Persoană care a terminat un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
- 1875 EMINESCU, Coresp., 102: Am onoarea a vă recomanda pe absolventul școalei Normale din Iași.
- 1880 EMINESCU, Pub., III, 143: Costinescu, absolvent de școală primară, ajunge să trateze în numele statului afaceri de sute [de] milioane.
- 1886 KOGĂLNICEANU, Orat., III3, 462: Nu înțelegem obligativitatea comandanților vaselor de comerț să fie absolvenți numai ai acestei școli; ei se pot duce și la Brest, Triest etc.
- 1887 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., II, 159: D-l Vasiliu, care singur se recomandă ca absolvent al cursurilor de știință de stat din Berlin, a scris cinci articole în ziarul „România”.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1901 ZAMFIRESCU, Pub., I, 410: Absolventă a Facultății de Științi, desfășură o mare activitate pentru depunerea examenului de licență; din adâncul inimei îi urez succes strălucit!
- 1913 ARGHEZI, Pensula, 79: Cu toate că foarte tânăr, el ar fi putut să imite graba absolvenților școalei de bele-arte, care, încă nedespărțiți bine de copilărie, caută în contactul timpuriu cu publicul mulțumiri de vanitate.
- 1924 RĂDULESCU-MOTRU, Psih. Pop., 87: Absolvenții cari termină școala unui asemenea profesor pot agita satele, dar atâta tot.
- 1927 SEBASTIAN, Pub., I, 25: Sunt desigur și intelectualii ratați ai târgurilor de provincie și domnișorimea romantică a pensioanelor și absolvenții de duzină ai liceelor, dar sunt mai ales snobii stilizați în atmosfera celui mai actual modernism.
- 1938 D. GUSTI, Pag. Alese, 285: Obligativitatea serviciului social pentru toți absolvenții de școli superioare ce urmează să intre în administrația de stat ... pune la dispoziția acțiunii de îndrumare și de organizare a satelor ... mijloacele trebuitoare pentru extinderea și definitivarea acțiunii ei.
- 1954 Gram. Lb. Rom., I, 49: Eliade Rădulescu ... ridiculizează pedanteria și ignoranța absolventului de facultate care, în terminologie latinistă, își spune filozof absolut (adică „absolvent”).
- 1976 IORDAN, Mem., I, 16: Absolvenții care puteau să-și continue studiile trebuiau să se ducă la un liceu tot „real”.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 180: Studiul dreptului deschidea perspective de carieră lucrativă pentru absolvenții laici ai Facultății de Drept.
- 1992 Even. Zilei, nr. 9, 9: Absolvenții de gimnaziu nu vor rămâne pe drumuri.
- 2003 Cod. Muncii (2003), 34: Absolvenții instituțiilor de învățământ se încadrează, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioadei de probă cuprinse între 3 și 6 luni.
Încă 14 citate
✧
(Adjectival)
- 1869 MELCHISEDEC, Chron. Hușilor, 458: Seminariul din Huși, prin bunavoință a episcopului, în acest an a luat o prefacere radicală, prin stricta aplicare a legiuirei pentru seminarii …; și de acum a început a produce pe fiecare pe fiecare an câte un număr de elevi absolvenți.
- 1919 Doc. Bârl., V, 151: Anual suma produsă de zisul capital să fie atribuită celei mai meritoase dintre elevele sărace absolvente a școalei profesionale „Neculae Roșca Codreanu” din Bârlad.
- 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 144: Iată o bucată care are valoarea, profund semnificativă, că se poate fluiera ușor și plăcut, și-i așa de dulce, și cu delicioasă melancolie îți aduce aminte de un sfârșit de chef delicat, cu lăutari absolvenți de conservator!
Încă 2 citate
– Pl.: absolvenți, -te.
– Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -entis.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU – POPOVICI, Vocab.; 1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I, 7.
