Referitor la fabulație; care fabulează, care născocește, care inventează.
- 1822 BOBB, DRLU, I.
- 1928 AL. O. TEODOREANU, Hronicul, 301: Pentru acest din urmă caz, merită menționate spiritualele Nu dau turcii și A doua capitală, unde titlul impune selecția materialului fabulatoriu și structurarea narativă de aspect demonstrativ.
- 1939 VIANU, Art. Filoz., 288: Se cuvine însă să distingem, ca și în cazul moralei, două varietăți profund deosebite ale religiei. Una din ele, religia statică, este produsul funcțiunii fabulatoare a omului și rațiunea ei de a fi este să-l apere împotriva primejdiilor.
- 1942 Rev. Fundaț., nr. 6, 549: Și de data aceasta nu vom pune la contribuție, știind bine că nu displăcem iubitorului autentic de adevăr, însușirea fabulatorie a minții omenești care dă celor lesnicioși la scris înfățișare externă și oficială de filosofi.
- 1946 RALEA, Explic. Omului, 162: Combinate, aceste năzuinți duc la acea acțiune fabulatorie în care omul visează marile viziuni mitologice ale realităților presimțite dincolo de simțuri.
- 1963 Viața rom. (R. US), nr. 1, 168: În cazul de față ne-a întâmpinat o falsă spontaneitate, deoarece reporterii păreau ei înșiși stingheriți când, lipsiți de suport fabulatoriu, încercau să închege un dialog, să „construiască” o replică.
- 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 240: Fiindcă utilizează copios un material folcloric… o asemenea imagistică fabulatorie, esențialmente dinamică, ba chiar dramatică…, dă o stranie impresie de obiectivitate.
- 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 159: Nu există discontinuitate istorică și nici discrepanțe tematice, și chiar fabulatorii, între structura generativă și structura integratoare, pentru că ambele exprimă două stadii istorice ale aceluiași fenomen spiritual.
- 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 195: Dificultatea rezidă în caracterul insolit al termenilor asupra cărora se exercită puterea fabulatorie a poeților.
- 1988 M. LOVINESCU, Unde scurte, 101: Articolul lui Mircea Nedelciu… nu ne-ar fi reținut, poate, în mod deosebit atenția, dacă semnatarul nu ne-ar fi avertizat încă de acum doi ani, în prefața la romanul Tratament fabulatoriu, că suferă de una din bolile „copilăriei scriitorului”.
- 1990 D. Enc. Psihiatr., 425: Delirul parafrenic constituie un mixaj fabulator frizând absurdul.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 548: Dante definește poezia „crainică a adevărului”, „ascunsă sub vălul poveștii”, astfel încât cititorul „să găsească sub scoarța dură, sub vorbirea fabulatorie și ornată, învățături mântuitoare și foarte dulci”.
- 1998 BOIA, Jocul, 25: Omul poate fi definit ca ființă fabulatoare.
- 2002 MDN.
- 2004 DGLR, I, 549: Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor, și nu simpla lor aparență.
- 2006 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 33: Pasionatul de realism viguros, de masse epice, de dinamism narativ și energie fabulatorie n-are ce căuta în acest roman de atmosferă.
- 2006 NDU, I.
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1113: Stilistic, romanul constă într-o ironizare perfidă a capacității fabulatorii de care personajele dau dovadă.
Încă 17 citate
– Pl.: fabulatorii și fabulatóri, -oáre.
– Var.: fabulatór (BOBB, DRLU, I).
– Din fr. fabulateur.
