1.
Caracterul a ceea ce este acceptabil; calitatea de a fi acceptabil, admisibil; livr., rar acceptivitate; receptivitate.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1922 Viața rom. (R.), nr. 11, 294: Paralel cu invazia de broșuri care încearcă să lămurească și popularizeze celebra teorie a relativității, în publicistica științifică străină … apar [lucrări] cu menirea de a conduce pe doritori pe căile fizicii moleculare spre înțelegerea savantului german Max Planck, a cantelor de energie, teorie față de care „relativitatea” va avea să-și dea proba de acceptabilitate.
- 1960 JOJA, St. Log., 113: Validitatea și acceptabilitatea sunt proprietăți ale sistemului ca un întreg în relații cu materia dată; dacă materia e empirică, și ele sunt empirice.
- 1972 Scânteia tineretului, nr. 7 081, 6: Înainte de a recomanda parlamentului recunoașterea formală a independenței Rhodesiei, acordul să fie supus unei „probe de acceptabilitate” din partea populației africane chemată să certifice existența.
- 1984 GOMA, Jurn., I, 106: Confruntarea cu realitatea din Occident … depășește gradul de acceptabilitate al Rusului (membru al celei de a doua puteri mondiale).
- 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 132: Instituția literară nu-i tolerează pe impostori, deși trebuie convenit că laxismul actual al codificării favorizează experiențe a căror limită de acceptabilitate e imposibil de decis a priori.
- 2008 MUNTEANU, Lexicol. Bibl., 468: Versiunea biblică heliadescă, oricât de conformă ar fi cu originalul Septuagintei, rămâne un experiment temerar, în ireconciliabil contrast cu tradiția și, implicit, cu nivelul de acceptabilitate real, nu presupus sau dorit, al publicului contemporan.
Încă 6 citate
✧
Sint. Preț de acceptabilitate v. preț.
2.
LINGV. Concept întâlnit în gramatica generativă standard care se referă la respectarea regulilor impuse de uzul
lingvistic; caracter al unui enunț de a fi ușor de înțeles sau emis în mod natural de subiecții
vorbitori.
- 1970 Contemp. (S.), nr. 8, 8: O scară a gradelor de acceptabilitate semantică se dovedește preferabilă disjuncției categorice acceptabil- inacceptabil.
- 1971 Tr. Lingv. Gener., 158: Se află în centrul atenției probleme ca: distincția dintre structurile de suprafață și cele de adâncime, universaliile gramaticale și lexicale, gradele de gramaticalitate și de acceptabilitate semantică ale enunțurilor.
- 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 97: Noțiunea de „acceptabilitate” nu trebuie redusă la „gramaticalitate” – cum fac chomskyenii – căci problema nu e doar de a vorbi „corect”, ci de a vorbi „oportun”, de a face față „pieței lingvistice”.
- 1997 DSL, 382: Conceptul de gramaticalitate aparține teoriei competenței, cel de acceptabilitate – teoriei performanței. Ambele exprimă proprietăți gradabile, dar scalele de evaluare a acestor proprietăți sunt diferite, acceptabilitatea fiind numai parțial determinată de gramaticalitate.
- 2005 GALR, II, 828: Varianta vorbită a limbii standard aparține nivelului stilistic nespecializat, fiind diferențiată (pe axa unei permisivități scalare + / - acceptabilitate în raport cu norma prescriptivă) prin trăsături de tipul oficial (formal), „colocvial” (semiformal) „familiar” (informal).
Încă 4 citate
– Din fr. acceptabilité, engl. acceptability.
Referințe bibliografice:
2002 DN6; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. accepta (delr.lingv.ro).
