Înv., reg. (În contexte de adresare directă, urmat de o interjecție sau de un verb la imperativ)
Ei! Ia!
- <1563–1583> Cod. Vor., 388: Ce ca împreurați-vă chinurelor lu Hristos, bucurați-vă!
- 1882 ISPIRESCU, Legende, 100: Ci ca fugi și d-ta de la fereastră! Ce tot te zgâiești și te uiți la toți?
- 1882 ISPIRESCU, Legende, 360: El iarăși, uitându-se spre ușă, zise: – Ci ca înțelege o dată, și du-te de acolo, că nu viu.
- 1885 DELAVRANCEA, Proză, I, 66: Să dăm foc satului și să luăm calea pădurilor, strigă un flăcău din mijlocul lumii înmărmurite. – Ci, ca ho, voinice, prea o iei repede! răspunse părintele.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 2006 NDU.
- 2007 DEXI.
Încă 8 citate
– Et. nes., probabil din ca1 „cam”.
Referințe bibliografice:
1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).
