1.
Tranz. (Complementul indică persoane) A se apropia de cineva pentru a i se adresa sau pentru
a-i comunica ceva; a aborda (4).
- 1861 Românul (Z.), nr. 232, 1: S-a presintat de sine, – sau ca să zic mai bine mi-a făcut declarațiunea sa de la prima vedere, atăta căldură și afecțiune era în maniera cu care m-a acostat.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I. [Supliment]
- 1889 Desbaterile Adunărei Dep., 584: Într-o zi dupe atentatul de la 4 Septembre, mergând pe jos pe calea Victoriei, am fost acostat de un individ necunoscut și pe care-l vedeam atunci pentru întâia oară.
- 1909 Epoca, nr. 23, 1: Un prieten acostează pe Mitică pe când iese dintr-un atelier de croitorie.
- 1913 ARGHEZI, Cortina, 87: E o generație de scriitori la noi, care și-ar pune nu personalitatea, dar portretul la fiecare pagină scris … Îi vezi în toate redacțiile, sunt la toate mesele cafenelii, subt masă sau pe scaun, acostează pe unul și pe altul, strâng mâini.
- 1928 CAMIL PETRESCU, M. Popescu, 480: Domnul m-a acostat … pe stradă.
- 1940 CIPRIAN, Capul de rățoi, 133: Cât era ora când ați fost acostat?
- 1955 T. POPOVICI, Străinul, 97: Se posta în fața cabinetului doctorului Mannstein și acosta pacienții care ieșeau de la el.
- 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 187: Hangerlioaica vorbi câtorva dintre intimii ei …, convenind a nu pomeni niciodată numele lui Gavrilcea, ci numai de „un individ suspect”, de „un nebun”, evitând a afirma că vreunul din ei fusese acostat de el.
- 1970 D. R. POPESCU, Teatru, 91: Pe stradă mă acostează un cetățean cam matolit.
- 1975 ELIADE, Integr. Prozei Fant., II, 334: Ce sens avea să acosteze oamenii în fața alimentarei Mătăsari … și să-i întrebe în ce an suntem?
- 1985 România liter. (S.), nr. 51, 3: Într-o seară ne-a acostat pe uliță primarul.
- 1989 GOMA, Jurn., II, 96: Uneori, când venea și Ștefania, îl acosta pe Silvestru: „Io-te, tovarășuʼ Valentin: pulover trimis de Ana lui Paul – de la Paris.”
- 1992 Even. Zilei, I, 21, 5: Clinton [a fost] acostat de demonstranții împotriva avortului.
- 2004 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., III, 166: Am fost acostat undeva pe Șoseaua Olteniței de un zdrahon sexagenar.
Încă 14 citate
✧
Fig.
- 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 59: În bezna străduțelor din spatele Pieței Palatului ne-au acostat câinii comunitari.
✧
Refl.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 550: Insinuant …, iscusit a se insinua, de a se vârî, de a se băga, de a se acosta, de a se recomanda.
- 1871 LMD, I.
Încă un citat
2.
Intranz. MAR. (Despre nave) A se apropia de țărm sau de o altă navă cu diverse scopuri (debarcare
a pasagerilor, schimb de mărfuri, contact între echipaje etc.); a aborda (1).
- 1887 MO, nr. 95, 2 289: Vaporul va fi acostat mâne de iactul guvernului bulgar care duce pe miniștri și pe regenți.
- 1896 Epoca, nr. 280, 2: Vasul regal acostează la vasul „Orientul” al marinei regale române pe Dunăre.
- 1922 R. ROSETTI, Scrieri, 482: Grigore Ghica, care aflase în drum despre întâmplările de la Ieși, a strigat vaporului venind din jos, care acostase aproape de acel pe care se afla: „Oare nu se află pe acel vapor niciun moldovan pribeag?”.
- 1933 BART, Europolis, 110: Vaporul cu luptătorii care urmau să fie înrolați coborâse de la Brăila și acostase la cheu.
- 1939 ARGETOIANU, Îns., VI, 262: Un vapor vechi cu roate … a venit din susul Dunării și în tunetele tunurilor celor două monitoare ancorate mai la vale, … a acostat la cheu.
- 1942 Cod. Gen. Rom., XXX1, 806: Remorcherele care acostează în vreun port dunărean sau maritim sunt obligate a depune actele de bord în termen de 12 ore de la sosirea în port.
- 1947 CHIHAIA, Blocada, 62: Braia își dădu seama că nu sunt în stare să priceapă că lotca așteptată se va opri lângă un caic cu destinația Ceutei și nu lângă cheiul cel mic al Constanței, unde acostau vasele de pescari.
- 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 11: „Penelopa” acosta la vechiul chei de zid din Galați.
- 1970 BACONSKY, Biserica, 206: De-a lungul promontoriului se improvizase în vecinătatea farului un mic chei unde puteau acosta vase.
- 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 490: La numai trei ani după ce prima navă genoveză acostase într-un port englez, în 1281 ajunge la Londra, trecând prin strâmtoarea Gibraltar, și o corabie spaniolă din Majorca.
- 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 266: La noi, amenințarea holerei s-a ivit în 1892 atât din răsărit, cât și din apus, nemaivorbind de perspectiva unei iminente contaminări prin porturile noastre, în care acostau tot mai multe vase provenite și din zone faimoase prin infecțiile aproape permanent înregistrate acolo.
Încă 10 citate
✧
Tranz.
- 1926 BART, Peste ocean, 334: O șalupă cu flamură galbenă – pavilionul de carantină – ne acostează din mers.
✧
(Despre persoane)
- 1926 BART, Peste ocean, 363: Acostăm la debarcaderul pe care scrie: „West Point”.
- 1940 SEBASTIAN, Jurn., 272: Pe o ploaie teribilă, cu grindină, am acostat ca vai de lume dincoace de Hilalgi.
- 1955 T. POPOVICI, Străinul, 122: O lotcă mare, pescărească, se apropia de țărm. Era acolo toată „banda”, în costume de baie, țipând și împroșcând cu apă. Andrei îi privi indiferent cum acostează, apoi tresări.
- 1968 IVASIUC, Interval, 224: Ceilalți navigau … spre țărmuri care nu erau niciodată aceleași, pline cu păsări exotice, violent colorate, unde aurul se găsește lângă nisipul golfurilor în care acostează.
- 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 229: Eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele.
- 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 81: În martie 1519, Hernan Cortez, în fruntea a 11 caravele cu soldați și tunuri, a acostat în golful Tabasco, având în fața sa Mexicul.
- 2007CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 110: În visul din acea noapte călătoream cu o corabie pe o mare întunecată … Foarte departe se zărea un munte încărcat de palate. Am acostat pe o limbă de nisip și-am înaintat către primele construcții ce se iveau la poalele muntelui.
Încă 6 citate
✧
Fig.
- 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 124: Localnicii afirmă că această stâncă e un punct de reper pentru broaștele țestoase, care „acostează” totdeauna în dreptul ei.
✦
Tranz. (Subiectul indică persoane) A manevra un vas în vederea debarcării.
- 1942 Cod. Gen. Rom., XXX1, 805: Comandanții, conducătorii sau cârmacii vaselor sunt obligați să ancoreze, să acosteze sau să lege vasele lor numai în locurile ce li se vor desemna de autoritatea maritimă.
✧
Absol.
- 1954 GALAN, Bărăgan, I, 46: Pentru un singur pasager, proprietarul șalupei nu acosta.
3.
Tranz. (Mai ales depreciativ) A se apropia pentru a flirta; a aborda (5), arg. a pescui.
- 1896 Epoca, nr. 227, 3: Fără multă ceremonie, tânărul St. … acostează pe cele trei domnișoare cari, speriate, pleacă din grădină.
- 1909 Epoca, nr. 17, 1: Își poate oricine închipui la câte neplăceri e expusă biata fată. Un derbedeu, care credea că ar putea fi de spirit, o acostează deunăzi.
- 1921 IORGA, Mem., III, 153: La 9 dimineața acostează femei pe Friedrichstrasse. La Dresda și München e mai multă moralitate.
- 1933 BART, Europolis, 266: De câte ori era nevoită să iasă din adăpostul ei, umbla sfioasă și grăbită, cu ochii în pământ, cuprinsă veșnic de teama de a fi acostată.
- 1962 PREDA, Risipitorii, 876: Femeile sau fetele singure riscau totdeauna să nu facă nici zece pași fără să fie acostate.
- 1970 IVASIUC, Păsările, 48: Nu acostase o femeie din studenție, fu cuprins de o ciudată sfială.
- 1983 România liter. (S.), nr. 39, 17: O puștancă de șaptesprezece ani îl acostează pe stradă.
- 1993 Cod. Pen. (1969) – Adn., 378: Inculpata … a acostat într-un bar un cetățean străin.
- 1996 Adevărul (C.), nr. 1 784, 3: Doi tineri din comuna Jilava … au acostat o minoră și, sub amenințarea cu moartea, și-au bătut joc de ea.
- 2000 C. T. POPESCU, Pythia, 18: De vreo două ori îl acostase câte o târfă nostimă, dar astă-seară Cassargoz voia doar să se plimbe.
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1 127: Grobei este deopotrivă tinerelul stângaci, penibil, care o acostează pe Lelia și un bărbat dotat cu o perfectă știință a vieții.
Încă 10 citate
4.
Tranz. HERALD. Rar A alătura două figuri heraldice.
- 1900 GRECIANU, Erald. Rom., LVI: [Stema Munteniei] are aquila cu zboru deschis, umblând și ținând în plisc crucea acostată în dextra de semilună și în senestra e acostată de stea, toate d-auriu.
– Prez. ind.: acostez, pers. 3 acostează.
– Din fr. accoster.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I ; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III ; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
