1.
LINGV., STIL. Asociere dezagreabilă de sunete sau de silabe; cacofonism (1), disonanță, înv., rar reasonare.
- c. 1815 BUDAI-DELEANU, Excerptum, în Șc. Ardeleană (2018), II, 418: Sprijinește ca să nu se îmbineze unele vocale împreună, prin care împreunare se-ar pricinare vreo cacofonie.
- 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., II, 127/5: Ferindu-ne de cacofonie seau reasonare … ori de dișirarea construcției, figurăm sintaxul, strămutând construcția și concordația firească.
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 1991/26.
- 1844 NEGRUZZI, Negru pe alb, 259: Dacă limba ar fi rămas precum se vede în cărțile vechi și se aude în gura poporului …, negreșit că am fi scăpat de toate aceste pleonasme, fiorituri și cacofonii.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1869 FROLLO, Vocab., I, 127.
- 1870 Conv. Liter., nr. 5, 842: „Dacă timpu-mi a rămas / Și trăiesc încă ș-azi / Apolo s-a mângâiet / Că cântând-i l-a-nviet” etc. Cacafonie pe lângă charaghiozlâc?
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1872 MAIORESCU, Crit., I, 52: Înjosirea ideilor este întrecută numai de cacofonia limbei.
- 1873 Analele Acad. Dezbat., tom VI, 58: Să evite repetițiunea aceleiași expresiuni în aceeași construcțiune ori când nu-i lipsește synonimul …; să se ferească de cacophonie.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1893 CARAGIALE, Proză, 899: Pentru o mică cacofonie nenorocită, vrei d-ta să ne faci să credem că merităm ocna pe viață?
- 1896 GHEȚIE, D.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1900 COȘBUC, Scrieri, II, 363: În poezie însă, poetul de multe ori imitează sunete de-ale naturii, și atunci, în grămădirea aceleiași consonante sau vocale (afară de „ț”), în loc să fie cacafonie, e o frumusețe.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1911 Telegraful, nr. 73, 3124: Copilașii, când intră între păreții școlii, aproape nu-ți rostesc o singură zicere fără cacofonie. Am observat însă că, în scurt timp, să și pot dezbăra de ea.
- 1922 Glasul Bucov., nr. 1 138, 22: Se scuza când, în citate, era nevoit să reproducă și cacofonia vreunui alt scriitor.
- 1930 Adevărul (G.), nr. 14 269, 17: Sunt unii care au un leac universal în contra cacofoniei în vorbă: între cele două silabe cu bucluc spun „virgulă” … Trucul acesta e copilăros și nu-și atinge scopul.
- 1931 CADE.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 827: În aprinderea sa demonstrativă, criticul apucă orice cuvânt ieșit în cale, neevitând franțuzismele … și căzând cu inocență în cacofonii.
- 1944 Gazeta de Transilv., nr. 58, 1: Cacofonia și leacurile ei. [Titlu]
- 1957 Viața rom. (R. US), nr. 11, 1972: Alura olimpiană îți dă, desigur, libertatea să nu fii atent la cacofonii.
- 1962 Gazeta liter., nr. 27, 61: Scriitorii cată să urmărească și înfrumusețarea … [limbii], califonia. Cuvântul grecesc, opus cacofoniei …, califonie, însemnează sunet frumos, melodios.
- 1983 LR, nr. 2, 156: Adevărul este că însuși Caragiale a evitat cacofonia ce ar fi putut rezulta din scrierea sau rostirea numelui său, pe care el, invariabil, și l-a fixat astfel: I. L. Caragiale.
- 1986 MAZILU, Mobilă, 468: Cine dorește să strălucească în societate, trebuie să muncească, mi-e teamă de cacofonii, ca ocnașul la galere.
- 1993 România liter. (S.), nr. 35, 1: Se șterge treptat diferența între vorbirea cultivată și aceea necultivată … Vorbitorul nu mai pare deloc preocupat de felul în care sună cuvintele. Rezultatul este cacofonia.
- 1997 DSL, 90: Cacofonia poate fi întâmplătoare în vorbire ori utilizată cu efect parodic în textul literar.
- 2006 NDU.
- 2007 DEXI.
- 2009 Apostrof, nr. 11, 332: La lectura volumului, am fost frapată de frecvența cacofoniilor, pe care Ionescu, precum Caragiale …, le construiește premeditat.
- 2013 DGS.
- 2020 Dilema veche, nr. 871, 63: Cazul tipic de cacofonie era considerat irelevant … Conta în primul rând claritatea exprimării.
- 2024 Observator cult., nr. 1 191, 153: Un fenomen ciudat, aproape generalizat printre vorbitorii nativi de română, este teama de cacofonie.
Încă 37 citate
✧
Fig.
- 1922 Adevărul liter., nr. 70, 92: Pomenește de tinerii inovatori … cari, neștiind ce coarde să mai încerce pentru bizarele cacofonii pe care le prezintă ca literatură, găsesc un nou câmp de exploatare în trecutul așa cum îl înțeleg ei.
2.
MUZ. Combinație de tonuri sau sunete care încalcă în mod dezagreabil legile armoniei; lipsă de armonie; cacofonism (2). V. discordanț ă, disonanț ă, dizarmoni e.
- 1844 ALECSANDRI, Proză, I, 142: Al triile șuiera ca o mierlă un valț șfăbesc și al patrule striga în gura mare horul dracilor din opera „Robert diavolul”. Această armonie, alcătuită din atâte armonii deosăbite, înforma un soi de dihanie muzicală, vrednică de însămnat în analele cacofoniei.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1893 Evenimentul, nr. 112, 31: Am avut ocazia de a admira o nouă minune a vechei școli … vocalo-instrumentale: … din causa vântului și a fumului, savantele combinațiuni contrapuntice erau transformate în oribile cacofonii.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 GHEȚIE, D.
- 1898 D. Muz. Voci, I: Cacofonie [=] uniune de sunete rău acordate sau combinațiune contra legilor armoniei; e contrariul „eufoniei”.
- 1900 Evenimentul, nr. 112, 13: Muzica noastră românească a rămas până azi ceea ce a fost odinioară, în aceeași stare primitivă, o adevărată cacofonie.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1905 D. Muz. (1905).
- 1921 Viața rom. (R.), nr. 8, 259: Debussy nu se poate să nu fi trecut pe lângă acel maestru al disonanței, diletant al cacofoniei, ca să ajungă la principiul acordului său imperfect.
- 1931 Opinia, nr. 7 245, 14: Mă gândesc la vacarmul cotidian al orașelor cu intensă circulație: stridența clopotelor de tramvai, urletul clacsoanelor de automobil, cacofonia atâtor orchestre de berărie.
- 1931 CADE.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 1943 Rev. Fundaț., nr. 12, 7011: Cei mai îndrăzneți au exagerat și … desvoltarea lor fu amenințată de descompunerea prin abuzul în întrebuințarea disonanțelor, convertindu-se într-o exagerată cacofonie …, într-un haos atonal.
- 1949 Contemp. (S.), nr. 138, 83: În întreaga simfonie, există o mare arbitrarietate a ritmicii. În definitiv, un asemenea exces de ritmică nu este mai puțin periculos ca diformarea melodică sau cacofonia armoniilor.
- 1954 Gazeta liter., nr. 40, 46: Forma imaginilor lui muzicale a devenit incomparabil mai frumoasă. Au dispărut trăsăturile haotice și cacofonia.
- 1963 România lib. (Z.), nr. 5 725, 36: Suntem pentru o muzică melodioasă …, care naște sentimente puternice și ne pronunțăm împotriva oricărei cacofonii.
- 1970 Teatrul, nr. 5, 1092: Acordajul aproape impecabil a distribuit … pachetele sunetelor de fanfară, care contribuie la frumusețea statuară a muzicii lui Bruckner. Impreciziunile și cacofoniile … aruncă de obicei aceste pagini într-o lumină de nemeritată vulgaritate.
- 1989 Ateneu, nr. 1, 144: Taie efectiv în mici bucățele mai mult de 60 de opere, de la Gluck la Puccini, și le bagă de-a valma într-un ordinator, care le privează de orice sens și le restituie ascultătorului sub forma unei gigantice cacofonii.
- 1995 Șt. și tehn., nr. 5, 253: R. Wagner și G. Verdi au împins îndrăznelile componistice mult mai departe, fiind la rândul lor acuzați de cacofonii și agresiuni sonore.
- 2001 Dilema, nr. 427, 143: „Mesajul” nu poate fi altceva decât această exuberantă cacofonie globalistă, în care Bach întâlnește Dana International.
- 2006 NDU.
- 2007 DEXI.
- 2013 DGS.
- 2023 Dilema veche, nr. 1 003, 83: O vreme, flautul și hip-hopul s-au suprapus într-o adevărată nebunie sonoră … Metroul trepida și el zgomotos peste îmbinări și macazuri, adăugând ritm de fier cacofoniei dinamice.
Încă 27 citate
✧
Fig.
- 1872 ALECSANDRI, Coresp., X, 42: Eu sânt de părere să respectăm armonia limbei, să ne conducem de notele ei melodioase și să o ferim de tot ce ar produce cacofonii în concertul ei.
- 1899 N. A. BOGDAN, Arta, 84: În „dialoguri” …, [actorul] să se conforme … spre a forma un „acord perfect” cu cei ce-i dau replica, căci, altmintrelea, când unul ar vorbi pe un ton „înalt”, altul pe un ton „medial” și cel de al treilea pe un ton „jos de tot”, negreșit că n-ar putea rezulta pentru auditor decât o ridicolă „cacofonie”.
- 1910 Adevărul (G.), nr. 7 478, 14: Gazetar n-a fost și nu va fi vreodată Caragiale, dar din instrumentul acesta, care e gazeta, ar putea să cânte și el … câte o bucată, care poate că și-ar avea rostul în mijlocul atâtor cacofonii.
Încă 2 citate
3.
Fig. Dezacord, discordanță; cacofonism (3).
- 1855 RUSSO, Scrieri, 79: Tulburarea în limbi, cum au fost revoluția noastră, pică în baltă, dar nu pică până a nu aduce confuzie în idei, desfrânare în condei, cacofonie și stavilă în inspirație.
- 1900 Adevărul (G.), nr. 3 872, 21: [Austro-Ungariei] îi mai rămâne expansiunea în orientul european. Dar cu armele n-o poate face fără a se expune …, în cazul cel mai bun, la sporirea cacofoniei și babiloniei năuntrice, prin încorporarea a noi popoare ostile.
- 1910 ANGHEL – IOSIF, Proză, 123: Reprezentanții tuturor raselor și națiunelor se-nfrățeau într-o cacofonie universală. Auzeai toate graiurile și dialectele, de-ți venea să crezi că retrăiești momentul acela suprem când s-au amestecat limbile în turnul lui Babel.
- 1921 GALACTION, Toamne, 157: Lucruri multe și scumpe umpleau toată casa, dar fără ostentație și fără cacofonie.
- 1925 COCEA, Art. pamf., 597: Ce dulce, ce încântătoare cacofonie! S-au întrunit … cei trei miniștri … Scrutați-le gândurile. Ascultați-i cum vorbesc.
- 1937 ARGHEZI, Cortina, 583: Această cacofonie comică a teatrului românesc se bucură de o corcoleală sistematică din partea unor autorități însărcinate cu un buget … cheltuit pe grimele cu barbă.
- 1972 Viața rom. (R. US), nr. 9, 722: [Romancierul] era lipsit de capacitate speculativă și a asocia „Teze și antiteze” cu „Amalgam”, … în pură nepricepere sau confuzie sistematică, e o cacofonie ideatică.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 334: Era o liniște mistică, negativă, alături de care lipsa oricărui zgomot ar fi fost o monstruoasă cacofonie. Era liniștea din afara auzului, din afara urechii, din afara conștiinței.
- 2007 DEXI.
- 2022 Tribuna (R.), nr. 471, 171: Regimul nocturn al imaginii din Rețea este hiperbola, totdeauna se exagerează un aspect sau altul, totul e transformat în caricatură prin îngroșarea unor linii. Libertatea devine … anarhie, cacofonie ideatică.
- 2024 Observator cult., nr. 1 203, 8: Primăvara, orașul devine o aglomerație … în care imagini, sunete și mirosuri coexistă haotic. O cacofonie … fără nici un reper, fără nici un hotar.
Încă 10 citate
– Scris și: înv. cacophonie.
– Pl.: cacofonii.
– Var.: rar cacafoníe s. f.
– Din ngr. κακοφωνíα, fr. cacophonie, it. cacofonia, germ. Kakophonie. – Cacafoníe: etimologie populară prin apropiere de caca.
Referințe bibliografice:
2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 140; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).
