1.
LINGV., STIL. Cacofonie (1).
- 1929 Patria, nr. 120, 31: [Cetățenii] au ascultat surprinși despre marea operă a guvernelor liberale, aprobând în liniște fiecare propoziție ticsită de cacofonisme a leaderului.
- 1931 Curentul, nr. 1 269, 37: Autorul nu se sfiește să aducă … obiecțiuni perfid culminate prin darea în vileag a unui lugubru cacofonism …: Que quand.
- 1975 DEX.
- 2007 DEXI.
- 2013 DGS.
Încă 4 citate
2.
MUZ. Cacofonie (2).
- 1970 Tribuna (R.), nr. 4, 15: Succesul enorm al acestui [cântăreț] neoromantic, solitar într-o lume saturată de cacofonismele „urlatricelor”, nu este numai unul național.
Încă 3 citate
✧
Fig.
- 1997 Contemp. (S.), nr. 49, 82: Era ora chindiei și dinspre apa chinuită a Bâcului prinsese a se dezlănțui cacofonismul onomatopeic al brotăcărișului guraliv.
3.
Fig. Cacofonie (3).
- 2016 Revista 22, nr. 24, 113: Ce a rămas, totuși, e cacofonismul rus. O națională rusă cântând imnul sovietic, împodobită cu stema casei imperiale pe piept.
– Pl.: cacofonisme.
– Cacofonie + suf. -ism. Cf. fr. cacophonisme.
Referințe bibliografice:
2024 DELR2 s. v. cacofonie (delr.lingv.ro).
