Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
FABULÁȚIE s. f.
1. Prezentare a unor fapte sau întâmplări închipuite ca verosimile sau reale; fabulare.
a) Rezultat al acțiunii de a fabula ; ; născocire, poveste, minciună.
  • 1822 BOBB, DRLU, I.
  • 1938 Gândirea (R.), nr. 1, 4: Ce este, bunăoară, gustul pentru fabulație, atracția universală a copiilor pentru basme, decât o dovadă a acestei tendințe de salt dincolo de real?
  • 1946 RALEA, Explic. Omului, 213: Religiile au păstrat sufletul sub formă de demoni ori strigoi…, inventând fabulația mistică a vieții viitoare.
  • 1966 BLAGA, Gândirea rom., 146: Din confuzia ce se face între experiență și închipuire, rezultă fabulația.
  • 1973 CIOCULESCU, Itinerar, I, 81: Nu i-ar fi rămas decât să discearnă adevărul de fabulație.
  • 1987 C. T. POPESCU, Trigrama, 233: Am privit întotdeauna cu uimire paginile umplute de ceilalți Maleira, predecesorii mei. Ce nesecate resurse de fabulație posedă neamul nostru!
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 174: Alegorii complicate ca niște șotroane, aluzii copilăresc de transparente, împachetate în frică și isterie, fabulații de neverificat, mereu îmbogățite, se conturau ca un miraj răsturnat pe oglinda cerului, deasupra orașului colonial.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 110: Se spune că Nero privea prin ochelari de smarald luptele gladiatorilor și jocurile de circ, dar este o fabulație, deoarece practic nu ar fi putut să vadă.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1 366: Totul se petrece pe linia care separă seriosul de ironie, adevărul de conjectură, realul de fabulație.
  • 2009 Apostrof, nr. 9, 232: Platon ne oferă, practic, o plăsmuire, o fabulație despre Socrate, adică o ficțiune.
b) Facultatea inerentă a gândirii umane de a proiecta acțiuni sau fapte într-un fir narativ imaginar.
  • 1926 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., III, 66: Expresia imediată, autentică, nestricată a poetului ne îngăduie astfel să surprindem la el aceea ce „celorlalți” le place să ascundă – vorbesc de una din cele mai interesante funcțiuni biologice compensatoare ale poeziei, pe care poeții obicinuiesc să le ascundă, cât mai dibaci, în dosul unei dezinteresări aparente, confirmând teza dezvoltată de către Bergson asupra facultății omenești de fabulație.
  • 1934 Rev. Fundaț., nr. 7, 133: Bergson explică formarea artei și a religiei prin puterea de fabulațiune, care nu e altceva decât o reacțiune împotriva acțiunii disociative a rațiunii.
  • 1945 VIANU, St. Lit. Univ., 228: Îndată după Renaștere, arta povestirii și-a mutat centrul ei din afară înlăuntrul omului, de la fabulație la analiză, de la captarea interesului prin vivacitatea acțiunii la bucuriile cunoașterii interne a omului.
c) Manieră de reprezentare sau de explicare a unor idei abstracte sau subiective.
  • <1930–1932> SEBASTIAN, Pub., II, 867: D. Cezar Petrescu se dovedește a fi un Dekobra psihanalist. Dekobra, prin fabulația senzațională, complicată, internațională, tenebroasă.
  • 1946 BĂNCILĂ, Definiția filoz., 31: Filozofia e fabulația care acoperă grăuntele de necunoscut. Ea e rezolvarea ecuației cu cele mai multe necunoscute. Ea e necunoscutul cu mască de cunoscut.
  • 1956 CHIHAIA, Treptele, 326: Am trac în fața foii albe… Și vechea manie de a scrie ireproșabil, de a-mi turna fabulația ideatică într-o formă frumoasă, originală, expresivă.
  • 1978 Studii, nr. 10, 1 815: Aceste comunități sociale nedeprinzând pe parcursul îndelungatelor secole consemnarea scrisă, nu au deprins, firește, nici consemnarea evenimentelor istorice sau a fabulațiilor marginale acestora.
  • 1985 Studii, nr. 10, 967: Materialele documentare cercetate lasă să se întrevadă că în aceste acuzații intra foarte puțin adevăr și multă fabulație interesată.
  • 1999 BUZURA, Tentația, 34: Orice eveniment de o asemenea importanță poate deveni obiectul unor scenarii, ipoteze, fabulații, necunoscute, dar este în afara oricărei discuții că tinerii care au murit sau sutele de mii de oameni care au ieșit în stradă au înțeles că atunci nu exista decât o singură alegere: libertate sau moarte.
  • 2004 DGLR, II, 679: Spirit naiv, balcanic, când înclinat spre fabulație și miraculos, când robit amănuntelor anecdotice sau chiar prozaice…, narează savuros, într-un stil mai limpede decât Zilot Românul.
  • 2013 An. Câmpina, nr. 4, 308: Exegeții… au sesizat structura contradictorie la cei doi în raportul dintre rigurozitatea științifică, dar și aplecarea spre fabulație atunci când argumentele lipseau.
Ansamblu de idei și reprezentări cognitive care caracterizează imaginea despre lume a unei comunități într-o anumită perioadă istorică.
  • 1942 Rev. Fundaț., nr. 1, 185: Pentru că Autorul recurge la vechea explicare prin frica de moarte, cauză a fabulației primitive și cauză a religiei în același timp.
  • 1943 Gândirea (R.), nr. 8, 475: În timp ce la cei dintâi se observă cum materialul poporan, ca stil și substanță, este închingat în logica tare a procedeului artistic cult, la Petre Ispirescu se păstrează structura stilului și fabulației poporane.
  • 1946 I. PETROVICI, Filosofi, 246: În domeniul religios Brunschvicg nu este numai adversarul ideii unui Dumnezeu fizic și biologic – așa cum îl concepea fabulația mitologică – dar chiar a unui Dumnezeu transcendent.
  • 1966 PERPESSICIUS, Scut, 8: Cine a avut însă norocul să citească… epistolele dintâi, în care sihastrul din Elveția își clama uimirea, descoperind în cartea de debut a singularului „Gorki balcanic” una din sursele inedite ale fabulației orientale, va înțelege și starea noastră de spirit.
  • 1967 Viața rom. (R. US), nr. 3, 126: Temutul zeu al fabulației folclorice este în poem reprezentat de Zmeul Plăpând.
  • 1984 Studii, nr. 10, 970: Deși aceste idei contemporane răscoalei nu se adeveresc pe terenul faptelor riguros restituite, ele fac parte dintr-o altă istorie a fabulației secolului al XVIII-lea.
  • 2012 ȚURCANU, Dramaturgia, 148: Vârsta unui neam se măsoară cu fabulațiile sale.
2. Întâmplările, evenimentele care alcătuiesc subiectul unei opere artistice; afabulație.
  • 1910 N. Rev. Rom., nr. 20, 274: Fabulația dramei e simplă. O femeie… amorezată de teatru, dar mai ales de actorul Claude Rourgueil…, își părăsește bărbatul și lumea în care trăise până atunci, ca să intre în lumea mai fascinantă a teatrului.
  • 1913 Luceafărul (R.), nr. 5, 172: Cu toate acestea, personajul cel mai tragic și adevăratul erou e Luca, pe care altfel – sub raportul fabulației – nu l-am putea socoti decât ca un element oarecare al întâmplării.
  • 1930 Gândirea (R.), nr. 8, 311: Și eu cred, alături de Radu Dragnea și spre deosebire de Tudor Vianu, că, indiferent de notele secundare ale fabulației poemului, viziunea Universului invizibil așa cum reiese din Luceafărul e aceeași ca în ierarhia cerească a filosofiei ortodoxe.
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, 141: Când nu le ticluim povești extraordinare cu cai năzdrăvani care mănâncă jeratec și fac bălegi de cenușă, le servim istorioare morale cu o fabulație așa de ieftină încât nu rareori copiii mai poznași ne surprind cum scoatem de pe mânecă învățătura.
  • 1936 VIANU, Estet., 309: Dar artistul nu dezvoltă acte raționale numai în legătură cu fabulația operelor, dar și cu plasticizarea lor. Astfel, după ce presupunem că artistul a gândit un subiect, el caută să-1 întocmească într-o expresie comunicabilă.
  • 1937 LOVINESCU, Ist. Lit. Cont., V, 223: La aceasta trebuie să fi împins și încercările de diversiune amoroasă…, întrerupte brusc prin îmbolnăvirea (tocmai în momentul întâlnirii iubiților) și apoi prin moartea fetiței mai mari, Sonia: e aci un element de fabulație melodramatică ce strică impresiei generale de autenticitate.
  • 1943 BLAGA, Gândirea rom., 213: Poetul recurge la toate mijloacele proprii epopeilor comice, fie din antichitate, fie din timpuri moderne, spre a-și desfășura fabulația, în care diverse acțiuni și peripeții se întrețes.
  • 1947 Rev. Fundaț., nr. 1, 64: Suprapunerea dintre fabulația romanului și faptele reale este desăvârșită; tatăl lui Tolstoi iubise în tinerețe pe Tatiana Ergolskaia.
  • 1961 Viața rom. (R. US), nr. 2, 166: Spectatorul a fost lăsat să-si imagineze singur continuarea acestei acțiuni, iar filmul și-a urmat fabulația pe alt plan.
  • 1964 SIMION, Proza Eminescu, 25: Eminescu procedează romantic: organizează materia epică potrivit unei formule cunoscute în povestirea germană după Goethe, grupând elementele fabulației în jurul unor cugetări cu implicații filozofice și istorice.
  • 1965 Ist. Teatrului, I, 304: Primele se mărginesc să povestească o întâmplare care a avut loc în afara scenei, ultimele încep s-o pună în scenă, intensificând fabulația, urmărind pas cu pas acțiunea…, dezvoltând dialogul.
  • 1968 TEODOREANU, La Medeleni, 442: Roman prin dimensiuni – căci trebuie să fie o operă vastă – nu va avea fabulațiunea confecționată a romanelor în genere.
  • 1973 BĂNCILĂ, Teor. Cun., 338: Din multe persoane observate se face chintesența concretă a unuia, care a servit numai ca prim model. Iar după aceea scriitorul face o fabulație (roman, nuvelă, piesă de teatru, poem), în care personajul ori personajele găsesc cadrul ideal de valorificare.
  • 1983 PAPU, Motive liter., 70: Legenda lăcrimioarei se leagă de caracterul onomastic al florii, sugerat de impresia pe care o lasă în general. Pe aceste date poetul a brodat fabulația nașterii ei. Floarea ar proveni din lacrimile unui copil decedat, lacrimi căzute din cer pentru durerea de a-și fi lăsat măicuța plină de jale.
  • 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 27: Când ne referim la motivele fabulației și anecdoticii mitului luăm în considerație două lucrări teoretice diferite.
  • 2004 DGLR, I, 492: Atrasă de fabulația basmului popular și de cea a basmului cult de inspirație folclorică, B. realizează o serie de traduceri.
  • 2005 S. CIUBOTARU, Folc., 90: Utilizând puterea magică a cuvântului, descântecele devin adevărate poeme, cizelări poetice subtile. Fabulația simplă a farmecelor de dragoste… este învăluită într-o aură feerică.
  • 2006 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., 9: Socotelile mele cu proza s-au rezumat întotdeauna la psihologia personajelor, și nu la fabulație.
3. Simptom al unor boli mentale, care constă în reproducerea unor întâmplări bizare, contradictorii sau imposibile în mod inconștient; confabulație.
  • 1938 Rev. Fundaț., nr. 6, 676: Într-o fabulație s-ar putea inversa episoadele, pune căruța înaintea boilor, răsturnând logica naturală a faptelor. S-ar putea, desigur. Și câteodată chiar așa se și întâmplă, la unii bolnavi.
  • 1948 PARHON, Bătrânețea, 71: Iluziunile de memorie sunt foarte frecvente la demenții senili. Ele explică fenomenul fabulațiunei, pe care-l întâlnim, mai cu seamă, într-o anumită formă a demenței senile (presbiofrenie).
  • 1988 D. Enc. Psihiatr., II, 154: Fabulație: termenul are, de fapt, două accepțiuni general valabile, diferite în privința conținutului psihopatologic, marcând circumstanțe nosologice diferite: prima se referă la lipsa unei capacități frenatorii și discriminatorii a imaginarului, cea de a doua, la alterarea acestei capacități, ca urmare a unor procese care determină tulburări importante ale funcțiilor de sinteză (pentru această variantă se preferă termenul de confabulație).
  • 1989 SIMION, Scriit., IV, 721: Faptele nu sunt sigure, se prea poate ca povestea nepotului Florin să fie o fabulație a bătrânei senile.
  • 2007 D. Medic.
  • 2008 D. Term. Asist. Medic.9, 340: Mitomanul se complace într-o fabulație permanentă, adesea conștientă, dar el se poate prinde în propriul său joc și să creadă sincer în fabulația sa.

– Pl.: fabulații.

– Var.: fabulațiúne (pl.: fabulațiuni).

– Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar