1.
Scriere incorectă, neconformă cu regulile ortografice.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 1991/22.
- 1848 BREZOIANU, Învățătorul, 196/23: Vei proscrie cacografia, născocire tristă a unor creieri bolnavi, pe carea bărbații cei stimabili abia au urmat-o un minut subt autoritatea unor consilieri fără minte.
- 1859 CODRESCU, D., I, 2961/22.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1865 HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 841: Dacă omul era de genere mascule, i se punea articolul masculin, de era femine, i se punea articolul feminin în toată evidența, ca să se cunoască, căci fără această condițiune, cacografia n-ar fi fost în stare de a exprima adevărata cugetare a desemnatorului.
- 1868 HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lb., 400: Reproduc aci cu însăși cacographia ce cutează a se zice și ortografie.
- 1868 Transilvania, nr. 24, 590: Ce sânt sistemele și ce este ortografia și cacografia sistemelor?
- 1869 FROLLO, Vocab., I, 127.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1876 Transilvania, nr. 4, 38: Să-mi numiți un singur popor european, ai cărui philologi și literați să fie îndestulați cu orthographiile lor, care, la cele mai multe popoară, se pot numi cu mai mare drept cacographia – rea scriere.
- 1878 EMINESCU, Pub., II, 106: Câți oameni, atâtea ortografii – sau, mai drept vorbind, cacografii.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, II.
- 1906 Arh. Iași, nr. 17, 371: Face întocmai aceiași greșală pe care am făcut-o eu, când pune scrisul dlui Xenopol în loc de scriere. Căci scris însamnă faptul material al scrierei, cali- sau cacografie, precum „suiș” însamnă partea materială, locul pe unde te sui.
- 1966 DN2.
- 1976 D. Term. Liter.
- 2001 MDA, I.
- 2009 Dacoromania (SN), nr. 2, 146: O particularitate tot mai extinsă la nivel morfologic este cacografia unor forme substantivale și verbale terminate în „l”. Pot fi statuate două cauze: incultura și economia de timp, ambele impardonabile în acest context.
Încă 17 citate
✦
Scris urât (greu de descifrat).
- 1880 ODOBESCU, Coresp., II, 63: Dlui Costinescu … să-i citești (d-ta ești mai dedat cu cacografia mea) aceste pagine, a căror pornire o grăbesc cât pot.
- 1935 I. BOTEZ, Belfer, I, 120: Ați auzit, rogu-vă, și de o caligrafie urâtă? … Asta, pe cât știm, în limba gramaticilor greci, în cap cu Aristot, se cheamă cacografie.
Încă un citat
2.
PSIHIATR. Scriere cu deformarea cuvintelor și cu greșeli de sintaxă, la demenți și la afazici.
- 1997 DN4.
Încă 4 citate
– Scris și: înv. cacographie.
– Pl.: rar cacografii.
– Din fr. cacographie, it. cacografia.
Referințe bibliografice:
2003 D. Etim. Term. Șt.2.
