Pop. Ac mare.
- c. 1650 D. Val.-Lat., 72: acóń.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1887 HEM, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 63: Prin pănură bine bătută și închelmată, acoiul întră greu, ca și ața groasă de păr, pe care o trăgea în urma lui.
- 2010 în DGDS, II, 40: [Mortul] să-l dreagă cine are coraj, să ia un acoi d-alea marile, să-l puie… să-l înfigă în burtă.
Încă 5 citate
– Pl.: acoaie (1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.).
– Var.: acóń s. n.
– Ac + suf. -oi.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 2001 MDA, I; 2023 DELR2 s. v. ac (delr.lingv.ro).
