1.
JUR., FIN. (Parte) care acceptă oferta de a încheia un contract, care își dă consimțământul; acceptator (2), înv. acceptor, platnic.
- 1837 NICHIFOR, Prav. Comerț., 74/13: Cel ce dă Vecsel (Cambială) pă ordinu său sau cătră a treia persoană: ațeptantu nu este supus sup ștrafu văcsearehtului ca și nevrând să-l ațeptăluiască.
- 1850 C. PETROVICI, Man. Dr. Comercial, 72/10: Declarația acetantului coprinzătoare că voește a plăti prețul coprins la scadența ei [poliței] și care trebue a se face tot pe acea poliță, cu zicerea acetat.
- 1851 STAMATI, D.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1871 BARIȚIU, în B. Contemp., VII, 204: Dacă, adecă, asemenea polițe de piață s-ar putea escompta acolea pe loc, atunci noi le-am pune domiciliul în Sibii, ceea ce ar fi înlesnitoriu și pentru acceptante, căci la termin nu ar fi necesități a trimite banii prin poștă încoace, ci și-ar scoate polița de la escomptătoriu.
- 1887 Cod. Comer., 107: Acceptarea cambiei plătibilă într-un alt loc decât acela al reședinței acceptantului trebuie să arate persoana prin mijlocirea căreia urmează să se facă plata.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1910 I. PANȚU, Procent., 53: Platnicul (acceptantul) are să facă plata tot în Budapesta.
- 1929/1930 Enc. Minerva, 15: Acceptant se numește persoana care se obligă prin declarația pusă pe o poliță (cambie) de a plăti la scadență în locul datornicului.
- 1982 GEORGESCU – SACHELARIE, Jud., II, 33: Reclamanți acceptanți.
- 1998 D. Dr. Afac., III, 168: Cambiile la termen … prin efectul acceptării, … devin liber negociabile, iar eliberarea lor la scadență este garantată de semnătura băncii acceptante și de legislația cambială din țara respectivă.
- 2007 D. Dr. Civ. (2007), 502: În cazul în care girul a fost făcut în folosul trasului acceptant al cambiei și se găsește la scadență în mâinile sale, trasul cumulează calități de debitor și creditor cambial.
Încă 14 citate
2.
Rar (Persoană, stat) care acceptă ceva; acceptator (1).
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 51: De remarcat că situația unui trădător, a unui acceptant al propagandei, nu era niciodată sigură: Isăceanu a fost debarcat!
Încă un citat
✧
P. ext.
- 2015 L. POPESCU, Moda, 297: Variațiile terminologice în moda vestimentară feminină din această epocă au fost determinate atât de timpul comprimat de asimilare, cât și de numărul mare de cuvinte străine, ca și de specificul limbii române, ca acceptant.
✦
JUR. (Persoană) care își dă acordul de a urma procedurile legale în cazul unei succesiuni,
moșteniri; acceptator (1).
- 1879 Bul. Deciziunilor, XVIII, 86: Collateralul care face acte de moscenitor se consideră ca acceptant și devine obligat la plata datorielor defunctului.
- 1916 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., VIII1, 241: Din cuprinsul art. 751, 770 și 851 C. civil … nu se face nicio deosebire între moștenitorii ce au renunțat la succesiune, moștenitorii acceptanți, moștenitorii cu sau fără dispensă de raport sau străini.
- 1999 Magazin, nr. 37, 14: Acceptarea voluntară tacită rezultă din acte sau fapte pe care moștenitorul n-ar fi putut sa le facă decât în calitatea sa de moștenitor acceptant, adică sa fie vorba de acte juridice din care să rezulte ca a înțeles să accepte pur și simplu moștenirea.
- 2007 D. Dr. Civ. (2007), 377: Chiar revocarea acceptării pure și simple produce efecte numai față de creditorul reclamant, față de orice alte persoane moștenitorul rămânând acceptant.
- 2011 MO, nr. 409, 20: Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Încă 4 citate
✦
S. m. Înv., rar Persoană care acceptă o provocare la duel.
- 1890 DISSESCU, C. Dr Publ., 622: De altfel chiar în cele alte State Unite, lista infracțiunilor din art. 19 e forte restrânsă. În schimb însă, cel ce în Statele Unite ar provoca la duel, acceptantul și secundanții, sunt în 9 State, escluși pentru totdeauna de la esercițiul dreptului de vot!
– Pl.: acceptanți, -te.
– Var.: înv. acceptánte, acțeptánt (1851 STAMATI, D.), înv., rar acetánt, ațeptánt s. m., înv., rar aceptánt, -ă (1859 BĂLĂȘESCU, D., I) adj.
– Din fr. acceptant, lat. acceptans, -antem, germ. Akzeptant. Acetant < it. accetante.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1999 M. D. Jur.; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. accepta (delr.lingv.ro).
