Autor de fabule (1).
- <1836–1838> HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lit., 73: Fabulistul, zic, face o comparație sau parabolă asemănând pe cei cruzi și potenți cu lupul, și pe cei blânzi și debili cu mielul.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1866 BOLINTINEANU, Eumenidele, 112: Donici fabulistul, vazând într-o zi Nunta unui roșu cu o roșioară, În drum se opri.
- <1866–1876> MAIORESCU, Discursuri, 178: E o sistemă comodă de a se glorifica pe sieși; ea este cunoscută de când cu pupăza fabulistului La Fontaine.
- 1868 KOGĂLNICEANU, Orat., 406: Vin și eu în numele meritelor soțului meu Donici, în numele aceluia care a binemeritat de la patria sa, nu numai ca fabulist, dară și cel dințâi jurisconsult care a făcut legile țărei.
- 1868 C. STAMATI, Fab., 406: Precum am probat în procuvântarea mea, multe pilde de cei mai celebri poeți, clasici, și fabuliști, afară de un Omer și de un Moisi, carii cu vechiul lor geniu împărtășesc încă ideile lor tuturor cărturarilor lumii, fără a se împrumuta ei de la nime.
- <1869–1902> HASDEU, Pub., II, 221: În ultimii doi-trei ani România a pierdut unul după altul pe romancierul Filimon, pe poetul Depărațianu, pe economistul Marțian, pe juristul Bojincă, pe filologul Munteanu, pe fabulistul Donici, pe nuvelistul Negruzzi.
- 1876 EMINESCU, Pub., I, 511: Într-o foaie din 1853 găsim următoarea povestire pe care o face Const. Negruzzi despre iepurele renumitului fabulist Donici.
- 1881 Contemp. (R.), nr. 12, 540: Am putea zice că am ajuns acolo unde vroea nu știu care fabulist.
- <1881–1908> ZAMFIRESCU, Pub., I, 140: Voi să vorbesc de Alexandrescu Grigorie, marele și adevăratul nostru fabulist.
- 1883 GASTER, Lit. Pop., 133: Noi, aci, ocupându-ne numai de literatura populară, trecem peste fabuliștii români.
- 1885 Telegraful (Buc.), nr. 4 044, 58: Ca fabulist, el s-a distins mal ales prin ideile sale originale și eleganta ușurință a stilului.
- 1887 ȘĂINEANU, Semas., 239: Ceea ce avem de adăogat încă este, că jupan va rămânea în limba literară, și anume în genul fabulei, ca un epitet caracteristic, cum a și fost utilisat de eminentul nostru fabulist Grigore Alexandrescu.
- 1895 ZANNE, Prov. Rom., 233: Vom reproduce atât versiunea fabulistului latin cât și acea dată de Gr. Alexandrescu, pentru ca cititorul să le poată asemăna.
- 1896 GHEȚIE, D., 140.
- 1903 P. ELIADE, Ce este literatura, 155: Pe deasupra tuturor acestor nume însă, pe deasupra lui Lamartine, a lui André Chenier și însuși a lui V. Hugo, stă, în această privință, numele marelui fabulist pe care îl aminteam adineauri, La Fontaine.
- 1909 IBRĂILEANU, C. Estet., 412: Aceasta a făcut pe unii să spună că fabulistul La Fontaine e cel mai mare scriitor francez.
- 1909 IORGA, Ist. Bisericii, 190: Avu prieten ca vestitul fabulist și părinte al literaturii sârbești, Dositeu Obradovici, crescătorul lui Grigore și lui Alexandru Callimachi.
- 1911 CHENDI, Portr. Liter., 211: Iar prin acest contact cu fabuliștii străini s-a întemeiat și la noi genul fabulei.
- 1912 LOVINESCU, Crit., I, 135: Dacă în aripa inspirației nu ar fi purtat și plumbul criticei, ar fi fost un poet liric și mai mare, dar atunci n-ar fi ajuns fabulistul și satiricul care e.
- 1913 MINULESCU, De vorbă, 318: Cu sângele Moldovei – izvor de apă vie… în jilțul lui, Asachi – poet și fabulist – Pledează și-astăzi pentru curentul latinist.
- 1933 CONSTANTINESCU, Scrieri, 101: Faza ultimă de fabulist se leagă de un eveniment care l-a zguduit adânc, de revoltele țărănești din 1907.
- 1935 BOGZA, Anii, 486: Se știe că toți marii fabuliști…, nu erau niște naturaliști pe care i-ar fi pasionat viața acestor animale.
- 1936 CIORAN, Schimbarea, 23: Însăși în literatură, până la începutul secolului trecut, s-a remarcat doar prin fabuliști și creații moral-religioase.
- 1939 SCRIBAN, D., 488.
- <1939–1961> VIANU, St. Stil., I, 279: Un fabulist vrea să ilustreze adevărul că „cel slab este totdeauna victima celui mai puternic”.
- 1954 ARGHEZI, Fab. Trad., 39: Din poeții droaie, neaoși sau străini, Fabuliștii-n lumea toată sunt puțini.
- 1964 BĂNULESCU, Iarna, 202: Nu devii, adică, fără să vrei, fabulist.
- 1975 DEX, 320.
- 1980 PREDA, Cel mai iubit, III, 1536: „Și nici nu vreți să știți”, parafrazai eu aiurea pe fabulist, să diminuez iarăși tensiunea clipei.
- 1980 SIMION, Dim. Poeților, 120: Fabulistul nu se oprește, nici el, la un singur peisaj, după cum nu are preferință pentru o categorie anumită de elemente din lumea materială.
- 2008 MDE2–2008, 441.
- 2008 NDU3, 521.
- 2009 România Liter. (S.), nr. 49, 32: Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie.
Încă 33 citate
✧
(Adjectival)
- 1888 SION, Suvenire I, 51: Cunoști tu, draga mea, pe lume vreun dobitoc mai trist, Mai nerod și mai nemernic, ca poetul fabulist?
– Pl.: fabuliști.
– Din fr. fabuliste.
