GEOL.
1.
S. n. Cel mai vechi etaj al miocenului, reprezentat prin depozite marine și lagunare.
- 1955 St. Cerc. Șt., nr. 3–4, 33: Spre vest de Tărtăria, fundamentul Cretacic sau Acvitanian nu apare la zi în nicio deschidere.
- 1957 LTR2, I, 112: Depozitele lacustre tip ale Acvitanianului … conțin o bogată faună de mamifere, … în care nu se remarcă apariția de forme noi.
- 1973 An. Inst. Geol., XL, 158: I. lacunosa tumida are o largă răspândire stratigrafică și geografică, ea fiind semnalată încă din Acvitanian.
- 1998 D. Geol., 240: [Sakaraulianului] ar corespunde în dom[eniul] mediteraneean cu partea sup[erioară] a Acvitanianului și cu partea inf[erioară] a Burdigalianului.
Încă 3 citate
2.
Adj. Care se referă la acvitanian (1); care aparține acvitanianului (1).
- 1955 Probl. Geogr., II, 83: De la izvoare și până la intrarea în sedimentarul acvitanian, valea Crivăzii urmărește foarte fidel linia de încălcare a pânzei getice.
- 1966 LTR2, XVIII, 555: Vârstele [geologice] se numesc, de obicei, după nume geografice (de ex. strate de vârstă acvitaniană, burdigaliană, cenomaniană, senoniană etc).
- 1970 în An. Inst. Geol. (1975), 193: Flora acvitaniană de la Coruș (Cluj) [Titlu]
- 1970 An. Inst. Geol., 86: Astfel, sarea de la Sările-Bisoca, atribuită badenianului, pare a fi totuși acvitaniană ținând cont de mineralogia fracțiunii argiloase.
- 1982 Rev. Chim., nr. 1, 17: Pentru stabilirea vârstei masivelor de sare s-au luat în considerare celelalte criterii: criteriul petrografic, potrivit căruia masivele de sare cu elemente exotice (extracarpatice) sunt de vârstă acvitaniană, iar cele lipsite de aceste elemente petrografice sunt de vârstă tortoniană.
Încă 4 citate
– Pronunțat: -ni-an.
– Pl.: acvitanieni, -e.
– Din fr. aquitanien.
Referințe bibliografice:
1962 DER, I; 1975 DEX; 1978 DN3; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
