1.
PSIH. Fază inițială a unui dialog și a unei relații interpersonale, construită pe baza încrederii,
afinității sau a consensului de idei.
- 1987 D. Enc. Psihiatr., I.
✧
P. ext.
- 2001 D. Economie, 26: Criteriile de apreciere a procesului a[jungerii] din u[urmă] sunt de natură excepțională, ele presupunând întrunirea concomitentă a condițiilor de acceptanță socială de genul reglementării, controlului, realocării resurselor în conjuncție fină cu favorizarea în practica economică a folosirii metodelor presupuse de liberalizare.
2.
Acceptare (2).
- 1986 Șt. și tehn. – Alm., 5: Chiar procesele de creație devin mai accesibile și încorporabile în noile tehnologii sub influențele de acceptanță ale mentalității probabiliste ce se insinuează în personalitatea incandescentă a tineretului contemporan.
- 1997 An. Inst. Ist., 381: Autenticitatea medievală era o funcție a acceptanței textului de către autoritatea politică, respectiv era o expresie a legitimării autorității politice prin textul cronicăresc.
- 2010 MO, nr. 382, 12: Proceduri de eșantionare utilizate pentru încercările de acceptanță a dispozitivelor medicale de diagnostic in vitro. Aspecte statistice.
Încă 2 citate
3.
EC. Acceptare a unui produs sau a unor servicii în anumite condiții contractuale.
- 2010 MO, nr. 443, 2: Valoarea acestei garanții corespunde valorii tranșei finale de plată, iar valabilitatea ei încetează după prezentarea Certificatului de acceptanță finală.
- 2011 MO, nr. 210, 14: Pentru solicitanții care au dosare eligibile, dar care nu se încadrează în criteriile de prioritizare specificate la alin. (5), se aplică o cotă de acceptanță de 81,485% din suma aferentă suprafeței aprobate pentru defrișare.
Încă un citat
– Pl.: acceptanțe.
– Din engl. acceptance.
Referințe bibliografice:
2002 DN6; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. accepta (delr.lingv.ro).
