1.
(Despre instituții bisericești, documente etc.) Care iartă pe cineva de o acuzație,
de o erezie, de o pedeapsă etc; înv., rar absolutoriu (1).
- 1846 ap. B. Contemp., III, 83: De la Blaj aud a fi venit o rezoluție înaltă absolvătoare pre persoana arhierească de toate imputările personale.
2.
Salvator, eliberator, iertător.
- 1925 IBRĂILEANU, Opinii, II, 143: Nu ceream transfigurarea și idealizarea țăranului, ci zugrăvirea lui cât mai adevărată – și atunci cu atât mai absolvitoare pentru el.
- 1933 SEBASTIAN, Pub., III, 682: De la restaurație încoace nu a fost pentru ducismul în derută un mai absolvitor sprijin, decât cel pe care constant l-a oferit cu succes d. Iorga.
- 1935 SEBASTIAN, Pub., IV, 72: N-am scris niciodată despre Mircea Eliade ... aceasta desigur pentru că scrisul său este pentru mine una din cele mai absolvitoare pasiuni intelectuale (ceea ce poate fi, dacă vreți, un motiv de ordin „personal”), dar și pentru că în genere acest scris are complexități greu de clarificat după o primă lectură, într-un singur articol.
- 1944 Rev. Fundaț., nr. 11, 331: Cum nu pot să-ți abat destinul, Cât să-l îmblânzec! Nu-ți șade bine rolul de cenușăreasă. Din plasma versurilor mele-aș vrea să iglițesc, Absolvitoare-o invulnerabilă platoșă, Ca de dureri și-urgie să te mântuiesc.
- 1970 BLANDIANA, Calitatea, 99: Se spune mai ales la moarte, sau la câte o spectaculoasă prăbușire; se spune pe un ton absolvitor, ca o formulă de iertare, ca o dezlegare condescendentă a severelor vămi de dincolo; se spune: „N-a făcut rău în viața lui”.
- 1975 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., III, 57: Mircea rămâne în afara oricărei înțelegeri absolvitoare.
- 2000 GOMA, Jurn, VII, 397: Dacă mă declar pentru deschiderea dosarelor de securitate, cum să nu fiu pentru neascunderea faptelor rele, rușinoase, ... însă nu pentru o catalogare definitivă (fie anulatoare, fie absolvitoare din „principiu”).
Încă 6 citate
✧
Fig.
- 1935 GALACTION, La răspântie, 250: Oamenii trăiră încă o dată suava iluzie a primului omăt absolvitor.
– Pl.: absolvitori, -oare.
– Var.: înv. absolvătór, -oare adj.
– Absolvi1 + suf. -tor. – Absolvător: Absolva + suf. -tor.
