Livr. (Despre oameni) Extrem de exact, de riguros (într-o cercetare științifică).
- 1970 Contemp. (S.), nr. 5, 3: E un stil, etimologicește vorbind, tăios, un stil de disecție lentă, metodică, acribioasă, ordonată. Mazilu este moralistul-chirurg al unui singur caracter.
- 1980 Contemp. (S.), în DCR2, 18: Metodic și exact în tot ce scrie, practicând o critică acribioasă (efect benefic al preocupărilor de istorie literară), esențial simpatetică, așa ne apare Nicolae Ciobanu la sfârșitul lecturii volumului „Însemne ale modernității, II”.
- 1983 Transilvania, nr. 7, 46: Mircea Iorgulescu se arată a fi un acribios documentarist.
- 1998 România liter. (S.) nr. 31, 9: Dar a mai făcut două lucruri remarcabile chiar pentru un editor acribios.
- 2003 Even. Zilei, în DCR3: Un istoric și critic literar acribios și cu condei dăruit ca F. F.
- 2007 Dilema veche, în DCR3: Eseul despre idei & blocaje – scris curat, fără multe trimiteri, incisiv și acribios – ar fi putut fi despre H.-R. Patapievici însuși.
- 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 242: Bine că mi-am luat seama, pentru că m-aș fi purtat necreștinește și aș fi ratat ocazia de a vădi lumii cât de bun filolog este creștinul nostru parizian-botoșănean (și, mai nou, argeșean), cât de smerit, iubitor de oameni și acribios poate fi el, în cele scrise și în cele nescrise.
Încă 6 citate
✧
(Adverbial)
- 1982 Viața rom (R. US), nr. 5, 71: Dornic de a verifica acribios „datele problemei”, Mircea Zaciu „apelează în primul rând la literatură”, deși se izbește de „sărăcia informațiilor”.
- 2005 DGLR, III, 711: Culegerea cuprinde multe texte din pagini de revistă, pe care antologatorul le transcrie acribios.
Încă un citat
✧
(Substantivat)
- 2011 Apostrof, nr. 4, 26: Dar ceea ce ne revoltă cel mai mult este terfelirea scrisului acestui acribios al frazei într-o mare de greșeli.
– Pl.: acribioși, -oase.
– Acribie + suf. -os.
Referințe bibliografice:
2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acribie (delr.lingv.ro).
