1.
Specie literară, constând într-o scurtă povestioară alegorică, în proză sau în versuri,
ale cărei personaje sunt de obicei animale sau lucruri personificate și care transmite
învățăminte morale; snoavă.
- <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones.
- <1780–1801> MICU, D.
- 1784 OȚELEA, Fab., 43: Voi înțălepților cu nas de o palmă lung, cari de fabulele mele vă bateț joc…, nu încetați așa curând această carte a ceti.
- 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 103/2: Fabula = Basna, o alcătuire scornită și iscodită spre a învăța și a îndeletnici.
- 1825 MUMULEANU, Caracteruri, 91: Asemenea scriitor se poate socoti și un Dimitrie Țichindeal, preot iarăși din Banat, carele au compus fabule asemenea lui Esop în limba românească.
- 1836 ASACHI, Fab., I, 256: Orice face cel mai mare Direptate-n toate are Precum vom vedea aice Din o fabulă ce-oi zice.
- <1836–1838> HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lit., 64: Fabula, ca narație sau poveste, diferă după anii, condiția, cunoștințele, și ale celui ce o spune și ale celui ce o ascultă.
- 1842 DONICI, Fab., 64: Din fabulă e lămurit, Cum că păstoriul au greșit.
- 1844 NEGULICI, Educația, I, 58/26: Aceasta se vede pretutindenea, atât în fabulă cât și în istorie.
- 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 30/10: Esop din Frigia a făcut fabule.
- 1846 BOLLIAC, Art. Liter., 57: Mai toate alegoriile, fabulele și maximile… și-au avut izvoarele pe acești țărmi.
- 1847 ALEXANDRESCU, Suvenire, 183: Dar fabulile mele de tot nevinovate Nu se ating de nimeni, n-au personalitate. De vă găsiți în ele, îmi pare foarte bine.
- 1848 BREZOIANU, Învățătorul, 201/21: Tu știi ce este o fabulă.
- 1858 RALET, Suvenire, 115: Acești doi pești îmi dădură ideea fabulii următoare.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1867 BOLINTINEANU, Conrad, 163: Puteai tu face altfel când fabula domnea.
- 1870 COSTINESCU, Vocab.
- <1870–1877> EMINESCU, Pub., I, 103: Fabula, acel gen greu de scriere, deși în aparență atât de ușor, se potrivea asemenea cu spiritul nepreocupat al autorului nostru.
- 1886 GHICA, Scris., 436: Alexandrescu înveselea auditorul cu câte o elegie, o satiră sau o fabulă.
- 1888 SION, Suvenire, 451: Fabulele, sonetele, baladele istorice, liricele, nu prezintă nicio strofă ca model de limbă sau de gust literar.
- 1896 GHEȚIE, D.
- 1908 LOVINESCU, Crit. Doctr., 226: Acest fel de a fi îmi amintește de o fabulă.
- 1924 MINULESCU, Roșu, 110: O alianță între un țânțar și un armăsar nu era posibilă nici măcar în fabulă.
- 1934 NEGULESCU, Geneza, 85: Vulpea din fabula cunoscută se consola că nu putea mânca strugurii.
- 1937 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., I, 152: În numeroasele sale fabule satirice… Mandeville folosește cu incisivitate arma paradoxului și a ironiei împotriva filosofilor optimiști.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1947 ARGHEZI, Fab., 7: Însă fabula-i o pildă care omul, cum o face, Pune a vorbi pe față-n locul lui pe dobitoace.
- 1948 MUȘATESCU, A murit Bubi, 330: Câinele și cățelul! Am ajuns ca în fabule.
- 1957 CODREANU, Trad., 309: Azi Fabula Sonetului i-a spus: „Prea umbli cu nasul pe sus Și prea te strângi în corset, Tovarășe Sonet”.
- 1957 VIANU, St. Stil., I, 278: Din rândul metaforelor alegorice face parte și fabula.
- 1964 Ist. Lit. Rom., I, 89: De fapt unele povești cu animale sunt adevărate fabule populare și, prin limpezimea cu care înfățișează caracterele personajelor, au devenit un bun mijloc de exemplificare a unor relații dintre oameni.
- 1970 D. R. POPESCU, Teatru, 109: Tot timpul cânt ca greierele. Dar și muncesc, nu ca în fabulă.
- 1972 DUȚU, Cărțile de înțelepciune, 40: Morala fabulei, ca și aforismul, se amplifică până la granița ce desparte concizia caracteristică vechii meditații de discursivitatea eseului.
- 1980 SIMION, Dim. Poeților, 139: Satirele, fabulele sale i-au adus o mare reputație.
- 1983 DUMITRIU, Eseuri, 333: Pentru societățile arhaice mythul nu reprezintă o „fabulă” sau o „ficțiune”, ci „o istorie adevărată”.
- 1986 VRABIE, Proza pop., 20: Punerea în paralelă a multor motive de fabulă antică cu versiunile moderne au arătat o permanentă prezență a structurilor fabuloase în viața sufletească a popoarelor.
- 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 214: Fabuli însă au satire Ciopârțesc făr’ de-osebire: Ce nu pute-a proslăvire Pute-a furcă și topor.
- 2009 România Liter. (S.), nr. 49, 32: Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea.
Încă 37 citate
2.
Ansamblul întâmplărilor și evenimentelor dintr-o operă literară.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1985 CL, nr. 1, 91: Două sunt categoriile majore ale unei structuri narative: … fabulă vs. intrigă.
- 1986 VRABIE, Proza pop., 70: Ceea ce interesează în basme este fabula eroică.
Încă 2 citate
3.
Prezentare a unor fapte imaginare sau greu de verificat drept informații reale, sigure.
a)
Legendă, poveste, istorisire (spusă uneori cu intenție mistificatoare).
- 1812 MAIOR, Ist. Înc. Rom., 258: Fabula sa, cu carea zice Sulțer că românii de preste Dunăre, în suta a treisprezecea au venit în Dachia, despre o parte o razimă cu diplomele crailor ungurești, despre alta cu Grecean logofătul.
- 1822 BOBB, DRLU, I.
- 1831 HELIADE-RĂDULESCU, Gram. Poeziii, 23/6: A pus în versuri istoria numai și fabulile veacului său.
- 1832 ASACHI, Ist. Imper., I, 151/28: Fabula aceasta au ațâțat mare învăluire în națiune.
- 1838 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 67: Acest turn fu rădicat de cinci sute de ani den piatră săpată…, apoi fabula sună că fundamentul s-ar fi închegat cu var stins în vin.
- 1845 ALBINEȚ, Man. Ist. Mold., 41/22: Tâlcuirea ce voesc a face monografii țării, marcei și numelui Moldavei, se poate socoti de fabulă.
- 1865 HASDEU, Ioan Vodă, 206: Când cineva devine famos în bine sau în rău, poporul se grăbește a și-l închipui în cutare sau cutare împrejurare, și inventează asupra-i fabule în armonie cu caracterul eroului.
- 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 644: Corpul oficirilor dela un batalion discutând acea fabula, începuse a o lua în serios.
- 1925 SADOVEANU, Venea o moară, 228: Dacă familia de la Huși și celelalte istorii erau fabule, cu atât mai lesne își va putea împlini hotărârea.
- 1929 ARGHEZI, Icoane, 174: Absența lui din văzul lumii a provocat fabula inexistenței lui.
- <1932–1963> VIANU, St. Lit. Univ., I, 296: Fabule de necrezut sau știri îndoielnice, alături de altele mai plauzibile, al căror izvor rămâne însă greu controlabil, a oferit Herodot grecilor din secolul al V-lea.
- 1934 NOICA, Mathesis, 44: Căci istoria aceasta nu este istoria omului, nu este istoria oamenilor, nu este nici „gândul lui Dumnezeu pe pămîntul oamenilor”. Nu reprezintă pe nimeni și nimic. E o fabulă care ar fi putut să nu fie inventată.
- 1965 DAICOVICIU, Dacii, 68: Scena banchetului poate că e doar o fabulă cu circulație în rândul istoricilor antici.
- 1968 BREBAN, Animale, 43: Chiar și cei care, adunați în grupuri, încercau să comenteze pe toate fețele omorul, vina lui Leca, ancheta plutonierului Mateiaș și a procurorului… se traseră încet către perete și se risipiră… astfel încât, până în cele din urmă, aproape toată lumea asculta și privea…. Paul stătea sus pe patul său și, ca mulți din cei de acolo – mai ales dintre cei tineri sau de curând sosiți – era atent, prins mai ales de personalitatea lui Krinitzki…, de fabula sa, pentru el atât de necunoscută și ațâțătoare.
- 1971 I. P. CULIANU, Arta Fugii, 234: Bănuiam însă că îndărătul acestor fabule – parte scorneli, parte nu – se juca o dramă cu mult mai înfiorătoare, mai neomenească.
- 1978 LIICEANU Jurnalul de la Păltiniș, 68: Orice filozof, cred, Heidegger în orice caz, își scrie gândul cu o astfel de fabulă subiacentă în minte.
- 1983 STĂNESCU, Antimetafizică, 674: Diferența de ideal, în cazul de față, este atât de deosebită, încât cei doi termeni ai ratării și ai realizării din fabula de mai sus nu au nici o legătură unui cu altul.
Încă 16 citate
b)
Născocire, invenție, minciună.
- <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones.
- <1825–1829> STOICA DE HAȚEG, Cron. Ban., 236: Mearge cu ei la Brăila, naintea roșilor, că Papila fabule scorneăște.
- 1830 VASICI-UNGUREANU, Antrop., 219/21: Ce se spune de acestea, oameni că se sue în așa locuri, unde sub privegheare nu este cu putință a se sui, toate se țin de fabule.
- 1844 BOLLIAC, Art. Liter., 32: Dar știți și alta, domnilor? mie îmi vine să crez că aști articoli și poezii ce nu trec la cenzură sunt numai fabule.
- 1856 BOLINTINEANU, Călăt., 198: Mulți cred că aceste movile se rădicară într-o singură noapte de soldații lui Buonaparte, pe când francezii ocupară Egiptul, dar este o fabulă.
- 1861 FILIMON, Pub., 392: Dar Jianul este contimporan, esistă astăzi amici de ai lui care îi cunosc faptele și pot declara de fabule toate peripețiele din această piesă.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1910 PANU, Amint., 368: Nu se poate ca Dacii să nu fi lăsat urme în viața poporului nostru, căci în timpul cucerirei a fost un popor Dacii, explicarea cu distrugerea lui complectă e o fabulă pe care nici copiii nu o mai cred astăzi.
Încă 7 citate
✦
Fig. (Cu sens peiorativ) Subiect de discuție.
- 1843 RUCĂREANU, O mare leție, 45/26: Mă văzuiu pe rând objectul râsurilor prințului…, fabula unui norod întreg lacom de malignități și de scandal.
- 1947 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 193: Prietenul m-a oprit și mi-a spus multe, între care că sunt, ceea ce știam, fabula satului.
Încă un citat
– Pl.: fabule.
– Din lat. fabula.
