Livr., rar Caracter, formă sau aspect acvilin.
- 1933 IBRĂILEANU, Adela, 64: Adela e aceeași … cu umerii largi, cu o licărire de zâmbet în ochii albaștri, cu nasul de o ușoară și spirituală acvilinitate.
- 1979 STERIAN, Oblic, 114: Numai un Michelangelo ar fi putut îndrepta cu asemenea acuratețe frântura de acvilinitate care ar fi compromis linia – dacă natura însăși n-ar fi avut grijă să o facă.
- 1983 I. HOLBAN, Proza criticilor, 271: Glasul ei … e glasul femeii emotive … Glasul celălalt, sonor și categoric, e al femeii cu umeri largi, cu ușoara și ușor impertinenta acvilinitate a nasului.
Încă 2 citate
– Acvilin + suf. -itate.
