1.
Tranz. și refl. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
- 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 204: Noao tuturor bine e cunoscut că până mai dăunăzi ce s-au cerut de la candidații noștri? Știe fie cum ceti? ... Iaste din casă bogată, are avere se poată da acolo unde trebue? Și de i se va pune în spate vreo strâmbătate să se poată răscumpăra? Iată-i școalele și clasurile, care au trăbuit să se absorviruiască.
- 1822 Doc. Șch., III, 57: După cererea Sfințiii Tale, pentru ca să arătăm de este ore [sic!] un subiect la orașul nostru, care ar fi absolvăluit filosofia și ar fi cvalicficăluit a întra în locul cel vacant ... facem datornicul răspuns, precum că de astă-dată asemenea subiect ... nu avem.
- 1827 Acte Farm., 70: Din diploma înfățoșată nouă de către D. Anton Abrahamfi încredințându-ne că numitul au absolvit științele farmației în regeasca și împărăteasca Universitate a Vienei ... dăm voe d-sale Anton Abrahamfi ... a prelucra medicamente și a le vinde slobod.
- 1834 KOGĂLNICEANU, Orat., I2, 471: Să între, domnilor, în asemenea drepturi acela care va lua licența, să între, domnilor, acela care a absolvit cursul gimnazial, și acela va fi cel mai bun advocat al cauzei lor.
- 1836 Acte Șch., 83: Să-m țineț pă Duțu, fiul meu, cu cheltuia bisericii la învățătură pănă va absolvălui școalele.
- 1837 Doc. Șch., III, 162: Fiindcă fiiiul mieu Iosif cu ajutoriul lui D(u)mnezeu, pănă în 2 1/2 luni va să absolvăluiască filosofiia în Cluj ... mă rog să binevoiți a ruga pre măriia sa prea osfințitul domnul nostru episcop ... ca să nu aleagă pre alții, lăsând pre dânsul înapoi.
- 1842 ASACHI, Lex.
- 1846 Acte Șch., 115: Alăturându-mi aici autenticelea atestate din carelea se vedea că am absolvat philosophia și sum curat de religia pravoslavnică răsăriteană – îm iau îndrăzneală a vă roga, pre onorat domnia voastră, să binevoiți a-m rândui mie aceiaș profesie.
- 1851 STAMATI, D.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1871 LMD, I.
- 1873 SLAVICI, Scrieri Pedag., II, 44: După ce tinerii au absolvat studiile teologice, ei merg la parohii și petrec toată viața în contact strâns cu poporul „de rând”.
- 1875 MARIAN, în St. Doc. Liter., I, 273: Abia acuma am absolvat studiile și ... nu ocup încă niciun post, care mi-ar aduce ceva venit.
- 1880 EMINESCU, Pub., III, 86: După ce a absolvat gimnaziul și teologia la Cernăuți, [Morariu-Andrievici] se consacră carierei de preot.
- 1892 MIHALI, ap. B. Contemp., IV, 35: După depunerea examenului de maturitate a absolvat cu laudă cursul teologic în Universitatea pestană.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1898 STAMATI-CIUREA, Resunete, 159: Toți amploiații statului, cari fac adecă parte din ocârmuire, sunt oameni ce au absolvat vreo facultate cu diplome și sunt conduși de o fanatică umanitate.
- 1899 Doc. Bârl., V, 280: A urmat la școala publică urbană din Galați, … Aici a făcut clasele normale și două reale, absolvindu-le cu notă eminentă.
- 1906 G. IONESCU, Călăuza tipogr., 145: Candidatul va trebui, de asemenea, să fi absolvit cu succes cel puțin cursul primar și una sau două clase secundare, lucru care se poate constata prin prezentarea certificatului respectiv.
- 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 271: Domnul … a adăugat de la sine, fără să i se ceară, că peste cinci ani nimeni nu va mai fi numit în slujbe mari, fără a fi absolvit această înaltă școală.
- 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 58: Printr-o explicabilă indulgență lumea acordă, fără nicio altă pretenție, titlul de fată cultă oricărei dame care a absolvit studii universitare.
- 1931 BĂNUȚ, Tempi, 33: Un tânăr ofițer de cavalerie a ieșit din cadrele armatei, a absolvat teologia și-a devenit mai târziu episcop, arhiepiscop și mitropolit.
- 1958 CIPRIAN, Amint., 80: Din pricina armatei, neputând veni decât foarte rar la clasă, a trebuit să pierd un an – ceea ce mi-a folosit oarecum, dându-mi mai mult răgaz să studiez bucățile de examen, și îndeosebi „Strigoii” lui Ibsen, cu care am absolvit.
- 1973 D. R. POPESCU, Vân. Regală, 149: Lenea este doar suficientă, se vede, ca să absolv facultatea, nu să mă dea afară.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 157: Durata studiilor în aceste facultăți [medievale] – la care studentul se putea înscrie numai după ce în prealabil absolvise Facultatea de Arte – era de cel puțin 9 ani.
- 2005 PÂRVULESCU, Intim., 117: Băiatul cel mai tainic al contesei urmează Facultatea de medicină din Paris, o absolvă în 1853, când își ia doctoratul.
Încă 25 citate
✧
(Folosit și absol.)
- 1903 PÂRVAN, St. Ist., 305: Ei [Papiu și Hodoș] vor să urmeze cursurile la Padova și să absolvească ... și deci rugară pe episcop ca să intervină spre a li se continua stipendiul.
✧
Fig.
- 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 729: Pentru criticul de azi, care absolvă o școală de ateism în fiecare zi, problema cea mai spinoasă, atunci când se apropie de opera lui Vasile Voiculescu, este cum să escamoteze îngerii.
✦
(Complementul indică elevi sau studenți) A declara pe cineva absolvent al unui curs
sau al unei forme de învățământ.
- 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 82: S-au perindat elevi și eleve ... Comisia însă trebuia să-i absolve pe toți.
2.
Rar A duce la bun sfârșit, a rezolva; a termina.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1917 PUȘCARIU, Mem., 261: Dar așa m-am deprins să lucrez între două telegrame și să întrerup o propoziție – ca acum bunăoară – ca să dau un ordin sau să absolv o convorbire la telefon.
- 1918 PUȘCARIU, Mem., 279: La Viena aflai că în curând se va deschide Universitatea din Cernăuți și că profesorii vor fi eliberați de serviciul militar. Absolvai și câteva hârtii ca decan al facultății.
Încă 2 citate
3.
Fig. Înv., rar A părăsi (2).
- 1906 GORUN, Faust, 149: Sărmane! de-al tău trai ce s-ar alege, De n-aș fi eu să te povățuesc? De veșnicul crics-cracs al fantaziei Temeinic știu că mi te vindecai; De nu eram eu, drumul pribegiei P-acest pământ de mult îl absolvai.
– Prez. ind.: absólv și înv., ieșit din uz absolvesc.
– Var.: înv. absolvá2 (prez. ind.: absolvez) vb. I, absolvăluí2, înv., rar absolviruí vb. IV.
– Din germ. absolvieren, lat. absolvere. – Absolvălui < mag. abszolvál „a termina o școală” sau lat absolvere, după modelul verbelor în -ălui. – Absorvirui < germ. absolvieren.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1967 TAMÁS, Etym. Wb.; 1975 DEX; 1986 TDRG2, I; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I; 2006 NDU; 2005 M. AVRAM, St. Morf., 30; 2011 DELR, I; 2013 DGS; 2015 St. Ist. Lb., 538.
