ACCEPTÁ vb. I

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACCEPTÁ vb. I

Tranz.

1. JUR., FIN. A primi o cambie, a-și da acceptul pentru achitarea unei polițe; înv., rar a acceptarisi, a acțeptului.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1850 HELIADE-RĂDULESCU, Scris. Acte, 260: Mi-au mai trimis cu poșta din urmă alți 696 fr., însă la Marsilia cu poliță în termen de 30 zile, 10 zile până s-o accepte și alte 10 până să-mi vie la scadință, fac 51 zile de așteptat fără nici un sold.
  • 1850 C. PETROVICI, Man. Dr. Comercial, 72/24: Se poate aceta o poliță pentru o sumă mai mică de cea coprinsă într-însa?
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1856 BARONZI, Ist. Civil., II, 185/14: Acepta (a), a priimi, a acita o poliță. [Vocabular]
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 D. ALEXANDRESCU, Pr. Dr., 355: Am garantat ca fidejusor o datorie de 10000 lei și, presimțind că debitorul are să devie insolvabil, propun creditorului care acceptă, 1000 de lei spre a fi descărcat de garanția ce am dat.
  • 1904 I. PANȚU, C. Coresp., 287: „Trasul”, iscălindu-se pe o cambie, se zice că „acceptează”, devine „acceptant”, și pentru el polița se numește „accept”.
  • 1916 Dimineața, nr. 4 337, 1: Efectele țărănești acceptate fără formula: „Bun și aprobat” sunt respinse, deși codul civil acordă favoarea plugarului și vierului de a accepta prin simpla semnătura sa ca și comerciantul.
  • 1928 Rev. Econ., nr. 38, 329: Protestul trebuie să se facă printr-un singur act: la reședința sau domiciliul celui de al treilea, care a acceptat cambia prin intervenție.
  • 1978 Rev. Econ., nr. 26, 5: Așadar, funcția scrisorii de credit este aceea de a garanta vânzătorului că banca emitentă va plăti sau va accepta plata cambiilor trase asupra ei, în măsura în care se face dovada cu documente că marfa a fost expediată în condițiile prevăzute în S C.
  • 1981 Lex. Fin.-Credit, I, 81: Banca Română de Comerț Exterior … emite efecte de comerț pentru unii beneficiari din străinătate și acceptă efecte de comerț emise asupra sa.
  • 1998 D. Dr. Afac., III, 130: Exercitarea r.c. [regresului cambial] mai înainte de scadență este admisă doar în cazul producerii unor fapte de natură să facă improbabilă plata la îndeplinirea scadenței; asemenea fapte sunt menționate de lege după cum urmează: refuzul trasului de a accepta în tot sau în parte cambia.

✧ Expr. JUR., FIN. (Calc după fr. accepter une lettre de change) Înv., rar A accepta o scrisoare de schimb = a se angaja să plătească la termen posesorului scrisorii de schimb suma care figurează în aceasta.
  • 1839 VAILLANT, Vocab., 15.
2. A fi de acord cu ceva, a consimți; a considera ceva just, exact, fondat; a admite, a aproba, a încuviința; a primi ceva în sens material sau moral; înv. a accepe (2).
  • 1844 Curier a. sexe, V, 357: Accetare, a priimi. [Vocabular]
  • 1846 LAURIAN, Man. Filos., 7/34: Această împărțire [a filosofiei] e o necesitate didactică care noi o aceptăm făr-a o putea justifica.
  • 1848 CIPARIU, în B. Contemp., IV, 300: Marți, după ducerea noastră la Cluș, adunându-se Capitulul cu profesorii, dereseră o adresă cătră episcopul în același înțeles, rugându-l ca acesta să o descopere și exc.[excelenței] sale gubernatoriului, trămițându-o pre poștie la Cluș, care se și tâmplă, și gubernatoriul acceptă acea dechiarațiune cu multă bucurie.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1864 Cod. Pen. (1864), 138: Cu aceeași pedeapsă, se va pedepsi și orice arbitru sau expert numit, sau de către un tribunal, sau de părți, care va fi acceptat promisiuni, sau primit daruri, sau presente.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1868 ASACHI, Varia, 568: Omul înțelept … știe că toată viața sa este un curs de neștiută soartă. Fiecare zi i aduce nouă evenimente; nu aceste ce modul cu care el le acceptează și le aplică i pot aduce binele sau suferința.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1880 KOGĂLNICEANU, Orat., III1, 336: Am auzit altă dată pe onor. domn Chițu vorbind de emanciparea femeiei, zicând că trebuie a se da femeilor mai multe drepturi … Dar, în fine, vă repet că eu accept hotărârea dumneavoastră și o voi esecuta.
  • 1882 EMINESCU, Pub., V, 98: Cercurile politice speră că toate guvernele reprezentate în Comisiunea Internațională vor accepta propunerea.
  • 1885 KOGĂLNICEANU, Orat., III3, 189: Îndată după aceea, a venit ministrul și a zis: „Este natural ca, atunci când un stat acceptează un sistem pronunțat de protecționism, statul imediat limitrof ar face o mare greșală dacă el din parte-i ar voi să ignoreze aceasta.”
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 URECHIA, Ist. Rom., VII, 151: La 24 octombre 1795, fu acceptat de regele Prusiei tratatul propus de Caterina pentru o nouă împărțire a Poloniei.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1936 CIORAN, Cartea amăgirilor, 34: Și acest fapt ciudat este atât de neliniștitor, încât nu-l poți accepta ca inexplicabil.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 117: Este un fapt simplu de acceptat, prin raționament analogic.
  • 1963 VIANU, Coresp., 372: Vă mulțumesc din inimă pentru invitație, pe care o accept.
  • 1974 TITEL, Țara, 806: „Bine, fie și două [țigări]”, a acceptat el și s-a așezat pe scaunul din fața casei.
  • 1981 RUSSU, Etnogen., 54: G. Pascu … susține originea tracă a unor vechi elemente românești („brânză”, „măgură”, „pânză” ș.a.), propunând unele arhetipuri trace, care însă nu pot fi acceptate.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 460: La sfârșitul secolului al XV-lea conservatorii continuau să accepte formula medievală potrivit căreia, după cum Dumnezeu există sub forma Sfintei Treimi, tot așa și societatea este constituită din trei clase: clerul care se roagă, cavalerii (nobili) care luptă, și restul societății, oamenii care muncesc pentru a le asigura acestora traiul.
  • 2014 BOIA, Balcic, 65: Guvernul n-avea însă intenția să accepte o regență prea „regală”, cu doi membri din trei aparținând dinastiei.

✧ Absol.
  • 1894 URECHIA, Ist. Rom., VII, 100: Judecătorii de la Departamentul de 8 au găsit legală cedarea acestor 5 pogoane de vie lui Frone, care acceptase.
  • 1915 ZAMFIRESCU, Pub., II, 166: Atunci țarul … declară că renunță la avantagiile tractatului de la Unkiar-Iskelesi și primește închiderea strâmtorilor – ceea ce englezii se grăbiră să accepteze.
  • 1926 PAPADAT-BENGESCU, Fecioarele, 549: Oportun, Pejan propusese o partidă de bridge. Coca-Aimée îi fusese sincer recunoscătoare; un moment cumpănise sacrificiul ce făcea lui Walter refuzând pe Pejan, ca și cum, în adevăr, ea ar fi fost cea care refuză sau acceptă.
  • 1942 A. VOINESCU, Jurn., 370: Noi, ceilalți, chiar atunci când tânjim după esență redăm și banalul. Ea nu acceptă. Natură de tiran, îi trebuie rezistență.

✧ Refl. pas.
  • 1846 LAURIAN, Man. Filos., 210/1: Veritatea nu e un privilegiu. Venind de la Dzeu e a tutor oamenilor. Așadar numai aceea e adevărată care se aceptează sau se poate acepta de marea maioritate a oamenilor.
  • 1861 în B. Contemp., IV, 370: Publicațiunile ce ating criticând pre sașii din Transilvania să se scrie în ton pre cât se poate de moderat, promițându-se, din contră, în tip de reciprocitate, că și din partea sașilor se vor accepta numai articuli ce nu vatămă pre români.
  • 1869HELIADE-RĂDULESCU, Scris. Acte, 378: De Academie am vrut să mă mântui, dându-mi demisiunea. Trei săptămâni am stăruit să mi se accepte, ci a fost cu neputință.
  • 1952 Studii, nr. 3, 188: Această afirmație privește în special două din izvoarele istorice de care ne ocupăm, și anume scrisoarea sultanului Mehmed al II-lea … și încheierea adunării boierilor dela Vaslui prin care se acceptau cererile turcești.
  • 1999 MARINO, Viața, 51: [G. Călinescu] venea furios de la ședințe de consiliu profesoral, unde i se făcea opoziție. Nu se acceptau, de pildă, biografii ca teze de doctorat.

✧ P. ext.
  • <1986–1987> NOICA, Modelul, 80: O singură încercare sau una din puținele încercări de a regăsi natura și realitatea ei s-a putut înscrie în cultura europeană, dar și ea ca o excepție: viziunea lui Francisc din Assisi. El vorbea despre fratele Soare și sora Lună, predica la păsărele și accepta cu adevărat sacralitatea naturii.
  • 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 73: Există o realitate sufletească înăuntrul căreia întâlnim, ca pe un sâmbure, corpul. Inferioritatea, dacă puteți accepta acest paradox, învelește lumea exterioară, o conține.

✧ Fig.
  • 1858 HELIADE-RĂDULESCU, Biblicele, 145: Copiii mei sunt în mâinile voastre: întrebați-i dacă pot accepta în moștenire dezonoarea tatălui lor.
✧ Expr . A accepta scuzele v. scuză.
✦ JUR. A agrea condițiile legale, pentru a intra în posesia a ceva (o donație, o succesiune) sau pentru a i se atribui o anumită calitate, funcție; a agrea condițiile unui contract.
  • 1877 MO, nr. 28, 1: Am decretat și decretăm: Art. 1. Autorisăm pe comuna Bucuresci ca să accepte donațiunea făcută de defunctul Const. Xenocrat, prin testamentul său, și anume casele cele mari și mici din suburbea Popescu, strada Văcăresci.
  • 1886 Doc. Bârl., V, 122: Legatara universală va face, în viață fiind, demarșele legale spre a fi acceptat acest legat prin ordonanța regală conform legei civile.
  • 1893 G. TOCILESCU, C. Procedură civ., III, 248: Acestă excepțiune are de scop direct nu atât acordarea unui termen, amânarea procesului, cât respectarea termenului acordat de lege eredului pentru a face inventaria și a delibera dacă trebue să accepte succesiunea.
  • 1898 D. ALEXANDRESCU, Pr. Dr., 64: Creditorii n-ar putea să accepte o donațiune sau propunerea unui contract făcută debitorului lor, deoarece cât timp nu există decât o simplă ofertă, o policitațiune, contractul nu este încă format.
  • 1907 Bul. Deciziunilor, XLVI2, 1674: Din toate motivele date de Curte rezultă că arendașii I. Kaufman și ceilalți au fost în drept să nu accepte contractul așa cum l-au prezintat proprietarii în ziua de 21 decembrie.
  • 1915 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., XI, 224: O altă aplicare a art. 1890 o găsim în art. 700 din Codul Civil, care dispune că facultatea de a accepta sau de a lepăda o succesiune se prescrie prin 30 de ani.
  • 1919 Doc. Bârl., V, 152: Subsemnatul D. Costandache în calitate de Președinte a[l] Comisiei Interimare Orașului Bârlad accept donațiunea.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I, 328: Dar se poate ca chiar cel căruia tutela îi este deferită să nu voiască s-o accepte.
  • 1975 Banatica, nr. 3, 320: Un moment al polemicii l-a constituit adunarea generală de la Bocșa din 24 și 25 august 1886, când Ion Simu, ales președinte, a fost nevoit să renunțe la această funcție pentru că nu înțelegea să accepte tutela Consistoriului în rezolvarea problemelor învățătorești.
  • 2011 MO, nr. 409, 20: Citația trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității acesteia, … și precizarea că, dacă succesibilul nu își exercită dreptul de a accepta moștenirea în termenul prevăzut la art. 1.103, va fi prezumat că renunță la moștenire.

3. A considera pe cineva un membru de drept al unui grup, al unei familii sau al unei clase sociale; a admite pe cineva în cadrul unui grup, societăți, rețele de socializare.
  • 1848 CIPARIU, în B. Contemp., IV, 306: Io din parte-mi te voi vedea cu toată dragostea, de vei binevoi a trage la mine, la care te rog, deși știu că rudeniele te așteaptă și te vor accepta cu drag.
  • 1858 HELIADE-RĂDULESCU, Biblicele, 125: Aci iar se lasă Moise a fi întrevăzut ca trinitar sau ca politeist (care nu e de acceptat nici însuși de idolatri, căror le fu adversariu); zicând ca unul din noi, nu zice ca mine, și înțelege mai multe persoane.
  • 1926 PAPADAT-BENGESCU, Fecioarele, 228: Avea deci două păreri precise: ținea la opinia publică, pentru că era ambițioasă, dar, când era vorba să-și facă gustul, n-avea habar ce vor zice oamenii. Soluția era clară: să silească lumea să accepte pe Lică.
  • 1939 Rev. Fundaț., nr. 2, 298: Duceam o viață plăcută, ca adoptat al casei d-nei Ionașcu. Pentru că d-na Ionașcu nu lua niciodată în seamă diferența de vârstă. Eram acceptat în rând cu Luisa ori cu vreo altă prietenă ocazională în viața ei de zi la zi.
  • 1969 DUMITRIU, Ist. Log., 137: Lecțiile predate de Aristotel discipolilor lui erau de două feluri: unele se numeau exoterice și celelalte acroatice sau acroamatice … Nu oricine era admis: magistrul nu accepta decât pe aceia în care recunoscuse dispoziții bune naturale, gust pentru studiu și ardoare pentru muncă.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 72: Este anormal ca un om de condiție să umble cu limba scoasă după toți nespălații… Nu numai să le accepte tovărășia, ci chiar să le-o caute.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 223: Schițez, fără niciun succes, un zâmbet de recunoaștere către unul dintre tinerii robuști. Mă ignoră cu desăvârșire, fapt care, pentru o clipă, mă mâhnește nespus de tare, întrucât mă legănam în iluzia că se lămuriseră în privința mea și că mă acceptaseră ca pe un tip OK.
  • ▭ A acceptat cererea de prietenie pe Facebook.

4. A suporta, a îngădui ceva penibil, dezagreabil; a permite o situație neconformă cu anumite norme sau principii; a tolera.
  • 1922 Conv. Liter., nr. 10, 699: Cine ar crede că un profesor universitar putea să înjure și să pună în genunchi pe studenți sau că se aflau pe atunci studenți atât de nedemni, încât să accepte un tratament atât de vulgar!
  • 1935 ARGETOIANU, Îns., I, 167: Regina … e complect scârbită de Tătărescu care nu numai că nu spune niciodată nu Regelui, dar acceptă să-i facă toate comisioanele înjositoare.
  • 1947 CIPRIAN, Lup, 242: Acceptă nedreptatea. Pardon! Ați spus o vorbă pe care n-o… accept.
  • 1960 PREDA, Nuv., 815: Soldatul Putină înțelese că era provocat și lupta începu. Devenise mult prea vanitos ca să accepte să se facă la adresa lui cea mai mică insinuare și cu atât mai puțin să tolereze o asemenea observație critică.
  • 1968 IVASIUC, Interval, 62: Nu e siguranța tristă a toamnei, credința melancolică în cicluri inexorabile, ci teama, neîncrederea. De aceea lucrurile nu aveau niciun fel de importanță, sau prea mică, și era gata să accepte multe, și corpul lui era așa de subțire și întins ca un arc.
  • 1986 D. DUMITRIU, Ghica, III, 100: Cuza are dificultăți și în familie. Umblă s-o convingă pe Doamna Elena să-i înfieze bastardul. Întreaga familie încearcă s-o convingă să nu accepte o asemenea umilință.
  • 1995 PATAPIEVICI, Cerul, 251: Oricare ar fi fost promisiunea care i-a îndemnat pe oameni să accepte freneticele agregări sociale bazate pe anomie, aceste expansiuni euforice au sfârșit întotdeauna într-o baie de sânge.
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 40: Se cuvine remarcat faptul că nu toți lăgăriștii acceptau jocul celor dați cu puterea – deși majoritatea închideau ochii, datorită unui spirit de toleranță și purtare civilizată greșit înțelese.

✧ P. anal.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 244: Toate religiile au generat, lezând însăși natura transcendenței, arte vizuale și opere de elocință și au constrâns transcendentul să renunțe la prestigiul ineficace al vidului și tăcerii și să accepte, din rațiuni electorale, ofensa plebeiană a imaginii și cuvântului.
5. Tranz. A se supune unei voințe superioare, transcendente; a se resemna în fața morții, a destinului.
  • 1925 BLAGA, Daria, 217: Am sfârșit prin a accepta fără protest hotărârile soartei.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 215: Cine nu acceptă soarta comună a patriei, zise Oster fără aer vizibil de reproș, sfârșește prin a se expatria spre a se salva ca individ.
  • 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 162: Soarta acționează … în cadrul și limitele bunei încadrări cosmice și antropocosmice. Autoritatea ei e plenară, decizia ei, deși fără apel sau fără recurs, românii o acceptă uneori cu resemnare, alteori cu eroism moral.
  • 1999 MARINO, Viața, 18: Nu este deci vorba de a accepta pasiv fatalitatea unei voințe divine, oarbe, iresponsabile și iraționale, ci de luciditatea activă, analitică, a unui lanț cauzal obiectiv, riguros „istoric”, de anticipări și previziuni justificate.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1930 Gândirea (R.), nr. 9, 273: Iscodind poruncile pământului natal și trudindu-se să extragă miresme divine din corolele florilor de câmp, Mistral nu făcea decât să-și accepte destinul, recunoscând în brazda găzduitoare de morminte eterna ordonatoare a disciplinelor umane.
  • 1941 A. VOINESCU, Jurn., 290: Gândul că o pot ajuta să-și accepte cu bucurie soarta, îmi dă o așteptare, un fel de proiectare în viitor, mă leagă de viață.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 394: Lenin își regăsise discursul fluent, persuasiv și nervos din vremurile de altădată. … Până când ne vom mai accepta, resemnați, soarta de paralitici sublimi, de infirmi celebri, de mutilați venerabili?

6. Tranz. CHIM., FIZ. (Complementul indică particule elementare) A primi atomi sau electroni.
  • 1928 NENIȚESCU, Tr. Chim. Org., 27: Prin acidularea acestei soluții bazice, în absența aerului, se precipită dihidroindigoul sub formă de cristale albe nestabile, care se oxidează repede la aer regenerând indigoul; cei doi atomi de hidrogen eliminați sunt acceptați de o moleculă de O2 care trece în H2O2.
  • 1962 LTR2, XI, 758: [Oxidantul este o] substanță în compoziția căreia intră un element care, pentru a-și completa octetul, acceptă electroni.
  • 2019 R. POP, Chim. Anorg., 12: Într-o reacție redox, specia oxidantă este cea care acceptă electroni (starea de oxidare a acesteia va scădea), iar specia reducătoare este cea care cedează electroni (starea de oxidare va crește).

– Prez. ind.: accépt, înv. acceptez; prez. conjunct. și: înv. să acceptez.

– Var.: înv. accetá, acetá, aceptá, acțeptá (1851 STAMATI, D.), înv., rar acitá (1839 VAILLANT, Vocab.), ațitá (1845 IARCU, Ținerea catast., II, ap. URSU – URSU, Împr. Lex. II, 68) vb. I.

– Din fr. accepter, lat. acceptare. – Aceta, acita < it. accettare.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar