1.
RELIG. Ale cărui păcate au fost iertate.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1970 D. R. POPESCU, Teatru, 118: Eu nu sunt popă fraier să cred tot ce-mi mint credincioșii ca să-i spăl de păcate. Fiindcă credincioșii cred că dacă popa le-a iertat păcatele, ei sunt curați. Absolviți!
Încă un citat
2.
JUR. Care a fost scutit de orice sancțiune penală.
- 1878 EMINESCU, Pub., II, 111: Vom face în alt număr o enumerare mai lungă de funcționarii culpabili dați judecății de diferite administrațiuni și achitați, absolviți, sau făcuți scăpați sub toate formele de către justiție.
3.
P. gener. Care a fost iertat.
- 1933 GALACTION, Doctorul Taifun, 335: Dar pentru asta trebuia, d-le profesor, să-mi întinzi o mână iertătoare, să mă declari absolvită, fiindcă sunt mama copilului ce mi-ai dăruit, și să-mi dai adăpostul și cinstea numelui d-tale!
- 1973 D. R. POPESCU, Vân. Regală, 92: N-am spus că n-ai putut ieși, și deci n-ai putut înfăptui nu știu ce, și spunând că n-ai ieșit te-am scăpat de orice bănuială și aflându-te tu în afara oricărei bănuieli, absolvit adică, ai avea pentru ce să-mi mulțumești.
Încă un citat
– Pl.: absolviți, -te.
– Var.: înv. absolvát1, -ă (1862 PONTBRIANT, D.) adj.
– V. absolvi1.
