1.
(Uneori fig.) Lipit, atașat.
- 1877 EMINESCU, Pub., II, 217: Cred acum că nu voi mai găsi în „Timpul” epitete nedrepte acolate la numele meu, deși era simplu să vă asigurați înainte d-a vorbi, cu atât mai simplu cu cât persoana mea e prea neînsemnată.
- 1905 Universul (C.), nr. 271, 2: Brigadele sunt dispuse alăturate … brigada 16-a, dispusă cu regimentele acolate, fiecare având 2 batalioane în linia l-a.
- 2011 Man. Fiz. XI, 42:. Această regulă se aplică atât pentru lentile lipite (acolate) cât și pentru cele nelipite (neacolate).
Încă 2 citate
2.
HERALD. (Despre două scuturi sau figuri heraldice) Înclinate unul spre celălalt; (despre ramuri sau alte figuri heraldice) încolăcite.
- 1912 Creșt. Col., 261: Capetele acolate ale Dioscurilor spre dr[eapta].
- 1933 Col. Legi și regul., 605: Lanțurile primordiale sunt formate din patrulatere (cu ambele diagonale observate) sau poligoane (cu punct central) acolate.
- 1977 CERNOVODEANU, Șt. Herald., 92: Scutul … conține … leul încoronat al Sturzeștilor ținând în laba dextră spada acolată cu o ramură de dafin.
- 1989 Manuscriptum, nr. 4, 21: Sub bust, anul „1989” și două ramuri de stejar acolate.
Încă 3 citate
– Pl.: acolați, -te.
– V. acola.
Referințe bibliografice:
1982 D. Șt. Ist.
