FILOZ. Teorie care neagă existența cosmosului sau a universului ca realitate independentă
de Dumnezeu.
- 1928 Gândirea (R.), nr. 8–9, 313: Ceea ce îi interesa nu era nicidecum contradicția celor două adopțiuni, ci consecințele lor asemănătoare: agnosticism, ateism, acosmism. Cu Dumnezeu, cu misterul, cu infinitul, cu soarta omului și a cosmosului au isprăvit-o dintr-o dată.
- 1929/1930 Enc. Minerva, 18: Idealismul lui Fichte … și consciențialismul lui Berkeley … admit acosmismul, refuzând să admită realitatea lumii externe.
- ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, I, 279: Finalul identificării raționale este „acosmismul”.
- 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 252: Opus cosmismului în viziunea și concepția mitologică și filosofică a poporului român și a cărturarilor români poate fi luat în considerație și reversul lui, acosmismul.
Încă 3 citate
– Din fr. acosmisme.
Referințe bibliografice:
1945 D. Filosofiei; 2007 DEXI.
