FILOZ. Care nu este în relație cu lumea sensibilă în calitate de realitate organizată; care caracterizează realitățile suprasensibile, neguvernate de o ordine imuabilă.
- 1928 Gândirea (R.), nr. 5, 222: Fotografia rămâne simbolul unei epoci și al singurătății contemporane: nicio legătură cu lumea sau cu oamenii. Înstrăinare acosmică și aumană – indiferență.
- 1936 CIORAN, Schimbarea, 111: Cultura are în începuturile sale un ritm cosmic. Cu cât ea se diferențiază mai mult de natură, cu atât ea devine mai a-cosmică.
- 1939 BLAGA, T. Val., 473: Stările mistice, prezentate de cei inițiați ca stări acosmice, ca stări ce se sustrag condițiilor istorice, sunt, după toate dovezile și mărturiile dezbătute, condiționate de categorii stilistice.
- 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 32: Considerăm mitul un răspuns episodic sau complexat la o întrebare incitantă, referitoare la mitogonia (universului, făpturilor, lucrurilor, ideilor, sentimentelor și comportamentelor), la condițiile vieții extraterestre și terestre, cosmice și acosmice.
- 2009 Apostrof, nr. 1, 12: Ezotericii vorbesc despe nunta (Hochzeit) dintre lumină și întuneric, ceva care bate misterul nopții, deoarece printr-o asemenea suprapunere trecem într-o altă dimensiune, acosmică și atemporală, când vedem zeii și zeii ne văd pe noi.
Încă 4 citate
– Scris și: a-cosmic.
– Pl.: acosmici, -ce.
– Din fr. acosmique, engl. acosmic.
