1.
Livr. Exactitate, rigurozitate extremă în cercetarea științifică; p. ext. conștiinciozitate, seriozitate, minuțiozitate.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1923 Dacoromania, III, 556: Imediat se vede dacă vreun ziarist e de la vreo gazetă zilnică, fiindcă stilul nu-i al lui, ci e șablonul obișnuit. Profesionistul însă își îmbogățește acest șablon cu însușirile personalității sale … și doar acribia filologică observă aici multe lucruri împrumutate.
- 1941 Gândirea (R.), nr. 1, 55: Acribia filologică nu este însă suficientă. Ea nu face decât să mânuiască tehnic un material dat. Traducătorul trebuie să fie la înălțimea originalului prin cultura, caracterul și pietatea sa.
- 1955 VIANU, St. Lit. Univ., I, 8: Nu cred că poate fi prescris ca un ideal tipul mai vechi al filologului parcat într-o singură problemă și a cărui acribie, a cărui exactitate și minuție lăudabilă s-au însoțit, nu o dată, cu îngustimea orizontului și uneori a inimii sale.
- 1960 Viața rom. (R. US), nr. 2, 80: Altă calitate obligatorie pentru un filolog autentic este acribia, grija de exactitate și precizie.
- 1963 CÂNDEA, Rațiunea, 81: Redau ei [traducătorii] textul original cu acribie științifică sau lăsându-se furați de satisfacții literare?
- 1970 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 354: Dar dincolo de acribia documentării din cele două volume dedicate lui T. Maiorescu însuși, evoluția criticii lovinesciene este sesizabilă pe linia interesului psihologic și moral care se manifestă de la prefața din 1928.
- 1978 România lib. (Z.), nr. 10 367: Lucrarea este temeinică, realizată cu acribie și voluptate în același timp.
- 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 6: Travaliul filologic are tocmai sarcina de a le restabili [operelor] integritatea cu cea mai desăvârșită acribie.
- 1994 MARINO, Pentru Europa, 88: Dar noi suntem convinși că vom reuși. Și la un alt nivel de informare și acribie bibliografică.
- 1999 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 231: De aici înainte, an de an, vor fi notate cu acribie de latinist toate poeziile dedicate fetiței de membrii cenaclului.
- 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 59: Autorul încearcă să sugereze atmosfera unei slujbe de seară săvârșite într-un schit singuratic de munte, consemnând momentele tipiconale cu multă acribie.
- 2008 România liter. (S.), nr. 1, 4: Profitând că am reușit să acced la una dintre puținele copii ale studiului conceput de Daniel Perdigao, voi încerca să prezint câteva dintre tezele și antitezele enunțate, cu lăudabilă acribie, de către autor.
- 2012 PLEȘU, Parabolele, 289: Acribia filologică și apetitul tenace al reconstrucției istorice s-au concretizat, de-a lungul anilor, în spectaculoase tentative de a „rescrie” textul evanghelic.
Încă 14 citate
2.
RELIG. (În forma acrivie) Respectare strictă a canoanelor bisericești.
- 1981 DTO.
- 2005 DEM, I, 44: „Acrivie” și „iconomie”: termeni corelativi în tradiția creștină răsăriteană, în sensul că austeritatea dogmatică și canonică trebuie îmbinată cu „blândețea”, „pogorământul” (îngăduința, toleranța).
- 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 164: Iconomia bisericească, principiu aflat la baza Dreptului canonic ortodox, desemnează libertatea omului în fața canoanelor, care pot fi aplicate cu blândețe, în spiritul, și nu în litera lor, atunci când rigurozitatea (în limbaj ortodox: acrivie, din gr. „akriveia”) este dăunătoare.
Încă 2 citate
– Var.: acrivíe s. f.
– Din germ. Akribie, fr. acribie. – Acrivie < ngr. ἀκρίβεια.
Referințe bibliografice:
1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1929/1930 Enc. Minerva; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
