1.
(Despre forme de învățământ) Ale căror cursuri au fost finalizate.
- 1880 KOGALNICEANU, Orat., III1, 425: În projectul de lege pe care vi l-am supus, am cerut bacalaureatul și pentru toți copiștii de prefecture și numai în orașele de reședință unde nu sunt licee decât cu 4 clase gimnaziale am admis ca acei copiști să poată fi primiți și cu 4 clase absolvite.
- 1899 SBIERA, Familia, 165: Una din grijile mele cele mai principale a fost ca să mă înfățișez ca jurist cu studii absolvite guvernătoriului țării.
- 1960 Viața Rom. (US), nr. 3, 111: Programa recensământului a cuprins indicatorii strict necesari caracterizării structurii populației din țara noastră, dintre care cei mai importanți sunt: sexul, vârsta… știința de carte și felul școlii absolvite.
- 1975 M. Enc. Demogr., 146: La recensământul populației caracteristica nivel de instruire ... este echivalentă cu „ultima școală absolvită”.
Încă 3 citate
2.
(Despre persoane) Care a terminat un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
- 1884 Snoava, I, 83: Pe vremea aceea plecase dintr-un colț de țară departe, la una din episcopiile noastre, un biet de cleric absolvat, sărac lipit pământului, să se hirotonească de preot.
- 1893 în St. Doc. Liter., I, 411: D-l Olinschi-Olinescu ... e jurist absolvat, a trecut examenele bine și a fost până nu demult în serviciul statului.
- 1915 PUȘCARIU, Mem., 61: Peste vreo săptămână sosi un căpitan de artilerie activ, cu numele Alexiu, cu doi ofițeri, Razek, insinuant și obraznic, și Bergmeister, un tirolez simpatic și modest, inginer absolvat, care avusese tifosul în campania din Serbia.
Încă 2 citate
– Pl.: absolviți, -te.
– Var.: înv. absolvát, -ă2 adj.
– V. absolvi.
Referințe bibliografice:
2001 MDA, I; 2006 NDU.
