1.
MAR. (Despre nave) Care s-a apropiat de chei, de țărm sau de o altă navă în vederea debarcării,
a schimbului de mărfuri sau a unor controale.
- 1873 BUJOREANU, Col. Legiuirile Rom., III, 716: Când se va crede necesar a se opera o visită sau a se face cercetări vamali pe bordul unul vas mercantil acostat la cheu sau ancorat în port, șeful perceptor vamal sau acela care represintă interesele regiei tutunurilor vor anunța căpitanului de port.
- 1898 Enc. Rom., I, 30: Se zice bastimentul este acostat prin oposițiune la expresiunea „bastimentul la ancoră”.
- 1926 BART, Peste ocean, 326: Silueta fantastică a colosului acostat la chei se desprindea din negura groasă, care învăluia portul.
- 1931 RALEA, Călăt., 265: O șalupă ne poartă printre mii de vapoare acostate.
- 1957 CAMIL PETRESCU, Un om, III, 132: Vasul acostat se legăna în port.
- 1962 DER, I, 295: Bolard, stâlp scurt de metal, cu un cap lățit în formă de ciupercă, montat pe cheiuri pentru legarea cu parâme a navelor acostate.
- 2006 D. Enc. Mar., 105: [Cămilă =] Plută foarte rezistentă, amplasată între o navă acostată și cheu.
- 2013 DGS, 33: Vaporul acostat este sub pavilion grecesc.
Încă 7 citate
✧
P. anal.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 230: Un Maxi-taxi cu luminile aprinse staționa, fără șofer și călători, în apropiere, acostat lângă piedestalul statuii ca o șalupă la țărmul stâncos al unei mici insule.
2.
HERALD. Care indică poziția alăturată a două scuturi sau a două mobile.
- 1900 GRECIANU, Erald. Rom., 182: Emblema pentru Cernăuți sau Dumbrava-Roșie este: scutul despărțit de roșu și de lăzuriu (albastru), încărcat de Capul de Bour acostat la dextra d-un Soare și la senestra d-o Lună.
- 1977 D. CERNOVODEANU, Șt. Herald., 120: Bogdan al II-lea … poartă în scutul său cele două simboluri ale puterii domnești – buzduganul și spada – acostate și plasate în pal, cu măciulia și cu garda în șef …, constituind prima apariție în scutul unui ansamblu domnesc heraldic din Moldova ale acestor două atribute suverane.
- 1980 D. Enc. Artă Veche, 30: Asemenea a[ltare] sunt răspândite în zona orașelor Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum, Porolissum, unde primesc o bază decorată cu simboluri figurate în schemă heraldică, comportând de obicei doi lei adosați sau acostați.
- 1986 Studii, nr. 8, 739: Aceste matrice și sigilii domnești aveau o emblemă – tipul heraldic – reprezentat printr-un scut în câmpul căruia se află o acvilă cu capul întors spre stânga și ținând în cioc o cruce …, acostată la dreapta sau la stânga de un soare.
- 2009 MO, nr. 564, 18: Pe pieptul acvilei se află un alt scut, roșu, cu un stejar natural, cu ghinde de aur, smuls, acostat de două chei afrontate, de același metal.
Încă 4 citate
3.
Tranz. ARHIT. Însoțit de unul sau mai multe elemente arhitecturale pe părțile laterale.
- 1914 LAPEDATU, Monum. Istor., I, 333: În exterior biserica se prezintă ca o navă mare rectangulară acostată de 3 abside poligonale.
4.
(Despre oameni) Care este oprit din drum cu scopul de a i se adresa.
- 1947 ARGHEZI, Tablete cron., V, 338: Când călătorul acostat se întâmpla să-i dea o bancnotă de un pol sau de o sută, Albulescu răspundea că pentru persoanele „nobile” nu există rest.
5.
(Despre oameni, mai ales despre persoane de sex feminin) Cu care se încearcă o conversație
într-un scop frivol; fam. agățat.
- 1980 PREDA, Cel mai iubit, I, 565: O fată sau o femeie acostată, deși îi place insul care o atacă fără veste, se ține în rezervă tocmai pentru ca să nu facă vreo impresie că ar fi ușor abordabilă.
- 2013 DGS, 33: Tânăra acostată s-a arătat revoltată de gestul necunoscutului.
Încă un citat
– Pl.: acostați, -te.
– V. acosta.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 2007 DEXI.