(Despre nas) Asemănător ciocului acvilei (1); coroiat.
- 1841 HELIADE-RĂDULESCU, Scrieri, 85: Nasurile lungi și ascuțite sunt nasuri meditative… Pe urmă vin nasurile acviline (ca ale acvilei), … nasuri trufașe, curagioase, nobile ca pasărea de unde și-au luat numele.
- 1848 NEGULICI, Vocab., 17.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1893 DDRF, I.
- 1899 ANESTIN, Călăt., 83: Nasul lor era, fără deosebire, acvilin și adus.
- 1905 Dimineața, nr. 573, 2: Ea avea un minunat păr blond, un ten strălucitor, niște ochi albaștrii foarte vii, nasul acvilin și buze de corail.
- 1921 Transilvania, nr. 9, 713: Ca înfățișare, precum îl descrie Boccaccio, a fost om de mărime mijlocie, la bătrânețe gârbovit puțin, totul demn și senin, având îmbrăcăminte ireproșabilă, față lungăreață, nas acvilin, ochi mari, expresivi.
- 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 130: Capul ei avea profilul marcat (frunte pură, dar nu piezișă, nas acvilin, bărbie ușoară).
- 1934 SADOVEANU, N. Sânziene, 588: [Domnișoara] Kivi … trecu la fereastră, ascunzându-și în batistă clonțișorul acvilin. 1940 CIPRIAN, Capul de rățoi, 108: Și dacă n-am nas acvilin, înseamnă că nu sunt Rosenweig?
- 1949 Contemp. (S.), nr. 147, 4: Avea nasul puțin acvilin, o gură mică, minimală, dinți drepți și albi.
- 1958 T. POPOVICI, Setea, 111: Era înaltă, robustă, cu un nas acvilin și ochi minunați, mari.
- 1972 PALER, Drum. Memorie, 33: De la ambițiosul Keops n-au rămas decât o statuetă de fildeș cu nas acvilin, cu bărbia voluntară, și hieroglifa numelui dat de el piramidei sale.
- 1984 DRIMBA, Ist. Cult., I, 486: [Maya] se recunoaște imediat – cu craniul său alungit prin deformare, cu ochii mongoloizi, cu nasul cărnos și acvilin.
- 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 160: Dar oare ce ar putea să însemne că îngerul are buclele îngrijit frizate, buzele subțiri și un rece nas acvilin care te-ar împinge să îi atribui o fire calculată – ba chiar meschină?
- 2007 Cuv. Liber., nr. 5 254, 14: Celebrul poet italian Dante Alighieri avea nasul mai fin și nu acvilin așa cum este portretizat de majoritatea pictorilor din epocă.
Încă 15 citate
✧
P. ext. (Despre înfățișare, despre chip)
- 1912 GALACTION, Răboji, 63: Am înaintea mea portretul unui bun prietin pe care nu l-am mai văzut de șapte ani. E un coleg de studii teologice, de la Cernăuți. E o figură franc orientală, o înfățișare maură și acvilină.
- ante 1964 VINEA, Lunatecii, 285: Chipul lui oacheș și acvilin erau de o singură culoare: sfeclie.
Încă un citat
✦
(Despre privire) Asemănător privirii acvilei (1); ager, pătrunzător.
- 1930 ARGHEZI, Poarta, 153: Am pomenit odată, nu-mi aduc aminte unde și când, numele acestei bătrâne frumoase, a cărei căutătură domnească trebuie să fi mucegăit demult și să fi fost sorbită, albastră și acvilină.
- 1970 România liter. (S.), nr. 2, 10: Însă anumite informații de familie, apoi amintiri din anii de liceu și gimnaziu, mărturii și o fotografie inedită … înfățișând în anul 1908 elevi ai școlii primare „Cuibul cu barză”, între care se recunoaște perfect G. Călinescu, cu părul tuns scurt … și încă de pe atunci cu o fixitate acvilină în privire, toate sunt destul pentru a ne dărui o clipă de intimitate cu cel evocat.
Încă un citat
– Pl.: acvilini, -e.
– Var.: înv. acuilín (1848 NEGULICI, Vocab., 17) adj.
– Din fr. aquilin, lat. aquilinus, -a, -um, it. aquilino.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA–DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1975 DEX; 1977 SCL, nr. 6, 654; 1986 TOHĂNEANU, Cuv. Rom., 109; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v acvilă (delr.lingv.ro).
