1.
JUR., FIN. Consimțământ scris pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței,
se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță; acceptare (1), înv. acceptațiune; p. ext. cambie; poliță2.
- 1851 STAMATI, D.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1870 BARIȚIU, în B. Contemp., VIII1, 51: Tocma îmi spune Ge. Orghidan că i-a zâs Ioan Iuga cum că el nu va fi în stare de a-și coperi acceptul ce este să expire în curând.
- 1871 LMD, I.
- 1871 BARIȚIU, în B. Contemp., VII, 204: Se poate ca, mai ales între conjuncturile de față, să venim în pozițiune de a escompta acceptele ce mi se vor remite de acolo.
- 1881 EMINESCU, Pub., IV, 484: Accept. Creditul unei afaceri se întrebuințează ca capital prin acceptare de polițe. Specula de bursă.
- 1887 Cod. Comer., 111: Dacă mai multe exemplare sunt girate către persoane diferite și toate acceptate, girantul și acceptantul sunt ținuți solidar pentru fiecare gir și pentru toate acceptele.
- 1894 Vatra, nr. 24, 774: Poimâne – zise acesta, care era un om de afaceri și se grăbia să plece. – E acceptul domnului Alfons. – Știu, zise Carol. N-ai putea să faci, să-mi primesc mâne chiar polița îndărăt?
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1904 I. PANȚU, C. Coresp., 287: „Trasul”, iscălindu-se pe o cambie, se zice că „acceptează”, devine „acceptant”, și pentru el polița se numește „accept”.
- 1939 Rev. Fundaț., nr. 2, 447: Aceste trate … poartă următoarele semnături: semnătura societății sau entității autorizate să ia măsuri în vederea procurării de lucru … semnătura întreprinzătorului însărcinat cu efectuarea lucrărilor precum și acceptul uneia din … [cele] 4 bănci asupra căreia s-au tras tratele.
- 1981 Lex. Fin.-Credit, I, 66: Avizul de încasare … [este un] document pe baza căruia furnizorul (creditorul) solicită băncii să debiteze cu suma lui contul cumpărătorului (debitorului), pe baza acceptului scris al debitorului care are cont deschis la bancă.
Încă 13 citate
✧
Sint. Accept bancar = garantare a plății unei sume de bani menționate în mod expres în cambie.
- 1993 D. Enc., I.
- 1998 D. Dr. Afac., II, 171: Au acest caracter [de instrument monetar]: certificatele de depozit bancar; accepturi bancare; bonuri de tezaur etc.
- 2006 M. Enc. Fin., III, 47: [Piața monetară este] parte integrantă a pieței naționale, care cuprinde totalitatea fluxurilor de monedă națională și chiar străină …, precum și vânzările și cumpărările de titluri de valoare pe termen scurt, cum sunt bonurile de tezaur, certificatele de depozit, accepturile bancare și efectele de comerț pe termen scurt.
Încă 2 citate
2.
P. ext. Acord, aprobare, încuviințare; acceptare (2).
- 1942 A. VOINESCU, Jurn., 336: Nu știu ce e cu mine. Impresia că voi muri. Accept calm. Nu mă lăsa, ajută-mă!
- 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 56: Iar a afla că Radu Gyr a purtat tratative similare alor sale explică acceptul poetului de a conferenția în 1963 în favoarea regimului comunist, în fața colegilor săi de detenție ce-l priveau ca pe o ultimă nădejde.
- 2008 în DCR3, 26: UTA are acceptul să joace în nocturnă.
- 2009 MO, nr. 166, 14: Acceptul sau refuzul unui contract de procesare se face în maximum 3 zile lucrătoare de la cererea scrisă.
- 2011 MO, nr. 174, 3: Participarea minorului în vârstă de până la 14 ani la programe audiovizuale, altele decât evenimentele culturale și competițiile sportive, este posibilă numai cu acceptul acestuia, precum și cu consimțământul scris al părinților sau, după caz, al reprezentantului legal.
Încă 4 citate
✧
Fig.
- 2002 LIICEANU, Ușa, 258: Kierkegaard … pune … [conflictul „spiritului” cu „carnea”] în seama „primei perioade” a Evului Mediu. … El nu-i cere acesteia intrarea în asceză, ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el, de spirit.
– Pl.: rar accepturi și înv., astăzi rar accepte.
– Var.: acțépt (1851 STAMATI, D.) s. n.
– Din lat. acceptus, germ. Akzept.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1975 DEX; 1999 M. D. Jur.; 2001 MDA, I; 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. accepta (delr.lingv.ro).
