1.
A cincea literă a alfabetului limbii române (C majuscul sau C mare; c minuscul sau
c mic); sunete notate cu această literă (consoană africată, alveolo-palatală surdă înainte
de e și i, ocluzivă palatală surdă în grupul ch, înainte de e și i, și ocluzivă velară surdă în celelalte poziții).
- <1847–1848> CIPARIU, Pr. Lb., 164: Litera c înainte de e, i încă nu are pronunție constante la români; moeso-românii o pronunță numai ca z italienesc-nemțesc, și la noi încă foarte ades, mai ales în terminațiunile „-cia” și „-ciu” … De aceea noi nu am aflat causă de a le scrie cu „ti”, ci am reținut pe „ci” etimologic.
- 1852 Surete, X, 153: Aga rămâne a stăpâni partea din Rânzăști însămnată pe hartă cu litera C.
- 1852 STAMATI, Vocab.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1869 CIPARIU, Gram. Lb. Rom., I, 78: Prea multe ne sânt: c, k, q, trei litere pentru un sunet.
- 1874 ȘTEFĂNESCU, C. Comptab., 87: Scădem capitalul debitor ca sumă mai mică din capitalul creditor mai mare și avem diferență 169-79 suma creditoare, care o notăm cu litera C.
- 1887 Gazeta de Transilv., nr. 65, 23: E de însemnat că litera c sună totdeauna ca la italiani, „tsch”.
- 1888 CREANGĂ, Varia, 123: Pop Florantin, ca să placă … fraților Șaraga …, este de părere a se arăta, pentru litera u, un fir de usturoi. Pentru litera c, un fir de ceapă.
- <1893–1925> PHILIPPIDE, Ist. Lb. Rom., 367: În limba românească, c dintr-un cuvânt devine č, înainte de e și i.
- 1894 DENSUSIANU, St. Filol., 61: Luigi Groto …, poet italian din secolul XVI, ne-a lăsat 54 de versuri latinești în care toate cuvintele aliterează între ele, începând toate cu litera C.
- 1894 PHILIPPIDE, Pr. Ist. Lb., 298: El face o confuzie …, considerând astfel pe š ca un s aspirat și pe h ca un c aspirat.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1906 G. IONESCU, Călăuza tipogr., 170: Semnele de corectură … arată că … litera c de lângă ț din cuvântul „consecințe” trebuie trecută între e și i.
- 1940 DA, I2: C … în nume proprii din Ardeal, ca o rămășiță a școalei latiniste, în unele cazuri „Ci” se citește „Ț(i)”: „Cipariu” (pronunț[at] „Țipariu”), „Ciura” (pronunț[at] „Țura”). Numele literei este „ce”, mai rar „che”, în Transilv[ania] (germanism) și „țe”.
- 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 96: Fonemul c e o abstracțiune, făcută de mintea noastră simplificatoare, din toate nuanțele de c auzite în diferite cuvinte.
- 1963 Viața rom. (R. US), nr. 4, 35: Să schimbați litera c din numele dumneavoastră cu un k, cu un kappa grecesc. Ar suna mai internațional.
- 1970 Form. Cuv., I, 158: Litera c este rostită „ce” (conform normelor ortoepice românești actuale) sau „che” (mod de rostire mai vechi).
- 1980 IVĂNESCU, Ist. Lb. Rom., 479: Sunetul c dă impresia intimității, blândeții. Unele fenomene de analogie se explică … prin temperament.
- 1983 IVĂNESCU, Lingv. Gen și rom., 92: Astfel, … c și r din „inspector” au timbrul vocalic implicit î și articulația corespunzătoare.
- 1983 Șc. Ardeleană (1983), II, 459: S-ar putea cu ușurință scoate din numărul literelor, la români, … litera q, fiindcă funcția ei peste tot ar putea să o facă litera c.
- 1984 Tr. Dialectol., 499: Fonemul /c/. Identitatea sa reiese din opozițiile /p/–/c/, /f/–/c/.
- 1992 CONSTANTE, Evad. Tăcută, 165: În zidul care ne despărțea … folosind singurul limbaj cunoscut, am bătut de trei ori pentru litera „c”, apoi, de nouă ori pentru „i”.
- 2001 LOȘONȚI, Soluții etim., 136: Este vorba de o greșeală în interpretarea grafiei persoanei care a notat … că litera c pare, dar nu este, un e.
- 2016 Man. Inform. XII (2), 40: În funcție de conținutul șirului de caractere, funcția va furniza printr-o literă rezultatul: N – numeric, C – șir de caractere.
Încă 23 citate
2.
Simbol sau abreviere pentru:
a)
LINGV. Listă a cuvintelor care încep cu litera C (1).
- 1876 Telegraful (Buc.), nr. 1 138, 34: Academia de la Crusca a început dicționarul său în 1842 și, după o muncă de 34 ani, de abia a ajuns la litera C.
- 1908 IORGA, Discursuri, 36: Ce este o ceată … legea nu ne spune, iar Dicționarul Academiei Române nu știm să fi ajuns la litera C.
- 1935 SEBASTIAN, Pub., VI, 923: De exemplu, în repertoriul alfabetic, la litera c, la cuvântul „cenzură”, veți afla … [o] schiță de roman.
- 1966 SECHE, Ist. Lexicogr., I, 111: Făcând o confruntare între lista de cuvinte de la litera C a Dicționarului Academiei și porțiunea corespunzătoare din lucrarea lui Cihac, am ajuns la concluzia fermă că lipsurile cantitative din lucrarea acestuia sunt neimportante.
- 1995 GOMA, Jurn., V, 213: Am terminat … litera C din „Alfabecedar”. Acum sunt mai liniștit; 350 pagini vechi (dactilo) reprezintă cam un sfert din total.
- 2003 NESTORESCU, Cuv. Rom., 129: O simplă consultare a DA (litera C … ) l-ar fi lămurit pe autorul articolului că înțelesul acesta este moștenit din latină.
- 2017 Tehnol. Informației XI, XII, 165: O macrocomandă … să execute … deschiderea formularului „Materiale”, cu afișarea numai a materialelor a căror denumire începe cu litera C.
Încă 6 citate
b)
Element dintr-o enumerare, dintr-o serie etc.
- 1730 Doc. Rel. Agr., I, 326: Ne-a înaintat un răspuns sub litera C, din care … Excelența Voastră va putea discerne dacă vor trebui să fie restituiți … acei 96 florini.
- <1851–1852> HASDEU, Folc. Liter., 834: Am primit trei caiete de răspunsuri, și anume … Sub litera C, de la învățătorul … Petrov din comuna Brusturoasa.
- 1860 KOGĂLNICEANU, Orat., I1, 188: Au trebuit … a se face din nou de către subscrișii …: lista de vite sub litera a), lista de producte sub litera c).
- <1875–1876> CONTA, Teor. Fatal., 90: Să presupunem că fiecare din imaginile „a”, „b”, „c” produce emoțiunea „A”.
- 1887 MO, nr. 13, 247: Primăria publică o nouă licitație … pentru loturile litera C., D., E. și F. de pe maidanul Dulapului.
- 1893 Lit. Șt., 88: Pe acest al treilea articol, prin care dlui voiește să lămurească cele două articole trecute, îl vom numi cu litera C.
- 1908 Bul. Deciziunilor, XLVI, 2 117: După aliniatul final al acestui articol, combinat cu art. 26, litera c din legea pensiunilor, el pierde dreptul la pensie în virtutea legii.
- 2009 MO, nr. 245, 22: La articolul 6, alineatul (1), partea dispozitivă și litera c) se modifică.
Încă 7 citate
c)
Cifră romană cu valoarea numerică 100.
- 1862 ANTONESCU, D.
Încă 2 citate
d)
MUZ. Semn care indică măsura de 4 pătrimi.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1898 D. Muz. Voci, I, 134: Tot o specie de C e și semnul convențional pus pe portativ pentru a indica măsurele 4/4.
- 1962 DER, I.
- 1979 D. Muz. (1979).
- 2007 DEXI.
Încă 4 citate
e)
MUZ. (În țările germanice și anglo-saxone) Nota „do”.
- 1898 D. Muz. Voci, I, 134: C în notațiunile alfabetice a reprezintat și reprezintă de ordinar sunetul pe care îl numim generalminte do.
Încă 4 citate
f)
ALG. Mulțimea numerelor complexe.
- 1993 D. Enc., I.
- 2005 DEM, I, 1 061: Mulțimea numerelor complexe, notată C, formează corp în raport cu adunarea și înmulțirea.
- 2007 DEXI.
Încă 2 citate
g)
GEOM. Punct pe o linie sau într-o figură în plan sau în spațiu.
- 1967 VRĂNCEANU – TELEMAN, Geom. Euclid., 20: Unghiul interior din A în triunghiul ABC este numai o parte din unghiul exterior din C și teorema este demonstrată.
- 1980 D. Mec., 138: Considerând triunghiul ABC și cercul … circumscris acestuia, urmează că echilibrul este astatic.
Încă un citat
h)
FIZ. (De obicei, precedat de semnul convențional „°”) Grad Celsius.
- 1877 Românul (Z.), 7–8 februarie, 1194: Astăzi … termometrul s-a urcat la 5 grade C. în sus de 0, la umbră, la orele 11.
- 1962 DER, I.
- 1965 LTR2, XVI, 17: În practică se folosește gradul Celsius (°C) care, ca interval de temperatură, e egal cu gradul Kelvin.
- 1993 D. Enc., I.
- 2007 DEXI.
- 2011 Even. Zilei, nr. 6 206, 93: Studiile au demonstrat că, atunci când sunt gătite la o temperatură de peste 70 de grade C, majoritatea microorganismelor periculoase mor.
Încă 5 citate
i)
FIZ. Viteza luminii.
- 1957 T. V. IONESCU, Electricitatea, 490: În cazul unui spațiu vid, w este chiar viteza luminii c.
- 1978 D. E. Șt., 175: În vid, lumina se propagă cu o viteză ce constituie o constantă fizică universală, de 299792,5 km/s (notată cu c).
- 1993 D. Enc., I.
- 2007 DEXI.
- 2016 Man. Fiz. XI, 163: Aici d = distanța până la obiect, c = viteza luminii în aer (vid).
Încă 4 citate
j)
FIZ. (În metrologie) Elementul de compunere centi-.
- 1972 D. Term. Tehn., 142: Centi- … se notează cu simbolul c pus înaintea simbolului unității de măsură respective.
- 1993 D. Enc., I, 357: Centi- [=] element de compunere care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a suta parte din întreg; are simbolul c, care se pune înaintea simbolului unității de măsură.
- 2007 DEXI.
Încă 2 citate
k)
CHIM. Carbon.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1882 Familia (F.), nr. 18, 2152: Dintre astfel de corpuri, sunt fără îndoială cele mai principale: carbonul (semnul chemic = C), respectiv îmbinarea acestuia cu oxigen (O).
- 1908 ISTRATI – LONGINESCU, C. Chim., 100: Unitatea de cantitate de electricitate … este unitatea CGS electrostatică de cantitate de electricitate. Oxigenul se reprezintă prin simbolul O; sulful prin S; hidrogenul prin H; carbonul prin C.
- 2007 DEXI.
Încă 3 citate
l)
Sint. CHIM., FARM. Vitamina C v. vitamină.
m)
INFORM. Limbaj de programare de nivel înalt, utilizat pentru dezvoltarea softurilor de sistem
și a aplicațiilor.
- 1993 D. Enc., I.
- 1994 D. Calc., 80: Majoritatea limbajelor de nivel înalt, în particular limbajul C, sunt relativ independente sau portabile.
- 2005 DEM, I, 271: Programele … sunt compuse din una sau mai multe funcții definite de programator, astfel că C este un limbaj structurat.
- 2007 DEXI.
- 2010 D. Inform. (2010), 57: Limbajul C este utilizat pentru dezvoltarea atât a software-ului de sistem, cât și a aplicațiilor.
Încă 4 citate
n)
ELECTR. Coulomb.
- 1950 M. D. Tehn.
- 1957 T. V. IONESCU, Electricitatea, 14: O unitate de 3•109 ori mai mare poartă numele de Coulomb (C) și este unitatea practică de cantitate de electricitate.
- 1993 D. Enc., I.
- 2007 DEXI.
Încă 3 citate
o)
Sint. AUTOMOB. Permis categoria C v. permis.
– Pronunțat: ce, cî, rar che (1940 DA, I2), înv., reg. țe.
– Pl.: c și (n.) c-uri (2005 DOOM2).
Referințe bibliografice:
<1847–1848> CIPARIU, Pr. Lb., 164; 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 190; 1954 Gram. Lb. Rom., I, 100; 1980 IVĂNESCU, Ist. Lb. Rom., 236; 2008 în D. Val.-Lat., 38.
