1.
BOT., ZOOL. (Rar, și în compuși) Acicular (1).
- 1923 I. PRODAN, Flora, I, 590: Forma cea mai comună e R. trachyphylla Rau cu aculei conformi și cu pedunculi aciculat-glanduloși sau neaciculat-glanduloși, frunze oblong-ovate.
- 1926 PERPESSICIUS, Scut, 53: Din ceruri neaua cade, din ce în ce mai densă, Pe ulițe, pe case, pe brazii verzi de-afară. Sunt legiuni de fluturi de-o specie polară, Ce se înfig în bolduri de frunze-aciculate.
- 1954 St. Cerc. Șt. Iași, 383: Acest exemplar are mijlocul postpețiolului mai mult punctat decât aciculat, mai ales în partea sa posterioară.
- 1960 Fauna, I2, 257: Baza pseudopodelor este uneori umflată ca un bulb, de pe care pornesc distal pseudopodele aciculate, fin ascuțite.
- 1970 Contrib. Bot. (SN), 112: Reprezentat prin o rămurică tânără ce prezintă frunzele aciculate caracteristice.
- 1996 St. Cerc. Geol. – Geogr., 41–44, 3: Ne referim la dispoziția strânsă pe ax a frunzelor, la aspectul lor aciculat și chiar la forma falciformă.
Încă 5 citate
2.
GEOL. Acicular (2).
- 1970 St. Tehn. Econ. – Chim., nr. 45, 159: Oligistul formează cristale mai dezvoltate, lung prismatice până la aciculate de 0,3 – 0,7 mm lungime 0,02 – 0,1 mm grosime, prinse în snopi sau dispersate în masa de hematit și limonit.
– Pl.: aciculați, -te.
– Din fr. aciculé, lat. aciculatus, -a, -um.
Referințe bibliografice:
1937 Enc. Agr., I, 40; 1980 D. Bot.; 1989 LR, nr. 2, 130; 2007 DEXI.
