1.
Tranz. și refl. Livr. A se atașa.
- 1933 Adevărul, nr. 15 095, 1: Numai că uită să precizeze sensul „ecuației personale”, formulă vidă de conținut, pe care, prin confuzie, o acolează până și metodei, socotite „în sine indiferentă”, cu valabilitate în funcție de „aplicațiile personale”.
- 1939 Rev. Șt. Medic., 3: [Aparatul] cuprinde două glande al căror conduct excretor se acolează și se deschid amândouă în cavitatea unui sac.
- 1969 Progresele șt., V, 258: Alt „receptor” de pe suprafața virusului se acolează pe un alt „loc” molecular.
- 1981 Cronica, nr. 1, 2: Trecem în cunoașterea creației de la metafore la categorii, de la mituri la concepte determinate științific, să observăm că prin el se acolează demersurile proprii științelor creației.
- 2011 Man. Fiz. IX, 44: O lentilă divergentă, cu distanța focală de 100 cm, este acolată (alipită) de o altă lentilă convergentă.
Încă 4 citate
2.
Tranz. HERALD. (Complementul indică elemente simbolice) A fi înclinat unul spre celălalt; a încadra, a mărgini.
- 2011 MO, nr. 325, 5: Sfântul Petru este acolat în dextra și senestra de câte un spic de grâu cu tulpină de aur.
– Prez. ind.: acolez.
– Din fr. accoler.
