1.
Înv., rar Nord.
- <1684–1687> BRANCOVICI, Cron., 37: Fiii sau nepoții lui Iafeth, având aceste neamuri, carii de la muntele anume Taur din Țilițiia, adecă din Assia cea Mică, spre Acvilon, preste Ochianul de miazănoapte … mulțimea noianului stăpânirilor fără de ostroave au cuprins, 200 de stăpâniri cu limbile și cu neamurile sau cu ceale 15 născute noroade.
- 1703 Foletul, 119: Fruniol zice: caută, dentăi, spre Asiia, adecăte Anadol, căt să nevoiaște acel putiarnic, a aduna ostaș și a inarma corăbii! Caută, apoi, că adunată au tabăra, mănioș și trufaș mearge spre Acfilon (adecă spre Miază-Noapte).
- 1814 NICOLAU – TEODOROVICI – NICA, Gheogr., în Șc. Ardeleană (2018), IV, 378: Cel întră Acvilon și întră răsăritul potrivitoriu zilei cu noaptea se anumeaște Ceția.
Încă 2 citate
2.
METEOR. Vânt care suflă dinspre nord; vânt de miazănoapte; crivăț.
- <1808–1811> ȘINCAI, Hron., I, 402: Aprindă-te pre tine râvna credinței ceii pravoslavnice și așa te întrarmează în mână tare și arc întins, ca fugărind pre cei ciumași, ca și cum fugărește acvilonul norii dinnaintea feței tale.
- 1814 NICOLAU – TEODOROVICI – NICA, Gheogr., în Șc. Ardeleană (2018), IV, 378: Cel întră miazănoapte și întră răsăritul solstițial, adecă când e zioa cea mai lungă a anului, se cheamă Acvilon, latineaște Aquilo.
- 1839 NEGRUZZI, Neghină, 122: Din văi cu turbăciune achilonul se ridică.
- 1847 ap. IORGA, Ist. Lit. (XIX), II, 206: Cum geme acvilonul ce arbori sfărâmă, Suflând ale lor frunze în valea fără fund.
- 1848 NEGULICI, Vocab.,17.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I: Aquilon. În poezie înseamnă toate vânturile reci și violinți.
- 1866 în Bul. Com. Ist., nr. 1 (1933), 117: Când zefirul suspină, când acvilonul geme ah! cine poate spune-ale lor frumuseți vii!
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 125: Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului … clopotul rustic, sfintele concerte, furtunosul acvilon, toate acestea lipsesc de la Cârlova.
- 1964 Contemp. (S.), nr. 26, 1: Feriți de Acvilon să stăm strânși în odaie În fața-a doi bușteni ce ard cu pălălaie.
- 1982 Vatra, nr. 12, 8: Lumina norilor topită-n fân cu flori de câmp urzindu-se divin Prin domuri de mireazmă și cuibare în care Acvilonul bea dogoare.
- 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 351: Pornind de la faptul că langustele sunt animale meteorosensibile … dr. Hunke presupune că în timpul unei glaciațiuni, acvilonul, vântul rece de la nord, ar fi declanșat migrația acestor macrure.
Încă 11 citate
3.
HERALD. „Vânt din nord reprezentat prin capul unui copil care suflă.” (1982 D. Șt. Ist.)
- 1982 D. Șt. Ist., 18.
– Scris și: (după fr.) aquilon.
– Var.: înv., rar achilón, acfilón, acuilón (1870 COSTINESCU, Vocab., I) s. n.
– Din lat. acuilo, -onis, fr. aquilon, it. aquilone.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA–DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1973 GOLDIȘ POALELUNGI, L’influence du fr., 94; 1975 DEX; 1992 DÎLR; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2015 Term. Meteor.; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
