FILOZ. Rar Care se referă la acosmism, care aparține acosmismului, care este adept al acosmismului.
- 1931 Adevărul liter., nr. 529, 6: El nu este ateist, ci acosmist întrucât consideră că lumea n-are realitatea decât în Dumnezeu.
- 1932 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., I, 89: Lumea e o proiecție acosmistă de încrucișări de acte ale subiectelor libere, agente.
- 2001 Bis. Ort., nr. 2, 113: După lecția anselmiană, care propunea o spiritualitate de tip angelic, … descarnată și acosmistă, similară curentului origenist răsăritean, adevăratul și bunul creștin – observă ironic Heinrich Heine – se purta prin lumea înfloritoare din jurul său ca o nălucă abstractă.
Încă 2 citate
– Pl.: acosmiști, -ste.
– Din fr. acosmiste.
