Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACICULÁR, adj.
1. BOT., ZOOL. (Despre componente ale plantelor sau despre microorganisme) În formă de ac sau de ghimpe.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1886 ALEXI, D. Rom.-Germ.2
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 GRECESCU, Conspectul florei Rom., 257: Mericarpele … au și coaste secundare … cu ghimpi aciculari.
  • 1938 Enc. Agr., II, 41: În cultură se răspândesc prin altoire exemplare cu frunze aciculare.
  • 1940 Enc. Agr., III, 599: Lobaria … Gen de plante cryptogame din familia Strictaceae – Lichenea … Asce cu până la 8 spori hialini sau bruni, fusiformi sau aciculari, paralel-multicelulari.
  • 1957 Flora, V, 303: Frunze cu 5–7 perechi de foliole tari, lungi de 9–10 mm, aproape aciculare, brăzdate din cauza marginilor ridicate în sus, pe față glabrescente, pe dos alipit păroase.
  • 1962 Man. Bot. VIII, 133: Arbori și arbuști cu frunze aciculare.
  • 1962 Man. Zool. IX, 10: Oul mobil … străbate epiteliul tubului digestiv și dă naștere la indivizi aciculari.
2. MINER. (Despre cristale sau structuri cristaline) Dezvoltat în manieră asemănătoare unui ac.
  • 1898 Enc. Rom., I, 446: Belonite, microlite aciculare, ale căror vârfuri sunt rotunjite.
  • 1949 LTR, I, 840: [Cotunnitul] cristalizează în sistemul rombic în cristale de structură aciculară și de culoare albă cu luciu adamantin.
  • 1965 St. Cerc. Geol., nr. 2, 338: Aceste roci sunt constituite dintr-o masă fundamentală cu aspect orientat, în compoziția căreia intră: sericitul, doritul, epidotul, amfibolii aciculari, oxizii de titan.
  • 1977 St. Cerc. Geol., nr. 1, 82: Caracteristica esențială a pirotinei (II) constă în transformarea ei în pirită și mai rar în marcasită, care apar sub forma unor liziere și granule îngemănate la marginea vinișoarelor, sau mai rar chiar în masa pirotinei, cu aspect acicular.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 111: Smaraldele din Rusia conțin incluziuni de biotit, flogopit, actinolit și zone de culoare, iar smaraldele din Zambia conțin cristale aciculare de tremolit.
3. TEHN. Sint. Filtru acicular = filtru utilizat pentru drenarea și evacuarea apelor din interiorul maselor de roci.
  • 1952 Viața rom. (R. US), nr. 10, 172: Atunci când în ședințele de partid se vorbea despre apă, Evghenii avea impresia că cele douăzeci de pompe și o mie cinci sute de filtre aciculare instalate în groapa de fundație capătă viață și devin părticele din el însuși.
  • 1955 St. Cerc. Mec., nr. 4, 954: Ultimul capitol prezintă o serie de considerente de ordin practic și de indicații privind aplicarea coborârii electroosmotice a nivelului apei subterane, folosind drept catode filtre aciculare vacuumate.
  • 1960 LTR2, VII, 164: Electroosmoza poate fi asociată cu drenarea prin sucțiune, realizată cu ajutorul filtrelor aciculare.
  • 1988 Rev. Economică, nr. 15–16, 18: Pentru realizarea subsolului unei hale, proiectul inițial avea în vedere efectuarea unei săpături deschise pe toată suprafața, presupunând evacuarea apei provenite din pânza freatică cu ajutorul unor filtre aciculare.

– Pl.: aciculari, -e.

– Din fr. aciculaire.

Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1957 LTR2, I; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI, I; 2023 DELR2 s. v. acicul (delr.lingv.ro).

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar