 540: După o ultimă parlamentare, ca la un semnal, într-un tropot surd de copite și un zgomot sonor de arme, cazacii își întorc caii.
  • 1927 TEODOREANU, La Medeleni, III, 279: Ca la un semnal, toate trăsurile porniră deodată.
  • 1932 COCEA, Fecior de slugă, 108: Toți laolaltă, guvernante și copii, ca la un semnal, se sculau să plece.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 14: Ca la un semn …, chelnerii serviră țuica.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 550: Titanii … se-ntorseseră acum, ca la un semn, către intrarea dinspre miazănoapte a sălii.

✧ Expr. Înv., pop. (Și în propoziții interogative) Ca ce | Ca ce fel de = cam ce.
  • 1819 ZILOT ROMÂNUL, Șuțul, 124: Mijlocitorii sau, mai bine să zic, telalii, pristavii lui vodă, să preumbla pântre dânșii și tuturor dându-le nădejdii, căuta să vază și ca ce preț dau fieșcare taraf pentru săvârșirea socotelii sale.
  • 1835 GORJANU, Halima, II, 18/23: Nu puteam să îl dejudec bine ca ce lucru ar fi.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 48: Filosoafe, vei putea ghici / Ca ce lucru este în ăst sac d-aci?
  • 1873 HASDEU, Ist. Crit. Rom., I, 184: Să ne întrebăm mai întâi: ca ce feliu de limbă vorbeau acele diverse popoare confederate de la nordul Pontului?
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 88: Te-aș întreba, ca ce fel de zăticneală ai pute să întâmpini din pricina asta?
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 57: După ce îi spuseră fetele ce ziseseră, el stătu de se socoti gândindu-se: mă, ca ce să fie asta?
  • 1885 TEODORESCU, Poezii Pop., 126: Să-l ispitești pre dânsul / Vorbă cu tot dinadinsul, / Și să vezi ca ce foc are / În inima-i așa tare.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1903 TDRG, I.
  • 1939 SCRIBAN, D.: Ca ce vrei tu?
  • 1940 DA, I2.
  • 1975 DEX.

✧ Expr. Mold., Bucov. Ca mai ba! v. ba.
✧ Expr. Mold. Ca mai bine v. bine.
✧ Expr. Fam. Ca ce chestie? v. chestiune.
✦ Cam, mai (mult).
  • 1855 BARONZI, Iacobinii, 540: Cine este? întrebă el ca fără voia lui.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 523: Tăceau și, la răstimpuri, se porneau din nou, ca fără voia lor, târâte într-un ison nestăpânit, nervos, animalic, așa cum se pornesc câinii, când îi zgândăre și-i smulge din tăcerea lor un pian sau o flașnetă.

✦ Cam, puțin.
  • 1571 în HASDEU, Cuvente den bătrâni, I, 83: Această Sf[â]ntă Ps[altire] … să dezlegă fiind ca veache, pentr-acea … o deade la meșter de o legă.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1939 SCRIBAN, D.

6. (În comparații de inegalitate; compararea se face între două elemente diferite în raport cu un termen comun de referință sau privește două elemente aflate în opoziție) Decât.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1853 BARIȚIU – G. MUNTEANU, Wb., I, 2382/33.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1870 CODRU-DRĂGUȘANU, Add., 285: Acei abderiți originari erau mai puțin poltroni ca progenitura lor de astăzi, când fug de cătănie ca chiar de dracu în sensul acceptat al vorbei.
  • 1871 LMD, I.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 314: Să ajungă iscusit cum altul pe lume ca dânsul să nu mai fie.
  • <1880–1881> EMINESCU, Poezii, 134: Măgulit e fiecare / Că n-ai fost mai mult ca dânsul.
  • 1885 VLAHUȚĂ, Nuv., 28: Mama mea nu-mi era vitrigă, dar se purta cu mine mai crud ca o mamă vitrigă.
  • 1887 ap. HEM, I, 96: Băiatul … s-a văzut acum în brațele unui om, care-l ținea mai abitir ca tată-său chiar.
  • 1888 SION, Suvenire, I, 51: Cunoști tu, draga mea, pe lume vreun dobitoc mai trist, / Mai nerod și mai nemernic, ca poetul fabulist?
  • 1891 MÂNDRESCU, Lit. Pop., 151: La cine gându mi-a sta, / Îi mai om ca dumneata.
  • 1896 IOSIF, Poezii, 32: Cele trei surori / Îmi sânt cu mult mai dragi ca frații / Cei răi și neascultători.
  • 1897 Șezătoarea, IV, 189: Înălțimea voastră, … sânteți mai mic … ca alți împărați.
  • 1897 ZANNE, Prov. Rom., II, 705: Sănătatea e mai scump ca auru din lume.
  • 1900 Unirea, nr. 11, 90: A interesat-o mai mult pălări ca persoana. Ei bine, nu sunt acestea abnormalități?
  • 1903 TDRG, I.
  • 1911 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 193: Noroc că se mai găsește, pe ici pe colea, câte un om de ispravă, care – prin dreptatea și prin bunătatea lui – te face să nădăjduiești … o lume mai bună ca a de azi.
  • 1913 PAMFILE, Agric. Rom., 228: Vânturatul acestor grăunțe se face mai rar ca la grâne și mai des ca la fasole ori cânepă.
  • 1915 ARGHEZI, Semne, II, 144: Domnul Eugen Lovinescu … era la paisprezece ani de două ori mai abundent decât Balzac și de trei ori mai genial ca Goethe.
  • 1920 REBREANU, Ion, 101: De Pintea își aducea aminte mai ales că e cu vreo două degete mai scund ca dânsa.
  • 1925 I. BARBU, Uvedenrode, 26: Menestrel trist, mai aburit / Ca vinul vechi ciocnit la nuntă / … Zi-mi de lapona Enigel.
  • 1930 ȘĂINEANU, D.8.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1944 Rev. Fundaț., nr. 11, 465: Critica picturală devenind, uneori, … savantă și doctorală, nimic nu-i de mai mult humor ca intențiile chimico-farmaceutice și constructiviste.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 149: N-ai vrut să ai de-a face cu poliția! zise Grunz. Iată că totuși ai de-a face cu noi … Noi suntem mai sus ca poliția.
  • 1977 D. Astron., 395: Steaua lui Barnard posedă, probabil, un satelit invizibil având о orbită de mare excentricitate, cu masa de c. 1,8 ori mai mare ca masa lui Jupiter.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 21: Abia în ultimul an prinse obiceiul să se întâlnească, o dată pe lună, cu Iuliu Rațiu, văr de-al doilea din partea Lucreției, mai tânăr ca el cu doi ani, student la Drept.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 10, 91: Femeia e mai dezechilibrată ca bărbatul, mai fără cumpănire.
  • 2013 DGS.

✧ (Cu intensificarea comparației; termenul cu care se compară este exprimat printr-o serie de elemente juxtapuse precedate de adverb)
  • 1885 JARNÍK – BÎRSEANU, Doine, 243: Dorul meu, pe unde pleacă, / Nu-i pasăre să-l întreacă; / E mai răpede ca vântul, / Ca fulgerul și ca gândul.
  • 1964 Teatrul (R.), nr. 7, 55: Curând vă voi trimite un nobil musafir, / Mai scump ca diamantul, ca piatra de safir.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un numeral și indică o cantitate)
  • 1935 VOICULESCU, Leacurile, 89: Mai mult ca 3 ceșcuțe de cafea pe zi alcătuiește ceea ce se cheamă un abuz.
✧ (În contexte negative; cu valoare de superlativ relativ)
  • 1581 CORESI, Ev., 525: Mai sărăcesc și mai ticălos lucru nu iaste ca vânarea de peaște.
  • <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., I, 47: În toată lumea nu este necăiuri pământu ca Italia, de toate bișug și dezmierdăciune.
  • 1863 ALECSANDRI, Zgârcitul, 526: Domnișoară, de când sânt pe lume … nimic nu am așteptat … cu atâta nerăbdare … ca ziua aceasta.
  • 1876 ODOBESCU, Ist. Cont., 335: Nimic nu este mai supus la scrânteli, la deviațiuni, la falșificări, ca regimul constituțional.
  • 1886 Epoca, nr. 250, 2: Nimic în lume, dupe mine, nu este mai mare ca cavaleria.
  • 1918 ZAMFIRESCU, Pub. Mem., 88: Dintre toate popoarele din bazinul Mării Negre, niciunul nu are mai multă afinitate cu sufletul trecutului de pe Helespont și mai mare interes pentru absoluta libertate a strâmtorilor ca poporul român.
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 182: Atâtea și atâtea actrițe au obținut să joace, niciuna nu are mai mult talent ca mine!
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 132: Nicăieri ca acolo nu se petrecea mai drăguț: un joc ușor, un maus, un drum-de-fier, un poker.
  • 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 31: N-am pomenit un om care să fi avut mai puțin noțiunea banului ca el.
  • 1931 COCEA, Schițe, 213: Niciun om … nu trăise mai izolat de lume, de deșertăciunile și de prostia ei ca monahul Paisie.
  • 1934 SADOVEANU, Ștefan cel Mare, 219: Nicăieri ca în cetatea lui San Marc nu se puteau vedea palate mai bogate, rivalizând cu ale Bizanțului.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, III, 16: Nicăieri mai mult ca în acest domeniu nu se manifestă ceea ce doresc să afirm.
  • 1948 SADOVEANU, Păuna, 468: Zice că el e cel dintăi lucrător și altul nu mai este ca dânsul pe lume.
  • 1951 Rev. Păd., 30: Rezistența opusă circulației gazelor nu este mai mare ca la celelalte sisteme cunoscute până acum.
  • 1956 RALEA, Cele două Franțe, 387: Printre dânșii poate niciunul nu este mai reprezentativ, mai strălucit și mai martir al acestei idei ca Jean Jaurès.
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 316: Nicăieri totuși cerul nu este mai frumos ca în fundul curții mele, pe malul iazului.
  • 1979 Filocalia, VIII, 409: Libertatea este semnul vădit al înfierii dumnezeiești, și dacă nimic nu este mai mare ca acest har al înfierii și nimic altceva nu e socotit mai potrivit firii raționale, atunci e foarte rațional și cât se poate de necesar ca mintea să tindă, să caute, și să se adune, purtată de Duhul, cu toată puterea, spre Unul cel mai presus de lume, adică spre Dumnezeu.

✧ (Termenul cu care se compară este exprimat prin adv. „niciodată”, „oricând”, „totdeauna” etc.; cu valoare de superlativ absolut)
  • 1819 ZILOT ROMÂNUL, Șuțul, 136: Acestea și altele multe vorbea bucureștenii cu târgoviștenii cu mare turburare a duhului ca niciodinioară.
  • 1844 Foaie pentru minte, nr. 5, 361/32: Înainte … Țara Românească, cum și vecinătățile Transilvaniei, era supărată de hoți mai mult ca oricând.
  • 1865 Familia (F.), 22: Don Pedro, care era acum mai mult ca oricând inamorat, abia aștepta se treacă tempul care-l impunea cuviinția ca se jelească pe repausata.
  • 1901 Albina pop., nr. 47–48, 1 276: Ne sufla de două trei ori pe frunte, grăia câteva vorbe tainice pentru noi și după ce ne lipia de sânul ei, ne dădea drumul mai sănătoși și mai voioși ca niciodată.
  • 1920 MINULESCU, Schițe, 84: Să fie o păcăleală de 1 aprilie? … Luiza m-a primit mai veselă ca niciodată.
  • 1920 REBREANU, Ion, 254: I se părea că toată lumea îl dușmănește și totuși se simțea mai fericit ca totdeauna.
  • 1939 MARCU, Figuri Fem., 177: Marchizul era mai absorbit ca oricând în complicatele griji politice.
  • 1947 VLASIU, Drum, 157: În noaptea aceea pivnița mea părea mai pustie ca niciodată.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 197: Tinerii făceau un scandal mai mare ca oricând, vuia centrul.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 172: Este mai mult ca niciodată parcă nevoie de valoarea autentică, de aura ei, chiar și năzuroasă, chiar și dificilă.

✧ Înv. (Precedat de adv. „decât”; cu valoare pleonastică)
  • 1844 NEGULICI, Educația, I, 76/10: Nimic nu poate fi mai bine și mai frumos decât ca musica, zugrăvirea și danțul.
✧ Prov. Mai mare daraua ca ocaua v. oca.
✧ Prov. Înv. Doi loți de elefterie fac mai mult ca o majă de aur v. majă.
✧ Loc. adj. și adv. Pop., fam. Mai dihai ca ... v. dihai.
✧ Loc. adv. Fam. Mai mult ca sigur v. sigur.
✧ Expr. Pop. A fi mai al dracului ca dracul v. drac.
✧ Expr. Pop., fam. A fi mai sărac ca cucul v. cuc.
✧ Expr. Fam. Mai frumos ca dracu v. drac.
✧ Compus Mai-mult-ca-perfect v. perfect.
II. (Indică o comparație a unui element cu clasa din care face parte sau cu un element reprezentativ al acelei clase)
1. (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal, precedat uneori de adj. nehot. „tot”; sugerează generalizarea anumitor trăsături specifice unei categorii) Așa cum …
  • 1673 DOSOFTEI, Psaltirea, 331: Și măiestrul încă moare / Ca tot omul de supt soare.
  • 1848 Curierul rom., nr. 4, 162/31: Un pașă care – ca toți pașii – se înnebunea de pilaf, zise vătafului de curte să gonească pe bucătar.
  • 1855 HELIADE-RĂDULESCU, Scris. Acte, 380: Eu, frate, am fost și eu un boier ca toți boierii țării și cu averea și coprinsul meu, cu servițiurile și rangurile mele.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 8: A fost și ea femeie ca toate femeile, dar blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie.
  • 1870 TEODORESCU, Poezii pop., 344: Dar ciocoiul ca ciocoiul, / C-așa-i e firea și soiul / Se dete pe lângă car / Și scoase, măre, d-un bici / Și-i trase vro patru-cinci.
  • 1873 GANE, Scrieri, 16: Oșteanul … dormea dus, ca omul fără grijă.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 121: Stăpânu-tău, ca stăpânu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca, zise împăratul, uitându-se chiorâș la dânșii.
  • 1877 CREANGĂ, Povest., 18: Cu asta-mi aducea mare supărare, pentru că vaca, ca vaca, îmi irosea ogrinjii din căruță, ba câteodată rupea leuca.
  • 1879 ISPIRESCU, Pov. Unchiașului, 329: Ipolita, ca o femeie înțeleaptă ce era, și aflând de Ercule cel vestit în războaie și voinic fără seamăn, îi ieși întru întâmpinare.
  • 1881 CREANGĂ, Amintiri, 174: După ce ne culcam cu toții, noi, băieții, ca băieții, ne luam la hârjoană.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 285: Copiii, biet, ca copiii, nu știau ce să facă, ce să dreagă, ca să umble după placul ei.
  • 1884 Contemp. (R.), nr. 20, 773: Tinerii ca tinerii! La ce se gândesc tinerețele?
  • 1884 DELAVRANCEA, Proză, I, 1: Biata Kivuleasă, rămasă singură, ca femeia, a luptat cu inima, iar nu cu gândul.
  • 1884 TEODORESCU, Poezii pop., 155: Țiganul, ca țiganul, / Nu știe ce e șofranul.
  • 1895 MARIAN, Tradiții, 182: Tătarii, ca dânșii răutăcioși și foarte răzbunători, cum au ajuns la mănăstire, nici una, nici două, îi și deteră foc.
  • 1896 CARAGIALE, Notițe, II, 74: E o femeie ca toate femeile cuminți: ea nu e nebună să lupte a risipi bănuielile lui.
  • 1896 SLAVICI, Nuv., II, 462: El rămase nemișcat, cu capul dat puțin înapoi și cu ochii pe jumătate închiși, ca omul care se lasă în voia întâmplării.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1901 Albina pop., nr. 15–16, 388: Tinerii, ca tinerii, zburdalnici și iubitori de lucruri noi.
  • 1903 TDRG, I.
  • 1904 SADOVEANU, Moș Precu, 597: Pe cuptor, … am început a spune la năzbâtii, ca băieții, ș-a râde de parcă eram la noi acasă.
  • 1914 I. Creangă (R.), VII, nr. 4, 101: Țiganul, ca țiganul: fudul și nu se lăsa nici mort, până nu se încurcă rău în slăbiciune.
  • 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 32: Androne mergea domol, ca omul care n-are treburi.
  • 1931 SADOVEANU, Puiul pădurii, 88: Bătrâna nu știa ce însemnează vorba aceea, bastard, și încredință pe domnul cavaler că pruncul doamnei Genoveva e copil ca toți copiii, numai n-are încă pufușor pe cap și unghioare.
  • 1931 CADE.
  • 1938 C. PETRESCU, 1907, II, 135: Acum, vaca ca vaca! … Tot împungea ea boala, de-mi țâțâia la fieștece clipă inima de grija copiilor.
  • 1940 DA, I2.
  • 1968 Ist. Lit. Rom., II, 146: Până către cincizeci de ani Dinicu Golescu arată a fi fost un boier ca toți boierii, … trăind o viață trândavă care până la sfârșit îl face căutător de tihne și văităreț la oboseli.
  • 1979 Rom. liter. (S.), nr. 15, 144: Bătrânul porni spre casă cu pas domol, ca omul care știe că n-are pentru ce să se mai grăbească.
  • 1998 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 306: Recrut, unde să facă armata dacă nu la Bacău …, ca tot filologul!
  • 2005 Tribuna (R.), nr. 78, 8: Tinerii ca tinerii, ce ne facem cu Emil Brumaru?
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2009 România liter. (S.), nr. 3, 41: Astăzi, tonul încrâncenării și al urii îl dau televiziunile. Ca simplu cetățean, n-ai scăpare.

✧ P. anal.
  • 1838 ALEXANDRESCU, Suvenire, 230: Un bou ca toți boii, puțin la simțire, / În zilele noastre de soartă-ajutat, / Și decât toți frații mai cu osebire, / Dobândi-n cireadă un post însemnat.
  • 1873 Telegraful (Buc.), nr. 291, 3: Afară de „calul alb”, care este un cal arab ca toți caii, ba chiar „iabraș” la bot, totul încolo este o admirabile și precioasă colecțiune.
  • 1933 POPA, Velerim, 117: Legându-se căpețel cu căpețel, s-a durat o poveste, ca toate poveștile, care avea căderea să lămurească toată nelămurirea lumei.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 38: Nu e nimic, dom[nu]le, un șervețel ca toate șervețelele.

✧ Loc. adv. Ca omul | Ca tot omul | Rar Ca toți oamenii v. om.
✧ Expr. Eu ca eu v. eu.
✧ Expr. Om ca oamenii | Om ca tot omul | Om ca toți oamenii v. om.
✧ Expr. Toate ca toate | Rar Toate ca toatele v. tot.
✧ Expr. Tu ca tu v. tu.
✧ Expr. Pop. La tinerețe, ca la tinerețe v. tinerețe.
✧ Expr. Pop. Mama, ca mama v. mamă.
✧ Expr. Pop. Muierea, ca muierea v. muiere.
✧ (Termenul cu care se compară reia termenul comparat; structura comparativă se află în raport de opoziție cu o propoziție adversativă și are valoare concesivă)
  • 1852 ALECSANDRI, Morți, 533: Acu, ziua ca ziua …, mă mai ieu cu caprele, dar noaptea … toate stihiile năpădesc pe mine.
  • 1912 HOGAȘ, Amint., 60: Gerul, ca gerul, dar lupii baciului mă cam nelinișteau.
  • 1940 DA, I2.

2. (În locuțiuni și expresii)
a) (În locuțiuni; cu valoare de superlativ absolut) Foarte (mult, tare), extrem de …
✧ Loc. adv. Înv., pop. Ca pe dânsul | Ca pe dânsa v. dânsul.
✧ Loc. adv. Reg. Ca pe ea | Ca pe ei | Ca pe el | Ca pe ele v. el.
✧ Loc. adv. Reg. Ca pe noi v. noi.
b) (În expresii; termenul cu care se compară indică valoarea de superlativ absolut)
✧ Expr. Pop. A bate ca pe coasă | A bate ca pe-o coasă rea | A bate în gură ca pe coasă v. coasă.
✧ Expr. Pop. A bate ca în păpușoi | A bate ca la păpușoi | A da ca în păpușoi | A da ca la păpușoi | A lovi ca în păpușoi | A lovi ca la păpușoi v. păpușoi.
✧ Expr. Pop. A-i da bătaie ca la cataramă v. cataramă.
✧ Expr. Pop. A întinde ca pe o obială v. obială.
✧ Expr. Pop. A întinde ca pe o opincă scurtă v. opincă.
✧ Expr. Pop., fam. A bate ca la fasole v. fasole.
✧ Expr. Reg. A fierbe ca pe tort v. tort.
✧ Expr. Reg. A-l juca ca pe el v. el.
✧ Expr. Reg. L-a făcut ca pe el v. el.
✧ Expr. Reg. L-a făcut ca pe naiba v. naiba.
✧ Expr. Reg. L-a făcut ca pe porc v. porc.
✧ Expr. Fam. A trage cuiva o papară ca aceea | A trage cuiva o papară ca acele v. acela.
3. (Termenul cu care se compară este exprimat printr-un substantiv sau un grup nominal; indică o exemplificare cu valoare explicativă, adesea prin enumerare) De exemplu, precum.
  • 1646 Prav., 172: Oamenii cei domnești, ce să dzice armașii și armășeii și alți ca dânși …, nu să vor certa.
  • a doua jum. a sec. XVIII Pentru descoperirea, 22r/17: Craiul și crăiasa l-au pus să șază și să-și puie capela în cap ca pe unul din cei mai mari a Ispaniei.
  • 1797 R. TEMPEA, Gram. Rom., 162/1: Unele prepoziții sânt care iau după sine: căderea a treia, acestea sânt: „asupra”, „deasupra”, „dedesuptul” …, ca „asupra omului”, „în preajma căsii”, „deasupra dealului” și altele.
  • 1847 HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lb., 340: Bici de cai, flustru; de desastruri ca ciumă, foamete etc., flagel.
  • 1848 NEGULICI, Vocab., 310/29: Peninsulă [este o] limbă de pământ înaintată în mare, ca Spania și Italia.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 43: Ei sânt speculatori, lingușitori și, mai adeseori, trădători; ăștia, sub feluri de meserii, ca capitaliști, hangii, arendași și cârciumari, veniră de se așezară pe la munte.
  • 1879 GHICA, Scris., 142: Ciuma, ca toate boalele mortale și lipicioase, ca vărsatul, ca tifosul, ca lungoarea neagră, foarte periculoasă întâia oară, devine puțin violentă la acei cari au mai fost loviți de ea.
  • 1881 Contemp. (R.), I, 43: Știința a ajuns așa de departe, încât se poate măsura cât de depărtate sânt corpurile cerești unele de altele; se poate afla mărimea și greutatea lor; se poate ști de sânt vârtoase, lichide (ca apa), ori găzoase.
  • 1887 ap. HEM, II, 1 523: „Ardeleana” e numele unui joc care mai are în Transilvania și alte nume …, după ținuturi, ca „abrudeana”, „hațegana”, „someșana” etc.
  • 1887 Contemp. (R.), nr. 1, 44: Luntrile plecaseră să cerceteze frânghiile și cârligele în care se prinde peștele de mare ca moronul, nisătrul, ciga etc. când trece pe dedesupt.
  • 1891 Arh. Iași, II, nr. 7, 431: De Vries … a arătat că iuțeala de difuziune chiar a celor mai difuzibile substanțe ca zaharul cristalizabil, sarea ordinară etc., este foarte mică pentru a putea explica repedea lor mișcare în corpul plantei.
  • 1897 Șezătoarea, IV, 180: Dracu … a făcut … juvinile rele, ca lupu și șerpele.
  • 1904 LOVINESCU, În jurul clasicismului, 98: După acest filozof [Spencer], ierarhia cunoștinților … are în frunte legile generale de fiziologie; … apoi științele abstracte, ca matematica și geometria.
  • 1906 G. IONESCU, Călăuza tipogr., 153: Cuvintele compuse ca „kilogram”, „decagram” se abreviază scriind abreviațiunea cuvântului-rădăcină, precedată de prima literă a cuvântului ce se pune înaintea rădăcinei.
  • 1909 Arh. Vet., nr. 5–6, 23: Existența anticorpurilor la tratarea animalelor cu otrăvuri de origină vegetală ca ricinul, abrinul, crotinul, ar trebui să îndemne la reluarea unor experiențe cu rațele lui Mithridate.
  • 1915 PAMFILE, Cerul, 58: Luna, numită prin multe părți și lumină, după credințele poporului, este un corp ceresc, ca soarele și stelele, făcută după unii odată cu cerul, ca să lumineze pământul pe timpul nopții.
  • 1916 ANTIPA, Pesc. Rom., 124: Se fixează … cu pietre diferite instrumente și aparate de prins peștele ca: leasa, vărșii, țăpoaica …, sirnicul etc.
  • 1925 N. A. BOGDAN, Comer. Mold., 180: Armenii acapăr o mare parte a negoțului țărei, luptându-se în concurență cu alți străini, ca turcii, grecii, evreii.
  • 1939 M. SEVASTOS, Carte de bucate, 31: Sporturile se împart în două: cele violente, în care e vorba de un efort imediat, ca saltul, frânghia cu noduri, boxul; și cele de lungă durată, cum este ciclismul și marșul.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1948 MACAROVICI, El. Chim., 334: Metalele nobile propriu-zise ca argintul, aurul, platina, … rămân totdeauna strălucitoare, deoarece ele, practic, nu se unesc direct cu oxigenul.
  • 1948 MACAROVICI, El. Chim., 608: Substanțele derivate [ale purinei] sunt foarte numeroase și se găsesc … în diferite produse vegetale, ca în boabele de cacao, de cafea, în ceai.
  • 1954 ARGHEZI, Schițe, 412: Îți plac astăzi [la Pann] participiul „înzâmbit”, abreviațiile nerefuzate de geniul limbii, ca „une” în loc de „unele”.
  • 1955 LR, nr. 1, 46: Atunci pătrundeau la noi cuvinte franceze ca: „influență”, „concurență” ș.a., cărora unii le-au dat forma „influință”, „concurință” ș.a., datorită analogiei cu un cuvânt ca „suferință”.
  • 1959 BELEA, Prim. ajutor, 249: Pentru a da gust mâncării, se vor folosi condimente de altă natură ca oțetul, mărarul, foile de dafin, chimenul, pătrunjelul, țelina, bulionul de roșii etc.
  • 1963 ELIADE, Jurn., I, 471: Departe de a fi „inautentici” …, acești „intelectuali idealiști” reprezintă, într-o cultură profană ca a Occidentului secolelor al XIX-lea – al XX-lea, misticismul secularizat.
  • 1969 Contemp. (S.), nr. 1175, 84: Producția modernă și produsele ei necesită folosirea … unor materiale rezistente ca siliciul, germaniul, ferita.
  • 1977 D. Astron., 38: Există și diviziuni ale a[strofizicii] ce studiază și alte radiații, ca radiația corpusculară (solară și cosmică).
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 139: O zicală ca „nu-i dracu așa negru cum îl crede lumea” … ne e … de un slab ajutor.
  • 2004 DJUVARA, Ist. Adev., 107: Dificilă e folosirea conceptului de adevăr istoric atunci când e aplicat unor abstracțiuni ideatice ca națiunile, civilizațiile, religiile.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2013 DGS.

✧ (Întărit prin loc. adv. „de exemplu”)
  • 1842 BARIȚIU, St. Art., 69: Reformații se știură folosi minunat de eroarea piramidală a bisericei celei mari anatolice, care nu a îngrijit ca de exemplu pe un popor așa de numeros, precum au fost și daco-românii, să-l îndemne și să-l ajute a introduce în biserică limba națională.
  • 1910 ANTIPA, R. Dunării, 250: Aceste însemnate rezervorii de apă ne vor permite a face o întreagă serie de ameliorațiuni agricole, ca de exemplu fânețe artificiale.
  • 1937 BLAGA, T. Cult., 392: Ceea ce se întâmplă să producă animalul, ca de exemplu lăcașuri, organizații, poate să fie judecat în înțeles exclusiv sub unghiul necesităților vitale.
  • 1937 BLECHER, Vizuina, 408: Era extrem de zgârcită … și avea obiceiuri bizare, ca de exemplu, culegea firele de păr care îi cădeau din cap pe bluză și le băga cu un gest rapid înapoi printre firele de pe cap, ca să nu le piardă și să nu pară cheală.
  • 1973 ALEXIANU, Ev Mediu rom., 215: Nu vom lua în seamă aici portrete discutabile, a căror prezentare biografică e parcă făcută într-adins pentru a ascunde adevărata identitate a modelelor, ca, de exemplu, pretinsa fizionomie a voievodului Ieremia.
  • 2006 SALA, Avent. Cuv., II, 135: În cărțile de bucate scrise în latina târzie … apar cuvinte pe care nu le găsim în alte texte latine, ca de exemplu oenogarum „sos de vin” < gr. oinogaron, deci care au dispărut.

✧ (Cu intensificarea comparației; termenul cu care se compară este exprimat printr-o serie de elemente juxtapuse precedate de adverb)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 389: De se nu neștinre de voi chinuiască ca ucigătorii, sau ca furul, sau ca rreu-făcătoriu, sau ca un striiru-iscoditoriu.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 22: A doa oară fără de greș va veni să ne giudece pre noi … ca o lopată de vănturat ce alege grăul din pleve, și ca o săcure ce taie rădăcina lemnului, și ca un foc ce arde lemnele cele seci fără de roadă.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 4: Au trimis oameni proști și mai vârtos păstori de oi, ca pre Moisi, ca pre David, ca pre Samuil și toată mulțimea prorocilor, prin mijlocul a cărora au sămânțat buna-credință.
  • 1841 KOGĂLNICEANU, Lit. Bel., 51: O adunare fără femei este ca o grădină fără flori, ca un bărbat fără barbă și musteți, ca o zi fără soare, ca o gazetă fără abonați.
  • 1843 ALECSANDRI, Suvenire, 137: Era o câmpie lungă și tăcută, / Lungă ca pustiul, ca moartea de mută!
  • 1868 EMINESCU, Poezii, 22: Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, / Ca preotul altarul, ca spaima un azil; / Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, / Ca visul pe-un copil.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 200: Ca un vis, ca o părere, se coborî de pe stâncă mândra albă fată, naltă.
  • 1876 EMINESCU, Cezara, 125: Eu voi trece nepăsător prin această viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun …, numai nu ca ei.
  • 1894 BACALBAȘA, Viața mil., 174: Glasul nu era lipsit de melancolie. Dispoziția lui sufletească făcea să-i sune în urechi ca o poveste tristă, duioasă, ca un țipăt al unei inimi nenorocite.
  • 1910 SANDU-ALDEA, Ape mari, 167: Voalul ei flutură câtva timp ca un fum, ca un noruleț.
  • 1945 CONSTANTINESCU, Scrieri, I, 156: Eul bacovian este-nfipt pe loc, ca un pom, ca o piatră.
  • 1955 T. POPOVICI, Străinul, 248: M-am purtat ca un laș, ca un fricos, ca un om lipsit de dignitate.
  • 1975 DOINAȘ, Anotimpul, 241: Ce-a fost atunci a devenit, apoi, o parte / a vechilor salcâmi; Dar credinciosul verde / și griurile au venit cu noi ca norii, … / ca un cortegiu, ca o prisosință verde.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 554: Fiecare ins apărut într-un sfert de frază ca să facă, în manuscrisul meu, un sfert de gest era acolo, străveziu, dar complet, ca un pește abisal, ca o larvă într-o apă călduță.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 8: Credința lor e „la vedere”, ca o tresă pe care și-au dat-o singuri, ca o amuletă care îi apără până și de propriile lor ignominii.

✧ (Cu intensificarea comparației printr-o serie de structuri comparative juxtapuse)
  • 1688 Biblia (1688), 676: Ca scorțișoara și aspalathul mirositurilor am dat miros și ca zmirna cea aleasă am dat bună-mirosire. Ca halvani și onix și stacti și ca aburul livanului în cort.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 570: Șoimii ca hatmanii, uleii ca sărdarii, coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla.
  • 1843 ALECSANDRI, Suvenire, 137: Ne duceam în cale … / Ca genii de spaimă, ca două năluce.
  • 1917 HOGAȘ, Răzlețe, 46: Mulțumită lui Ion și lui Iftimie, cântam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca ori ca capra, covițăiam ca purceii, miorlăiam ca mâța.
  • 1967 Viața rom. (R. US), nr. 2, 128: El se naște ca toată lumea, se joacă și face năzbâtii ca toți copiii, face poezii ca toți tinerii, se îndrăgostește ca toți bărbații, se îmbolnăvește ca toți oamenii și moare ca toți indivizii.

✧ (Exemplificarea se realizează printr-un nume propriu)
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 7: M-au trimis la dumneavoastră … să vă fiiu de mângâiare la scârbele robiei cei vavilonești a lumii aceștiia, ca Ieremiia norodului lui Dumnezeu.
  • 1860 HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lb., 412: Epocha trecută avu poeți și mai erudiți, ca Văcăreștii, Beldimanii, Asaki, Negruțți etc.
  • 1882 MAIORESCU, Crit., III, 556: Citirea unor romane și novele ca „Laskar Vioresku” de Kotzebue, … „Amintirile de copilărie” de neprețuitul Creangă …, ne-a întărit în convingerea că se poate formula de-a dreptul un nou principiu estetic în privința romanului modern.
  • 1888 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., II, 310: Balzac ne-a dat tipuri naturaliste nepieritoare, ca Rastignac, Baron Hulot, dar ne-a dat și tipuri ca Vautrin, un fel de Jean Valjean al lui V. Hugo.
  • 1893 CULIANU, C. Cosm., 44: Acestor deosebite configurațiuni ale stelelor li s-au dat numiri particulare, ca Ursa-Mare, Ursa-Mică, Dragonul sau Balaurul, Cefeu, Casiopea și altele.
  • 1907 OTESCU, Credințele, 12: Numirea de Liră, dată în astronomie acestei constelațiuni, poate fi din cauza formei ei. Paralelogramul format de cele patru stele, Oile-Ciobanului, poate da închipuirea corpului unui instrument de muzică, ca Lira, Chitara sau Harpa, numiri ce rând pe rând a avut această constelațiune, steaua Vega fiind gâtul instrumentului.
  • 1911 ZAMFIRESCU, Pub., II, 85: Dacă acum vom trece de la Eminescu la alți poeți ai noștri, moderni și cunoscuți, … ca dl Coșbuc, vom vedea deosebirea ce este între un poet abstractiv și un poet senzorial.
  • 1929 SADOVEANU, Zodia, 95: Se aflau în divan boieri mari ca Miron logofătul, Neculai Racoviță, vel-spătarul Ion Milescu, … Vasile Gheuca vel-vistiernic … și alții mai mărunți, dieci și boieri tineri de la logofeție.
  • 1939 CONSTANTINESCU, Scrieri, II, 127: Caragiale suplinește volumul caracterelor comediei molierești (fie chiar și a celor mai tipizate, ca „Avarul”) printr-o subtilă artă de miniaturist.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 302: Numiri ca Apreotesii, … Stăniloaie sau Mărtoiu arată rolul important al matronimicelor în onomastica noastră.
  • 1965 GRAUR, Nume de pers., 18: Alții aleargă după falsa strălucire a unor denumiri pompoase ca Rosalinda.
  • 1979 România liter. (S.), nr. 10, 72: Este depistată pecetea acestor procedee ermetice în lirica unor poeți de cert prestigiu ca Dan Botta, Simion Stolnicu, Cicerone Theodorescu.
  • 1982 Studii, 1 268: Antares nu este cea mai strălucitoare stea … după magnitudinea absolută, existând …, conform acestui criteriu, stele mai strălucitoare, ca Rigel, Deneb, Canopus.
  • 1983 LIICEANU, Jurnalul de la Păltiniș, 154: Unii ajung cai de circ, ca Nadia Comăneci sau ca Brigitte Bardot.
  • 1985 COTEANU, Stil. Funcț., II, 51: Dicționarele care înregistrează lexicul unor mari scriitori, ca Pușkin, Goethe, … Eminescu, sunt lucrări impresionante.
  • 2006 România lib. (Z.), nr. 5 005, 135: În țări ca Austria, Germania, Franța …, estimările arată că beneficiază de psihoterapie de la 10 până la 20% din totalul populației.

B. Prep.
I. (Intră în structura unor grupuri prepoziționale circumstanțiale)
1. (Introduce un circumstanțial de mod care indică rangul, funcția, rolul etc. unei persoane) În calitate de …, fiind …
  • 1521 în IORGA, Ist. Lit. Relig., 36: Spuiu domniei-tale, ca mai-marele mieu, de ce-am înțeles și eu.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 336: De bogați dă se nu defaime mișeii la băseareci, ce mai se și vatăme-se ca prepunonși și, sfârșit, uteșaște obidiții și înrainte-spunre loru lungu a rrebda pânră la venritul lu Isus Hristos.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 369: Ca feciorii ascultământului, nu vă asemănrareți cu acela întâiul al neștiuturelor voastre pohtiri, ce celuia ce v-a cunoscutu voi, sfântului.
  • 1648 N. Test., 409: Că înțelegând pre Dumnezău, nu ca pre Dumnezău îl proslăviră, nece-I deaderă har, ce să deșărtară întru cugetele lor și să întunecă neînțelegătoare inima lor.
  • 1648 N. Test., 411: Iară să arată nedereptatea noastră, pre dereptatea lui Dumnezău, ce vom zice? Au doară nedereptu e Dumnezău, carele aduce mânie? (ca omul grăescu).
  • 1683 DOSOFTEI, Viața svinților, II, februarie, 84v/17: Sfătuiescu-te ca un priiatin că de vei ședea ca în pravăț, să iai sama carii să cunosc că-s creștini și să-i muncești.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, iunie 158v/7: Deaca să dusă la curțile sale, porunci igumeniei să-i trimiță pre Mariia astară. Iară igumena să mâhni și să rugă să nu facă rușine mănăstirii, ce încă să o apere de rușine, ca un stăpân și domn orașului.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 8: Dumnezeul cel mare și înalt …, însuși ca un stăpân și iubitoriu de oameni, să trimită darul Duhului Sfânt.
  • 1792 EUSTATIEVICI, Izvod, 50/23: Și mie, ca unui vechi priiatin al casii dumneavoastră, sfârșirea lucrului celui neplăcut, foarte cu neplăceare îmi iaste.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 158/13: Îi iubește pre dânșii și îi cinsteaște așa ca pre niște făcători de bine de obște.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 30/4: Când un datornic va mufluzi, să să tragă la judecată și de va dovedi pagubile sale înființate, să afle de la creditorii lui milostivire, iară de nu, să să învinovățească ca un mufluz prefăcut.
  • 1824 TEODOROVICI-NICA, Ist. Univ., I, 158/15: Chiemând Samuil toate semințiile lui Israil, au zis …: iată împăratul vostru. O parte dintr-înșii l-au cunoscut ca pre un împărat, strigând: să viețuiască împăratul nostru Saul.
  • 1838 Doc. Ec., II, 702: Lucrându-i eu ca calfă la litografia pă podu Târgu de Afară …, mi-au rămas dator lei 153 și parale 24.
  • 1853 ASACHI, Nuv., 143: L-au lipsit de dreptul ce el credea că are asupra domniei Țărei Române, ca nepot al Radului distronat.
  • 1868 KOGĂLNICEANU, Orat., I1, 406: Vin și eu în numele meritelor soțului meu Donici, în numele aceluia care a binemeritat de la patria sa, nu numai ca fabulist, dară și cel dintâi jurisconsult care a făcut legile țărei.
  • 1871 I. NEGRUZZI, Cópii de pe natură, 257: Ca deputat în Adunare, lucrase din toate puterile la căderea Cabinetului precedent, cu speranță de a intra și el în combinarea nouă.
  • 1871 LMD, I.
  • 1885 România lib. (C.), nr. 2 255, 2: În lunga conversațiune ce am avut cu d[omnia]-sa asupra generațiunei spontanee, eu n-am voit nicidecum să susțiu, ca un partizan convins, generațiunea spontanee.
  • 1885 Telegraful (Buc.), nr. 4 044, 58: Ca fabulist, el s-a distins mai ales prin ideile sele originale și eleganta ușurință a stilului.
  • 1893 BACALBAȘA, Pub., II, 128: Ca om teafăr și cu parale fiind, să-ți faci capul calendar de bunăvoie și să discuți politică înaltă cu Catargiu numai tu ești în stare.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1902 Arh. Iași, XIII, 285: Acum trei zile ministerul era să se modifice foarte; N. Crețulescu intra ca președinte al Cabinetului, ministru al Justiției și al Cultelor.
  • 1909 ZAMFIRESCU, Pub., II, 5: Memoria [colegului meu] îmi este, ca om, atât de scumpă, încât mă tem, ca academician, că nu voi putea rămânea destul de cumpătat în cercetarea meritelor sale.
  • 1914 ARGHEZI, Pensula, 146: Luchian a putut atinge perfecția sufletului chinuit, abstracția superioară, care face pe pictor să vadă universul numai ca un pictor și pe medic numai ca un medic.
  • 1917 ZAMFIRESCU, Pub. Mem., 223: În Cabinetul Sturdza, generalul Averescu, intrat ca ministru de Război, a mișcat trupele cu atâta îndemânare, încât, în 4 zile, răscoalele erau domolite.
  • 1918 PUȘCARIU, Mem., 279: La Viena aflai că în curând se va deschide Universitatea din Cernăuți și că profesorii vor fi eliberați de serviciul militar. Absolvai și câteva hârtii ca decan al facultății.
  • <1920–1921> Dacoromania, I, 153: Crainicii de aici apar ca adevărați șefi de districte, așezați în fruntea cnejilor și înzestrați cu anume drepturi administrative și judecătorești.
  • 1931 CADE.
  • 1934 NEGULESCU, Geneza, 196: Feuerbach se abilitase ca docent la o universitate germană.
  • 1939 ARGETOIANU, Îns., VII, 28: Primesc o hârtie din partea Liei Brătianu …, prin care mă convoacă, ca fost ministru în cabinetele Ionel și Vintilă Brătianu …, la o consfătuire la ea acasă.
  • 1939 M. SEVASTOS, Carte de bucate, 16: Capul de crap are să-ți procure mai mare plăcere prin delicateța lui, dacă știi să-l desfaci, dacă știi să-l mănânci și dacă ești în stare să-l apreciezi ca amator de bucăți alese.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 8, 204: Dacă ar fi stăruit pe calea aceasta [a compozițiilor pe teme mitologice], mai ales după neoclasicismul pe care îl practicase în țară, ca pictor bisericesc, Grigorescu … nu ar fi așezat pictura noastră pe temelii noi, potrivite cu firea și viziunea despre lume a poporului nostru.
  • 1964 BĂNULESCU, Iarna, 92: Grigore … s-a arătat om cu dinții tari … și ca om de câmp, și ca om de baltă.
  • 1977 IORDAN, Mem., II, 190: Recomandarea lui ca profesor … n-a întrunit majoritatea absolută a voturilor (jumătate plus unu) nici la consiliul Facultății, nici la Senat.
  • 1979 România liter. (S.), nr. 5, 231: A lucrat ca designer de bijuterii.
  • 1985 VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 329: Ca semidivinitate arhaică, decăzută din rangul și funcțiunea inițială de zeu gerontocratic, în perioada dacoromână [Bătrânul Crăciun] a fost receptat și transfigurat în galeria de „pseudosfinți tolerați de creștinismul primitiv”.
  • <1992–1994> PATAPIEVICI, Cerul, 120: Ca român, nu mă simt atins nici de obiecția celor cu degetul mic răsucit în sus, care susțin că vitalitatea este o virtute plebee și nici de argumentul de tip „strugurii sunt acri”.
  • 2000 C. T. POPESCU, Trigrama, 83: Am fost repartizat la dumneavoastră ca inginer de sistem.
  • 2005 Apostrof, nr. 6, 16: Stră-străbunicul … a făcut închisoare politică ca membru al societății secrete Constituția în 1830.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 42, 322: Ați absolvit o școală de desen, ați jucat ca actor de teatru și cabaret, sunteți ilustrator și muzician.

✧ (Întărit prin loc. prep. „în chip de”)
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 430: Triimisă la Costantin Duca-Vodă, Brâncovanul, ca-n chip de sol, pe un mitropolit.
✧ (Introduce un circumstanțial de mod care indică diferitele ranguri, funcții, roluri etc. ale aceleiași persoane)
  • 1865 GHICA, Conv. Econ., II, 77: Toți locuitorii acelui oraș ajută formarea companiei subscriind ca acționari și, totdeodată, se abonează ca consumatori.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 91: După aceasta încalecă fiecare pe calul său, și pornesc, Spânul înainte, ca stăpân, Harap-Alb în urmă, ca slugă, mergând spre împărăție.
  • 1888 Telegraful (Buc.), nr. 4 697, 2: Marele Maestru a ținut un discurs asupra meritelor împăratului răposat arătându-l ca om, ca mason, ca împărat și ca cetățean.
  • c. 1970 STEINHARDT, Jurn., 112: Ca „nesincer cu ancheta”, ca purtător al etichetei „favorizare de legionari” și ca distrofic, nu am fost scos până acum la nicio muncă.
  • 2001 BUSUIOC, Munca, I, 76: Astfel de categorii … lucrează în sfera comerțului, dar nu ca vânzători și nici totdeauna ca producători.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 24: Și-apoi celibatul e faptă smintită. Te pierzi ca om și ca român.

✧ Expr. A lua ca martor cerul | A lua ca martor pe Dumnezeu v. martor.
2. (Introduce un circumstanțial de timp; în expresia)
✧ Expr. Ca cioara-n par v. cioară.
3. (Introduce un circumstanțial de relație) În (ceea) ce privește …, referitor la …, din punctul de vedere al …, cât despre …
  • 1881 DELAVRANCEA, Pub., 36: Eroii clasicilor sânt mari ca urzeală, enormi ca forme.
  • 1885 VLAHUȚĂ, Nuv., 39: Ce putem cere, ca valoare literară, unui copil de vârsta asta?
  • 1895 ZAMFIRESCU, Nuv., 317: Ca poziție socială, ținea de una din cele mai neaoșe familii românești, din familia Bogdăneștilor.
  • 1902 VLAHUȚĂ, Conf., I, 488: Mai întâi, nu sunt respectate regulele de versificare ale sonetului. Numai primul vers, al patrulea, al șaselea ș-al șaptelea sunt bine tăiate ca formă.
  • 1916 IORGA, Discursuri, 353: Să culegi tot ce omenirea are mai abject ca origine, mai degradat ca vicii, mai rapace și mai călcător de orice simțiminte omenești, pentru a le arunca pe acest bun pământ ospitalier [românesc], este … [un act] de nebunie istorică.
  • 1929 TITULESCU, Doc. Dipl., 288: Aceste atacuri, divergente ca sursă, dar convergente ca scop și concluzie, departe de a crea confuzii, ar trebui mai degrabă să creeze … o senzație de echilibru.
  • 1931 CADE.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1943 Gândirea (R.), nr. 8, 475: La cei dintâi se observă cum materialul poporan, ca stil și substanță, este închingat în logica tare a procedeului artistic cult.
  • 1947 C. ANTONESCU, Peștii, 97: Ca productivitate piscicolă, cele mai interesante bazine naturale sunt, fără îndoială, bălțile dunărene.
  • 1957 ONCESCU, Geol. R.P.R., 11: Rocile sedimentare sunt variate … ca vârstă în diferitele masive muntoase din cuprinsul Munților Apuseni.
  • 1968 LR, nr. 1, 28: A doua ca întindere, este aria „căldură” (mai ales la pl. „călduri”), care cuprinde Oltenia, Muntenia și câteva puncte în Dobrogea.
  • 1971 T. MORARIU – VELCEA, Pr. Geogr. Fiz., 50: Vegetația apare pe unele hărți ale proceselor actuale ca element de fond, în funcție de care se diferențiază, ca areal și ritm, procesele de … șiroaie, torențialitate etc.
  • 1977 IORDAN, Mem., II, 166: Am vizitat [muzeul] „Escorial”, opera integrală ca spirit a celui mai absolutist dintre toți regii Spaniei: Filip al II-lea.
  • 1978 NOICA, Sentimentul, 10: Latinitatea limbii s-a regăsit nu numai ca obârșie, dar și în act, prin absorbirea … a numeroase cuvinte din limba matcă, latina, și limba soră, franceza.
  • 1979 DRĂGUȚ, Arta gotică, 68: Din vechea construcție mai dăinuie doar corpul navei … [Portalul] vestic … are o bogată articulare, cu șase planuri, capitelele colonetelor fiind unite între ele printr-o friză de frunziș abundent și robust ca tratare.
  • 1979 România liter. (S.), nr. 23, 111: Ca tipologie, această mentalitate descinde specific din literatura științifico-fantastică.
  • 2006 România liter. (S.), nr. 1, 42: Masivă, extraordinar de densă, analitică și sintetică totodată, conține, de fapt, patru tratate, patru posibile cărți individuale, aproximativ egale ca întindere.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 12: Avea-năuntru niște structuri complexe, care variau ca moliciune și densitate.

✧ (În construcții disjunctive sau adversative)
  • 1879 EMINESCU, E. Hurmuzaki, 383: Îi contestăm timpul[ui] orice arogare de realitate absolută, adică că ar fi inerent …, fie ca condiție, fie ca însușire.
  • <1931–1933> Dacoromania, VII, 133: „Cercetător” ar putea deriva din rom. „cerca” (cf. it. „cercare”) < lat. „circare”, de care se apropie atât ca formă, cât și ca sens.
  • 1945 DEMETRIUS, Album, 65: Mâncarea era și ea nehotărâtă ca substanță, ca culoare.
  • 1953 LR, nr. 4, 28: Aceste cuvinte le vom înregistra, însoțite de toate elementele necesare întrebuințării lor corecte, atât ca formă, cât și ca sens.
  • 1976 Flacăra, nr. 21, 21: Două reprize identice ca scor, dar nu și ca fotbal, cea de a doua fiind … mai disputată.
  • 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 628: De multe ori abordarea aceleiași opere de către critici diferiți ca nume, dar nu și ca stil și talent, mi-a adus în minte imaginea unei procesiuni de infirmi, care înaintează în cârje către biserică.
  • 1986 LR, nr. 1, 28: Foarte numeroase, atât ca unități lexicale, cât și ca frecvență, aceste cuvinte, folosite de regulă în documentele oficiale și mult mai puțin în pravile, denumesc … textele de lege și actele întocmite pe baza lor.
  • 2011 România liter. (S.), nr. 18, 184: Pe de o parte, „Interioarele” reprezintă o reîntoarcere la tradițiile picturii europene, nu numai ca subiect, ci și ca metodă de lucru, bazată pe schițe succesive, din ce în ce mai complexe.

✧ Loc. conj. Cu cuvânt ca … | Sub cuvânt ca … v. cuvânt.
4. (Introduce un circumstanțial de cauză) Drept.
  • c. 1980 NOICA, Devenirea, II, 328: Cultul morților n-a apărut cu necesitate ca rezultat al viziunilor religioase legate de ființa absolută …, dar a existat și există … independent de ele.
  • 1991 Universul plantelor, 843: Cactușii …, ca rezultat al adaptării la secetă, transpiră mai mult la întuneric.

✧ Loc. prep. (Exprimă consecința, rezultatul, efectul sau concluzia unei acțiuni, a unei situații etc.; adesea cu nuanță cauzală) Ca urmare a … = în urma …; din cauza a …
  • 1881 LAMBRIOR, St. Lingv., 79: Ca urmare firească a acestui fapt a fost întrebuințarea verbului la persoana a doua de la plural.
  • 1957 LTR2, I, 9: Ca urmare a aberației anuale, stelele par deviate în fiecare moment în sensul de deplasare al Pământului pe orbita lui.
  • 1965 Ist. Lb. Rom., I, 20: Ca urmare a acestui fapt, sistemul s-a modificat.
  • 1984 CL, nr. 1, 70: Tot ca urmare a accepției pe care autorii dicționarului de față o dau noțiunii de sinonim considerăm și faptul că … „pârâu”, „râu”, „fluviu”, „mare”, „fântână”, „cișmea” sunt tratate ca sinonime ale lui „apă”.
  • 2000 VLAD, Litiaza, 145: Malabsorbția grăsimilor ca urmare a unor afecțiuni pancreatice … împiedică formarea de oxalați de calciu.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 37: Clădirea Capitoliului însuși fusese evacuată de câteva ori ca urmare a unor telefoane anonime.
  • 2013 PLEȘU, Despre inimă, 88: În „Scriptură”, numele de „bătrân” nu e atribuit ca urmare a vârstei înaintate, ci acordat pentru a onora maturitatea judecății și ponderea vieții, mai ales dacă se adaugă termenului „bătrân” cuvintele „plin de zile”.

5. (Introduce un circumstanțial de scop) Drept.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 48: Împăratul dară fiind îndemnat, / Ca spre o cercare l-a și întrebat.
  • 1902 DENSUSIANU, St. Filol., 175: Ca o justificare a modului cum voi face cursul meu …, voi căuta să fixez în această primă lecțiune câteva puncte care mi se par esențiale.
  • 1941 MINULESCU, Pub., 575: Ca un protest contra simboliștilor care beau numai absint, neoclasicii beau bere neagră de München și mâncau cârnați de Strassburg.

✧ Loc. adv. Ca dovadă | Ca dovezi v. dovadă.
✧ Loc. adv. Ca exemplu v. exemplu.
✧ Loc. adv. Ca prevedere v. prevedere.
✧ Loc. adv. Ca semn că … | Ca semn de … v. semn.
✧ Loc. adv. Reg. Ca o pildă v. pildă.
✧ Expr. A da ca exemplu | A se da ca exemplu | A servi ca exemplu v. exemplu.
✧ Expr. A lua ca exemplu | A lua ca exemplu de la … v. exemplu.
✧ Expr. A lua ca model | A lua ca model de la ... v. model.
✧ Expr. A lua ca pildă | A lua ca pildă de la ... v. pildă.
✧ Expr. A lua ca exemplu | A-și lua ca exemplu | Înv. A lua ca de exemplu | A-și lua ca de exemplu v. exemplu.
6. (Introduce un circumstanțial consecutiv) Drept.
  • 1913 D. GUSTI, Pag. Alese, 205: Centrul de gravitate al muncii academice trebuie pus în activitatea secțiilor, ca o consecință fatală și necesară diviziunii muncii științifice.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 155: După cum se știe, triumful Revoluției de la 1848 în Țara Românească s-a produs la 11–23 iunie, având ca urmare abolirea regimului regulamentar, abdicarea domnitorului Gh. Bibescu și instaurarea guvernului provizoriu.

✧ Loc. conj. Ca atare v. atare.
✧ Loc. conj. Ca urmare = așadar.
  • 1978 LR, nr. 5, 481: Autorul consacrat, admis de public, se învață în școală; ca urmare, încă din secolul trecut, termenul clasic capătă și această accepție, păstrată până astăzi: scriitor clasic (studiat adică în clasă).
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 179: Profesorul [obține] îngăduința de a o păstra și pe micuța Yvonne în salon. Ca urmare, se instalează cu prețioasa povară pe genunchi.
  • 2004 BRÂNCUȘ, Ist. Cuv.2, 33: Lista lui Giuglea conține erori mari, căci autorul nu a ținut seamă de particularitățile fonetice ale aromânei. Ca urmare, el consideră că lipsesc din aromână cuvinte.

II. (Intră în structura unor grupuri prepoziționale necircumstanțiale)
a) (În legătură cu verbe ca „a considera”, „a privi”, „a socoti”, „a vedea”, „a lua”; exprimă un rol, o valoare, o calitate atribuită unei persoane, unui lucru, unei situații etc.) Drept.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 119: Pus-ai dzilele meale și încheiatul mieu ca nemică înraintea ta.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 88: Luatu-l-am ca pre un vinovat și mă spariiu d-ins ca de un giudeț.
  • 1648 N. Test., 155: Ei așia cugeta întru sine zicând: … De vom zice de la oameni, teamemu-ne de dihanie că toți ținea pre Ioan ca pre un proroc.
  • c. 1772 DIMITRIU, Etiopice, II, 54r/22: Socotesc ca pre un dumnezeu pre Nil eghiptenii și-l prăznuiesc ca pre un prea mare din cei mai mari.
  • 1775 ap. SION, Ist. Țării Rom., 121: Văzând sântele monastiri ale țerei și pe preoții servitori ai religiei supuși prin abus a da dări la visteria țerei, am suprimat aceasta ca lucru necuviincios.
  • 1828 BOJINCĂ, Cârtirea, 37/20: Rătăcind de la turma în carea s-au născut și s-au crescut, trec la altă turmă străină, unde umblă sărind de ici, colea cotindu-se, și ca venitură din turmă străină rătăcită socotiți fiind.
  • 1837 PANN, N. Erotocrit, I, 46/14: Pe ei un om cu minte nu-i socotește cinstiți, / Ci-i judecă totdeauna ca niște neprocopsiți.
  • 1844 Propășirea, 125: Biserica niciodată n-a socotit aceste legi ca o călcare a puterii politice asupra puterii spirituale, precum se dovedește din canoanele sinodurilor.
  • 1847 SION, Socrat, 24/5: Este în al cerurilor fund / Un mister închis pe care oamenii nu îl pătrund, / Și pe care mintea-l chiamă ca un ce neapărat; / În el crede totdeauna sufletul nevinovat!
  • 1872 KOGĂLNICEANU, Orat., II3, 182: Mitropoliții și episcopii eparhioți cari funcționează astăzi în virtutea legii abrogate se consideră ca aleși prin legea de față.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 101: Muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vânătorești.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 132: După ce-a șezut la masă, a zis fetei să se suie în pod și să-și aleagă de-acolo o ladă, care-a vre ea, și să și-o ieie ca simbrie.
  • 1880 EMINESCU, Pub., III, 439: Descrie, sub pseudonimul Erdman de Hahn, persoana Domnitorului ca pe principala cauză a tuturor nenorocirilor noastre.
  • 1886 SBIERA, Pov., 134: După năframă și turtă l-au putut cunoaște ca frate.
  • 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 490: Acel răspuns … l-a luat ca insultă.
  • 1890 MARIAN, Nașterea, 53: În Țara Românească, comuna Grebăn, copiii ce mor nebotezați sânt socotiți ca mortăciuni.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1907 OTESCU, Credințele, 21: Pe steaua Aldebaran țăranii o consideră ca luceafăr, numindu-l Luceafărul-Porcesc sau Porcarul.
  • 1911 Noua Rev. Rom., XI, nr. 6, 93: Marea nebuloasă din Andromeda … cu ochii liberi se vede ca o stea nebuloasă de mărimea 4.5, adică între mărimea 4 și mărimea 5.
  • 1913 Luceafărul (R.), nr. 5, 172: Cu toate acestea, personajul cel mai tragic și adevăratul erou e Luca, pe care altfel – sub raportul fabulației – nu l-am putea socoti decât ca un element oarecare al întâmplării.
  • 1924 RALEA, St. Filos., 3: Noțiunea absolutului, conceput ca ceva definit și fix, e izgonită … din conștiința omului modern.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I, 329: Concepțiunea s-a schimbat și tutela a fost socotită ca o sarcină.
  • 1934 TITULESCU, Doc. Dipl., 564: Franța nu consideră ca un comandament al justiției reînvierea nedreptăților abolite.
  • 1937 ELIADE, Cosmol. Alch., 58: Să amintim rolul important pe care l-au avut meteoriții în alcătuirea credințelor primitive și populare asupra cerului, credințe care, uneori, ne fac să bănuim că unele popoare au considerat cerul ca o boltă de piatră.
  • 1939 N. P. CONSTANTINESCU, Enc. Tehn., I, 414: Pentru prepararea alcoolului etilic … se ia ca punct de plecare etilenul, un gaz ce se obține la distilarea huilei.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • <1942–1943> Analele Acad. Ist., seria 3, tom XXV, 466: O scrisoare din Zolkiew, tot din acel timp, menționează că la Iași suedezii fac biscuiți, fapt care trebuie privit ca o pregătire de călătorie.
  • 1945 NEGULESCU, Filos. Renașt.2, I, 158: De vreme ce trebuia să pledeze în contra a ceea ce era dator să considere ca un abuz de putere al Curiei Romane, nu era nimic mai firesc decât să ia partea conciliului în contra Papei.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, IV, 16: Tablourile sale pot fi luate ca niște mari studii în alb.
  • 1947 IONESCU-MUSCEL, C. Filatură, 52: Se ia[u] ca bază greutățile absolute ale bumbacului.
  • 1960 Ist. României, I, 397: Tot pământul Daciei fiind considerat ca pradă a poporului roman …, s-a măsurat și s-a cadastrat în vederea unei noi repartiții și exploatări.
  • 1970 CL, nr. 2, 320: În măsura în care se poate realiza substituția: „cel” – „acela” – „acesta”, „cea – „aceea” – „aceasta” etc., putem vorbi de demonstrativ, luând ca punct de referință demonstrativul de apropiere.
  • 1970 NEGOIȚESCU, Scriit., II, 206: Această materie agresivă … se relevă la M. Blecher nu numai ca ceva amenințător, … ci și, în reversul ei, drept ceva precar și inexistent.
  • 1972 D. Fiz., 176: Einstein a arătat că rezultatul experienței trebuie interpretat ca o dovadă a falsității ipotezei eterului, mișcarea absolută a corpurilor fiind o noțiune lipsită de sens.
  • 1973 LL, nr. 4, 792: Luăm conceptul ca punct de plecare, studiind rețeaua elementelor care servesc să-l desemneze.
  • 1979 România liter. (S.), nr. 14, 81: El susținea … că literatura de aventuri nu trebuie concepută sau privită ca un divertisment.
  • 1980 M. D. Term. Lingv., 384: Denumirea [de „singulare tantum”] s-a extins … asupra acelor substantive ce denumesc abstracte sau obiecte concepute ca o singularitate.
  • 1996 LR, nr. 1–6, 78: Ca o preocupare pentru adaptarea neologismelor la sistemul fonetic al limbii române poate fi privit procesul de înlocuire a sunetelor inexistente în limba română cu sunete apropiate, existente în inventarul fonetic românesc.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 406: Ideea centrală a modernității este autonomia radicală a individului, sustras atât legilor divine, care sunt denunțate ca superstiții, cât și regulilor tradiției, care sunt denunțate ca prejudecăți.
  • 2004 D. Adm. Publ., 2: În dreptul constituțional, prin absenteism se înțelege lipsa alegătorilor de la vot, constatată matematic ca diferență între numărul total de alegători înscriși pe liste și numărul celor care au votat.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2010 România liter. (S.), nr. 31, 82: Dicționarele noastre înregistrează pe „cabriolă” ca termen de echitație.
  • 2011 MO, nr. 117, 6: Sindromul Stockholm [este] cunoscut în psihologie ca fenomenul prin care victima exprimă … sentimente pozitive față de abuzator, aparent irațional.
  • 2013 An. Câmpina, nr. 4, 311: Deși consacratul căutător de folclor abordează cătănia ca pe o instituție de tip medieval, tot el abisează în plan ritualic, inițiatic, până la nedeia dacică.
  • 2013 DGS.
  • 2017 Ministerul Pub., 123: Stambulescu ajunsese în fruntea celeilalte ramuri judecătorești, cea a magistraturii în picioare – în calitate de procuror general al Curții de Casație … De obicei, acel post era considerat ca un … vârf final, un sfârșit de carieră.

✧ (Precedă o serie de elemente juxtapuse)
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 222: Într-un regim absolutist …, libertatea politică nu putea fi gândită decât ca pură abstracțiune, ca un principiu eminamente teoretico-ideologic.
  • 2013 PLEȘU, Despre inimă, 77: Bătrânețea, așa cum apare în „Noul Testament”, poate fi, așadar, conotată și negativ, ca emblemă a unei autorități opace la mesajul noutății hristice, ca întruchipare a unei tradiții anchilozate, ca blocaj, dar și pozitiv, ca oficiu legitim, ca „vrednicie” slujitoare, ca magisteriu.

✧ (Întărit prin construcția „un fel de”)
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 103: Îl socoteau … ca pe un fel de subdirector, – poate și mai mult, – ca pe fiul fabricantului, directorul.
✧ (Urmat de vb. „a fi” la gerunziu)
  • 1934 ROȘCA, Existența, 26: Rațiunea și întâmplarea stupidă, rezonabilul și absurdul ne vor apărea ca fiind deopotrivă închise în substanța primă a existenței.
  • 1953 LR, nr. 2, 31: Numele de materii și substantive abstracte care nu au plural sau un alt înțeles la plural decât la singular sunt considerate ca fiind de genul neutru: „binele”, „curajul”, „fierul”.
  • 2001 BUSUIOC, Munca, I, 9: Remarcăm că nu se poate vorbi în nici una dintre perioade de un anumit tip de documente ca fiind specifice pentru acordarea unei anumite forme de răsplată.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 6: Nu putem identifica holera actuală nici măcar cu acea „pestă”, descrisă de cronicarii medievali ca fiind caracterizată de abundente evacuări sangvinolente.
  • 2011 D. Logop.2, 286: Behaviorismul consideră conștiința ca fiind un plan mistic.

✧ Prov. A luat ca zestre toți iepurii din comună v. zestre.
✧ Expr. A lua ca pretext v. pretext.
b) (Exprimă considerarea sau aprecierea unei persoane, a unui lucru, a unei situații etc. prin raportare la o anumită caracteristică) Drept.
  • 1828 BOJINCĂ, Cârtirea, 12/7: După ce o supusă crăeștii țensură ca cernută și străcurată, o și arată la lumină în anul 1812.
  • 1878 MO, nr. 11, 202: Greul … e să găsim anume pe abusator și să-l ducem la ministru, denunțându-l ca abusiv.
  • 1884 GHICA, Scris., 338: Cabinetul din Petersburg declara că nu putea considera evacuarea Principatelor ca efectuată.
  • 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 25: Figura generalului revoluționari Bem apare generațiunilor presente oareșicum ca fabuloasă.
  • 1905 Rev. Econ., nr. 7, 60: Profitul e mai mare, deși de astădată încă ne vedem siliți a propune abscrierea unei sume de [4 099 coroane] – ca dubioase.
  • 1908 STERE, Scrieri, 486: Situația a fost recunoscută ca abnormă în însăși Marea Britanie.
  • 1910 Col. Legilor, 460: Cel care va pleca înainte de finele lecțiunii se va compta ca absent nemotivat la lecția sa.
  • 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 247: Bureții cunoscuți de sătenii din județul Suceava ca buni de mâncat sunt: ciupercile, ciobănașii …, drelele.
  • 1939 M. SEVASTOS, Carte de bucate, 16: Se face, să zicem, un borș de crap și ți se oferă capul … Partea aceasta a altor pești o zvârli ca netrebnică, pe când capul de crap are să-ți procure mai mare plăcere prin delicateța lui, dacă știi să-l desfaci.
  • 1944 Rev. Fundaț., nr. 8, 450: Nu pot să cred ceea ce rațiunea mea îmi arată ca absurd …, exclamă un erou.
  • 1962 SCL, nr. 2, 158: Sunt puține verbe de conjugarea a doua, care și pe calea aceasta se dovedește ca cea mai slabă.
  • 1975 Tribuna (R.), nr. 3, 4: În concluzie, credem a fi demonstrat bogăția paletei cromatice eminesciene ca semnificativă.
  • 2004 DJUVARA, Ist. Adev., 90: Absurditatea presupunerii că viitorul e conținut în întregime în trecut ne apare ca evidentă când încercăm s-o aplicăm acelui caz-tip de fenomen uman care e creația artistică.
  • 2012 ȚURCANU, Dramaturgia, 26: Stilistica autorului determină calificarea ei [a dramei] ca realistă.

c) (Indică rolul, funcția etc. pe care o are un lucru, o situație etc.) Drept, pe post de …, cu funcție de … , în semn de …
  • 1783 BELDIMAN, Alțidalis, 21v/20: După aceasta, scoțându de supt căpătâiul ei un sipețel care crăiasa, la purcedere, ei i-l didesă, întru care era toate odoarăle ce maică-sa le lăsasi crăiesii ca un amanet, au zis lor.
  • 1796 Secreturi, 6v/1: Nu sânt la îndoială că le veți priimi ca pre un dar, care, deși iaste mic la vedere, însă la feliurime iaste de mult preț.
  • <1801–1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 9: Priimește dară, în semnul vechii pretenii, ca un dar, pârga ostănelii mele.
  • 1818 Legiuirea Caragea, 44/11: Cum adică de să va da pădure cu ghindă de zestre, ghinda ca un venit de preste an iaste a bărbatului, iară de va tăia bărbatul pădurea și va vinde copacii cei tăiați, atunci prețul lor … iaste adaos zestrii muerii.
  • 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., II, 106/6: Această partițipo-gherundie, ca un ablativ absolut se-nformă în timpul prezent: Activ: Zidind romanii Roma. Pasiv: Zidindu-se Roma.
  • 1838 ALBINEȚ, Macr., 87/8: Dacă temperatura aerului covârșește gradul căldurei animale, atunce nu mai poate sluji ca mijloc abătătoriu, fiindcă căldura acea de prisos rămâne în trup.
  • 1853 LITINSCHI, Man. Agron., 81/24: Ca plantă pentru nutreț de vite, se mai samănă esparsetul, măzărichea, popușoiul și altele.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 48: Greaca o să ceară de la stăpână-tău, ca dar pentru împăcăciune, depărtarea ta din slujba lui.
  • 1865 GHICA, Conv. Econ., I, 7: Obligați prin natura acestor chestiuni a aborda uneori chestiuni care fac obiectul luptelor politice, am căutat a o face nu ca politică militantă, ci a le tracta cu liniște și maturitate.
  • 1866 MAIORESCU, Crit., II, 316: Litera „g” odată introdusă, „c” slujește excluziv la exprimarea sonului „k”, iar litera „k” se pierde din scrierea latină cu totul, rămâind întrebuințată numai ca notă de abreviatură când o urmează un „a”.
  • 1888 MO, nr. 80, 2 027: Arendașul moșiei … [a oferit] mai multe cărți și un glob geografic, pentru a se împărți ca premii elevilor școalei din … comună.
  • 1897 Adevărul (G.), nr. 2 246, 3: Ca motiv al abolirei acestui articol, ei invoacă condițiunile cu desăvârșire grele în cari se găsesc angrosiștii din țară.
  • 1908 C. FILIPESCU, Pășunatul, 47: Legea aceasta … va servi ca un abecedar celor chemați să o aplice, cari vor trebui să învețe întâi să o descifreze.
  • 1910 T. ANTONESCU, Columna, I, 20: Forma lor rondă, acoperișul ascuțit și prins sus într-un inel, poarta de intrare și acele abagele de deasupra, sunt amănunte care nu numai reproduc imaginea reală a lucrului, dar o și caracterizează ca o construcție neoromană.
  • 1930 IBRĂILEANU, Privind viața, 41: Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea mai monstruoasă …, fiindcă are ca motiv arogarea dreptului abominabil de a monopoliza o anatomie și o fiziologie umană.
  • 1931 RALEA, Note de călăt., 283: [În Anglia] abordarea unei femei pe stradă fără voia ei aduce ca penalitate închisoarea.
  • 1933 IBRĂILEANU, Adela, 77: Radivon vinde ceasornice de aur cu doi lei bucata și mai dă pe deasupra ca premiu un ac de cravată tot de aur.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 358: Principiile lui estetice [ale lui Titu Maiorescu] …, ca instrumente de îndrumare a culturii române, … și-au atins ținta.
  • 1951 GHELASE, Tehn. Pescuit., II, 342: Ca odgon de strângere se întrebuințează un cablu de oțel cât mai flexibil.
  • 1965 CĂLINESCU, Estet. Basm., 120: Voinicul taie degetul cu inelul împăratului și-l ia cu sine ca probă.
  • 1983 Cinema (R.), nr. 7, 22: Imprimați pe tricouri, transformați în uriașe jucării de cauciuc sau lipiți ca abțibilduri pe parbrizul automobilelor, eroii faimoși ai desenelor animate ne apar mereu în viața cea de toate zilele.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 628: Filosofia are ca obiect ceea ce există în generalitatea sa, dar folosind și ea metodele celorlalte științe: abstracția, axiomele și demonstrația rațională.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 160: Comandă numai bucate alese: morun la grătar, Chateaubriand, iar, ca desert, clătite flambate.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 108: Masele granulare de corindon … au duritate mare și se folosesc ca abraziv.
  • 2006 D. Enc. Mar., 385: Nava primește ca trofeu un glob terestru din argint masiv, pe care sunt gravate numele navelor ce au cucerit până în acel moment recordul de viteză.
  • 2006 PLEȘU, Despre inimă, 20: Ideea aceasta a apărut de foarte multă vreme în spațiul occidental și, ca reper originar al acestei accepțiuni a inimii, e dat Sfântul Augustin.
  • 2006 România liter. (S.), nr. 1, 61: Și, în plus, autorul face ceea ce orice filozof ar trebui să facă într-o carte proprie: să folosească gândurile altora ca pretext pentru a-și prezenta propriile gânduri.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 39: Doar plicul să ni-l lăsați nouă, că trebuie să rămână la dosar, ca probă că am rezolvat cazul.
  • 2013 D. Mitol. Rom., 59: Educația la școala tradiției avea ca principiu de bază memorizarea tuturor cunoștințelor utile.
  • 2021 Vatra, nr. 1–2, 109: Un curent interogativ … își trage substanța din meditația asupra procesului de constituire a antropologiei ca discurs academic în context postsocialist.

✧ (Întărit prin construcția „în chip de”)
  • 1865 HASDEU, Ioan Vodă, 126: Îl întovărășea numai o mică oaste, sau, mai bine zicând, o caravană de turci, ca în chip de escortă, contra nesiguranței drumurilor.
✧ (Reluat într-o serie de elemente coordonate prin juxtapunere sau disjuncție, indică diferite roluri, funcții etc. pe care le are un lucru, o situație etc.)
  • 1872 GHICA, Conv. Econ., VI, 267: Nu este fabricațiune în care acidul sulfuric (vitriolul) să nu intre ca ingredient sau ca reactif.
  • 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 130: Gândirea matematică are o consecvență unică: orice abatere apare imediat ca nepricepere, ca nebunie, ca glumă proastă.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 264: Geometrizarea, raționalizarea formelor … au trecut în artă ca pictograme, ca motive ornamentale tipizând realități florale … ori animale.
  • 1949 Contemp. (S.), nr. 159, 61: Moneta a funcționat … ca măsurător de valoare, ca mijloc de circulație a mărfurilor, ca mijloc de tezaurizare și de plată.

✧ (În construcții comparative aflate în raport de opoziție)
  • 1957 St. Gram., II, 59: Cu vremea, viitorul al II-lea a rămas fără valoarea pe care a avut-o la început, nu s-a mai întrebuințat ca timp relativ, ci s-a întrebuințat ca timp absolut.
d) (În legătură cu verbe ca „a-și închipui”, „a arăta” etc.; indică modul de reprezentare a unei persoane, a unui lucru, a unei situații etc.) Drept, în chip de …
  • 1800 PIUARIU-MOLNAR, Ist. Univ., 63: Astronomii eghiptenești … socotea întunecările Soarelui și îș închipuia Luna ca un glob sau glonț de pământ în aer.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 16/22: P-această zeiță o arată ca pe o mumă cinstită, îmbrăcată în haină cu flori.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 96/15: Faeton se vede arătat ca un tânăr frumos șăzând în carul Soarelui cel cu patru cai nebunateci ce cad sau căzând din car jos lovit de trăsnet.
  • 1832 BOJINCĂ, Anticile, I, 119/11: Apolo se închipuiește ca un june … ținând în mâna dreaptă arc și săgeți, iară în stânga cetăra și lira, încoronat cu laură.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1905 CHENDI, Period., IV, 373: Ștefan e prezentat de autor ca un om „nestatornic”, de-o beție tristă, nobil în fundul inimii, dar abrutizat prin pasiune.
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 139: O zicală ca „nu-i dracu așa negru cum îl crede lumea”, înfățișându-l pe diavol ca pe un tip în definitiv abordabil, nedreptățit de o faimă exagerată, ne e în problema noastră de un slab ajutor.

C. Conj. Înv. (Folosit în textele vechi, pentru traducerea slavon. jako(že))
1. (Introduce circumstanțiale de mod) Cum, precum.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 40: Sculă-se Iosif de-n somnu și fece, ca zise lui îngerul Domnului și priimi muiarea lui și nu știia ia până născu fiiul lui dentâiu și zise numele lui Isus.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 295: Dzise Pavelu: „În giudecarea lu Chiesariu sântu stându, iuo mi se cade giudețu a preemi. E iudeii întru nemică nu-i obiduiiu, ca și tu binre știi”.
  • <1573–1578> Psalt. Sch., I, 198: Ca piare fumulu așa se piară; ca topeaște-se ceara de fața focului, așa se piară păcătoșii de fața Dzeu[lui].
  • <1573–1578> Psalt. Sch., I, 332: Ca miluiaște tată fii, miluiaște Domnul fricoșii de el.
  • 1619 în Chrest. Rom., I, 55/36: Ca vrem face noi vecirilor noștri, așa și el va face noao netrecut.

2. (Introduce circumstanțiale de timp) Când, în moment ce …, în momentul în care …, în timp ce …
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 8: Ca previndu era spre ceriu mergându elu, și adecă, bărbați doi, nainte stându între ei întru veșminte albe, … ziseră: „Bărbații galileești, ce stați previndu spre ceriu?”.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 70: E ca împlu elu 40 de ani vreame, sui spre inima lui a cerceta frații lui, fii lu Israilu.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 252: Ca fu a nă duce noao, zmulsemu-nă de la dânși și în currmedzișu îmblându vinremu … întru Rodu și de acolo întru Patar.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 266: Ca era mărrgându și apropiindu-me cătră Damascu, întru amiadzădzi străluci lumiră multă de năprasnă spre menre.
  • 1581 CORESI, Ev., 346: Mergea Isus în cetatea ce se chemă Nainu. Ca se apropie cătră poarta cetăției, adecă, scotea un bărbat mort, fecior unul născut mumânei lui …; și nărodu den cetate multu.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.

3. (Introduce circumstanțiale condiționale; exprimă condiționarea încadrării unei acțiuni, a unui fapt etc. în funcție de o circumstanță temporală sau de o împrejurare care a avut sau are loc) Dacă. Cf. când.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 36: Ca fu demâneața, adunară-se judeațele și bătrânii și cărtularii întru Ierusalim și Anea, întâiul preut și Caiafu și Ioan Alexandru și câți era de sămânța preuților și puseră ei a mijloc de-i întrebară.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 268: Ca nu vădzuiu de slava lumiriei aceei, de mânră prinseră-me ceia ce era cu menre. Deaci întraiu întru Damascu.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 296: Ca multe dzile prebândi acie, deaci Fistu spuse lu împăratu ce e de Pavelu.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.

✧ (Încadrarea unei acțiuni depinde de eventualitatea producerii altei acțiuni)
  • <1567–1568> CORESI, Tâlcul Ev., 68: Cum ochiul ca-l veri strica și veri orbi, tot trupul tău va pipăi în untunearec.

– Lat. quam. – Sensul C, după slavon. jako(ž e).

Referințe bibliografice:
1787 VĂCĂRESCU, Obs. Gram., 102/7; 1870 CIHAC, D. Et., I, 32; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1944 IORDAN, Stil. Lb. Rom., 286; 1945 Dacoromania, XI, 20–25; 1948 Dacoromania, XI, 17–32; 1948 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 369; 1955 LR, nr. 3, 66; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1966 Gram. Lb. Rom.2, I–II; 1968 D. Eminescu; 1979 LR, nr. 3, 292–294; 1980 CL, nr. 2, 205; 2001 DUMISTRĂCEL, D. Expr.2, 252–254; 2008 GALR, I–II.

Intrare de dicționar