Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACOLÁDĂ s. f.
1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc, ce unește mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc.
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 37v/9.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 9/25: Acoladă … semnul în chip de arc, prin care se unesc la tipar sau la scriere mai multe obiecte ca să facă un tot sau ca să se arate că au analogie între ele.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, D., I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1927 DRAGOMIRESCU, Teor. Poeziei, 248: Fiecare unitate metrică este însemnată printr-o acoladă.
  • ante 1984 V. LOVINESCU, Interpretarea, 194: În mijlocul gravurii se află un cerc format din două acolade semicirculare.
  • 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 363: Mâna cu degete subțiri și păroase desenează în aer o splendidă acoladă.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1932 MUȘATESCU, Proze, 290: Văd ochii tăi tandri ca doi bemoli, zâmbetu-ți perlat ca un triolet, … talia ta mlădioasă și cambrată ca o acoladă.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 393: Întoarse dintr-o dată, elegant, fraza, ca o acoladă răsucită într-un scris caligrafic.

✧ P. anal.
  • 1958 NAGY, Port. Pop. Trascău, 9: Încălțămintea bărbaților este cizma neagră cu carâmbul terminat într-un arc de acoladă cu vârful în jos.
✦ Fig. Legătură.
  • 1926 TEODOREANU, La Medeleni, II, 261: Catalogul deschise o acoladă pe toate inimele.
  • 1938 IONESCU, Eu, II, 248: Dacă vrei să vorbești totuși despre o oarecare unitate a personalismului, înțelege asta ca o acoladă pusă pe lângă doctrine înrudite.
  • 1982 România liter. (S.), nr. 15, 7: Pitorească e acolada dintre familiarul „mă” și protocolarul „musiu”.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1985 România liter. (S.), nr. 33, 17: Rândurile de față au fost determinate de un gând întors către sine ca o acoladă pe marginea unei aserțiuni.
2. Înv., rar Îmbrățișare.
✦ Unul dintre momentele ceremonialului învestirii cavalerilor în Evul Mediu, constând dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară dată de învestitor, cu latul spadei, pe umărul celui învestit; înv., rar acolațiune.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, D., I.
  • 1939 MARCU, Figuri fem., 82: După ce un cavaler îi pusese acestuia pintenii de aur și altul îl încinsese cu spada, Sigismondo îi dăduse acolada și îi luase jurământul de credință, după care urmase prezentarea darurilor.

✦ Gest solemn, sub forma unei îmbrățișări, prin care se conferă cuiva un ordin, o distincție sau prin care cineva acordă o învestitură; p. ext. ceremonie de decorare.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, II, 446: Membrii noului guvern s-au coborât să strângă mâinile membrilor vechiului guvern și altor fruntași, fiecare acoladă fiind pecetluită cu urale și aplauze.
  • 1953 CAMIL PETRESCU, Nuv., 149: Îl îmbrățișă protocolar, ca un general care dă acolada noului admis în ordinul unei mari decorații.
  • 1993 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 213: I-a dat acolada și sărutarea.

3. ARHIT. Sint. (Calc după fr. arc en accolade) Arc în acoladă | Arcadă în acoladă = formă de boltă, ca o paranteză culcată, valorificată în stilul gotic și în arhitectura de la începutul Renașterii.
  • 1914 LAPEDATU, Monum. Istor., 362: Pridvorul bisericii este dreptunghiular și ocupă toată lărgimea ei. El este răzimat pe 12 stâlpi octogonali. În axul lui se află ușa de intrare, în formă de arc în acoladă.
  • 1925 NAUM, Ist. Artei, I, 264: Ferestrele și ușile au chenare masive de piatră, încununate de un arc în acoladă, retras în raport cu fața zidurilor.
  • 1932 G. M. CANTACUZINO, Arcade, 222: Loggia centrală, cu coloane în torsadă și arcuri în acoladă, de o vădită inspirație venețiană (ca și planul palatului, de altfel), formează motivul principal.
  • 1934 G. M. CANTACUZINO, Izvoare, 99: Linia dreaptă a nasului subțire, gura mică cât o garoafă sălbatică din Dobrogea, urechile ascuțite încărcate de cercei fac din acest chip o enigmatică și atrăgătoare mască a nepăsării și a demnității; o arcadă în acoladă face un chenar acestei efigii.
  • 1959 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei feud., I, 198: Toate elementele decorative se regăsesc în Georgia, inclusiv arcul în acoladă.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 238: În arhitectură, o serie de elemente – chioșcuri, cuhnii, băi, boltirea pe trompe, arcul în acoladă – sunt de aceeași proveniență persană.

✧ (Eliptic)
  • 1946 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., III2, 966: Acest element decorativ, „acolada”, este de origine musulmană.

– Scris și: accoladă (1848 NEGULICI, Vocab.), acolladă (1862 ANTONESCU, D.).

– Pl.: acolade.

– Din fr. accolade.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1975 DEX; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar