1.
S. m. BOT. Pop. Viță-de-vie sălbatică (Vitis silvetris).
- 1898 GRECESCU, Conspectul florei Rom., 146: Acrid. Aguridar. Levrușcă. Viță-sălbatică.
- 1999 Cotidianul, nr. 275, 13: Cu un surâs prietenesc pe fața sa ascetică, puternic spiritualizată, cu ochi iscoditori, dar plini de bunăvoință, în fața unui pahar cu apă rece ca gheața, … luată nu de la frigider, ci direct din izvor, și a unei farfurioare cu dulceață de acride, Părintele Superior încearcă să răspundă zecilor de întrebări care ne asaltează.
- 2006 Universul plantelor4, 924: Vița-de-vie … se mai numește acrid, aguridariu, aguridă, auă, coarnă.
Încă 2 citate
2.
Adj. Care are gust acru2 (I 1).
- <1906–1907> Analele Acad. Șt., seria II, tom XXIX, 63: Crește în stare sălbatică prin păduri. Caulul său scandent viguros și foarte lung se agață pe arborii cei mai înalți pe cari îi copleșește prin ramurile ce emite; foile sale sunt cu osebire mai profund lobate; boabele la maturitate sunt mici, vinete și acride.
- 1913 PATRAȘCANU, în Analele Acad. Dezbat., seria II, tom XXXVI, nr. 4, 243: Se cunoaște, părinte Grigorie, am răspuns eu, că nu-i ca băutura Jidovilor, și la măsură lipsă și acridă la gust.
Încă un citat
– Et. nes., probabil rom. aguridă influențat de acru2.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 13; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1929 PANȚU, Vocab. Plante.2; 1937 Enc. Agr., I; 1968 D. Etnobot.; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
