Care nu este de natură corporală; care este lipsit de corp.
- 1971 Manuscriptum, nr. 2, 199: Nu există decât o singură realitate, cea spirituală, care nu este încă o realitate abstractă și acorporală, dar este în totalitatea ei corporalitate sau mai degrabă concretețe.
- 1980 SIMION, Dim. Poeților, 308: Femeia este în genere idealizată, acorporală, o sinteză, de cele mai multe ori, de grație și simțire.
- 1995 D. Mitol.3, 24: Teologia islamică modernă definește însă un Allah fără trăsături antropomorfe, … o divinitate incognoscibilă structural, nesupusă simțurilor omenești, acorporală și insesizabilă altfel decât prin efectele forței sale de acțiune totală asupra lumii.
- 2003 România liter. (S.), nr. 26, 24: Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în câmpul monofizit, sursă a unei manifestări corporale, a unei apariții în substanță.
Încă 3 citate
✧
P. anal.
- 2006 Man. Educ. Antrepren. X, 63: Conceperea prototipului unui nou produs trebuie să se bazeze pe realizarea elementelor acorporale ale acestuia.
– Pl.: acorporali, -e.
– Pref. a- + corporal.
Referințe bibliografice:
2007 DEXI; 2008 DN10; 2023 DELR2 s. v. corp (delr.lingv.ro).
