MED. Afecțiune senzorială, care constă în percepere anormală a unui gust neplăcut (în absența
alimentelor din cavitatea bucală), cauzat de unele tulburări metabolice sau de alte
afecțiuni.
- 1969 D. Medic. (1969), I.
- 1987 D. Enc. Psihiatr., I: Cacogeusie [este o] senzație de gust rău, dezagreabil, întâlnită, de obicei, în afecțiunile psihosomatice, nevroze, epilepsie.
- 1997 DN4.
Încă 2 citate
– Scris și: cacogeusie.
– Din fr. cacogueusie. Cf. engl. cacogeusia.
Referințe bibliografice:
2003 D. Etim. Term. Șt.2.
