1.
Astăzi rar Trăsură cu două roți, ușoară și elegantă (făcând dovada unei bune condiții sociale
a proprietarului), care are o caroserie rotunjită (acoperită cu o capotă rabatabilă),
arcuri elastice, fiind trasă de unul, doi ori, mai rar, patru cai; brișcă, faeton, șaretă, rar caleșcuță. V. balon, bihuncă, butcă, cab3, caret ă, cariolă, chibitcă, cupeu, daradaică, docar, droșcă, lectică, nadiceancă, tandem, tilburi, trăsură de țară.
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 64r/14.
- 1834 Albina rom., 282: Un călător în o … trăsură cu 2 roate … s-au lovit de acea trombă, s-au omorât și s-au găsit numai calul său mort și cabrioletul.
- 1836 Gazeta Teatrului Naț., 58, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 141.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I., 1981/13.
- 1841 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 158: Mă frizurai ca un dandy, mă aruncai în costum negru, cravată albă și pantofi de lac, apoi, în cabriolet, mă dusei între douăsprezece și unu.
- 1844 Albina rom., 61, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 141: El … au cercat să afle vreun cabriolet (trăsură pe 2 roate cu un cal), ca să poată agiunge la Neapoli mai-nainte de purcederea Enrietei.
- 1850 KOGĂLNICEANU, Lit. Bel., 93: Dup-amiază, în lungi șiruri de carete de Viena, moda 1849, de butce din vremea lui Ipsilanti, de droșce lipovenești, … toate trăsurile, baloanele, butcele, caretele, brișcele, droșcele, daradaicele și tilbiuriul, … un fel de cabrioletă …, întră în oraș și, trecând prin ulița mare, alfa și omega a Iașilor, ca prin o lungă arteră, se răspândesc în dreapta și în stânga, intrând în ulițele lăturașe.
- 1851 STAMATI, D.
- 1853 BARIȚIU – G. MUNTEANU, Wb., I, 218.
- 1855 BARONZI, Iacobinii, 490/14: Alerg la Lorin; are o cabrioletă fără cal, eu am un cal fără trăsură: vom pleca îndată … Tu rămâi aici … și prepară toate lucrurile pentru această plecare.
- 1855 Telegraful, nr. 3, 122/47: Un prinț din India … a poftit dănsul pe toate damele cu care se întâlnea și mergeau pe jos, să se suie în cabrioletele ce le-a arvunit spre scopul acesta.
- 1859 CODRESCU, D., I, 2942/18.
- 1860 FILIMON, Escurs., 215: Priveam din mica mea cabrioletă acea adunătură de popor din toate clasele, cum se mișca întocmai ca o mare agitată de tempestă.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1863 Progresul, nr. 151, 21: Asigurându-se de la datornic 4 cai …, 1 droșcă …, 1 caprioletă …, se publică terminul legiuit de 40 zile.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1882 DELAVRANCEA, Proză, II, 349: Doamna casii era mai mult bătrână decât tânără …; are un milion ca nimic, cai, două trăsuri, o sanie, un landou, o cabrioletă, un poștalion și un vizitiu.
- 1888 C. BACALBAȘA, Buc., II, 67: Întovărășit de mai mulți camarazi și ziariști, am mers pe jos până la poalele dealului. Preumblare plăcută și înveselită prin foarte numeroasele trăsuri, cabriolete și căruțe care treceau către închisoare.
- 1893 DDRF, I.
- 1895 ZAMFIRESCU, Nuv., 308: O mulțime de ofițeri de artilerie și cavalerie; civili de toate vârstele, aparținând societăței romane; femei, unele mai frumoase decât altele, … veneau pe lungul căii Appia, în trăsurele ușoare cu două roate, în landouri, în cabriolete, în așa-zisele botte sau birji romane.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1903 TDRG, I.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1906 SLAVICI, Corbei, 537: Putea din averea ce-i rămăsese de la părinți și din zestrea nevestei sale să umble-n cabrioletă cu doi cai; ținea însă să umble-n caleașcă cu patru cai și să petreacă pe la Bălgrad cu domnii, care-i și puseră numele Ghiurca.
- 1907 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 188: De venit trebuie să vie, c-a depeșat; dar se vede că s-a întâmplat ceva la cabrioletă …, desigur, … și i-a spus de trei ori vizitiului să treacă cu ea la fierar, să-i puie un lănțișor la cui, să nu mai saie.
- 1909 C. BACALBAȘA, Buc., III, 227: N-a rămas în București tramvai, camion, cabrioletă, brișcă, căruță, nici cel mai neînsemnat vehicul, care să nu fie întrebuințat spre a transporta lumea la hipodrom.
- 1911 ANGHEL, Triumful, 140: Docare și faetoane de gală a cine știe cărui Moruzi sau Răznovanu, brecuri și cabriolete demodate, ce nu se mai văd încă decât în stampele lui Szathmáry, cupéle și landouri în care și-a făcut intrarea cine știe ce prinț ori ambasador străin, bihunci și câte poți să-ți imaginezi și să visezi.
- 1914 VINEA, Pub., I, 78: Poate vor regreta și dânșii învălmășeala, strigătele, loviturile …; și acum o mulțime de mâini vor pregeta să mai strângă pe acelea care poartă umbra trandafirie și dințată a cabrioletelor polițienești.
- 1919 SLAVICI, Nuv., III, 47: Avea și el slăbiciunile lui de mahalagiu cu dare de mână … Își cumpărase o cabrioletă frumoasă și-un cal negru de-ți fugeau ochii după el … și ieșea cu Elvirica la Șosea, unde se întrecea cu lumea mare.
- 1926 PAPADAT-BENGESCU, Fecioarele, 111: Mini se gândi la timpul trecut, când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ.
- 1929 HODOȘ, M. D.
- 1930 Lex. Vamal.
- 1931 CADE.
- 1932 REBREANU, Răscoala, I, 143: În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o cabrioletă cu un cal negru.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 1950 LTR, II, 776.
- 1954 C. PETRESCU, Ajun, 29: Te însoțesc câțiva pași până la capătul uliței, găsim acolo cabrioletul meu și te duc acasă.
- 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 108: Cabrioleta cu armăsarii ei albi intrase într-adevăr pe gâtul lung ca de clondir al curții spre căsuța țărănească în care actrița se încăpățâna să locuiască mereu.
- 1955 PREDA, Moromeții, I, 774: Peste porumburi se vedea o dâră de praf și o gabrioletă neagră cu trei oameni.
- 1958 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 71: Ședea mai mult la țară, într-un conac cât un castel, de unde își cârmuia împărăția: la început, pe jos ori călare, cu logofeții după el; apoi, din docar; mai târziu, din gabrioleta vopsită galben, și în urmă, din trăsura cu arcuri mlădii de Viena.
- 1959 ELIADE, Mem., II, 189: Meadville Theological School ne-a pus, provizoriu, la dispoziție mansarda acelei cochete căsuțe, cunoscută sub numele de Coach House, pentru că, o jumătate de secol în urmă, adăpostise nenumăratele și elegantele trăsuri și gabriolete ale proprietarului.
- 1961 DN.
- 1962 DER, I.
- <1963–1964> NALR – Olt., II, h 240/967: [Chichița este o] ladă fixată pe sanie sau pe caprioretă, pentru dus mâncare, păstrarea sculelor.
- 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, II, 205: Mitică Porumbache … risipea o avere cu Zisuleasca, cumpărându-i rochii și bijuterii, plimbând-o cu gabrioleta la Șosea, trimițând-o vara la băi.
- 2007 DEXI.
- 2008 România liter. (S.), nr. 14, 271: Pe alee se aude o cabrioletă, ies cu toții pe la ferestre, n-au mai văzut-o, e splendidă.
- 2013 DGS.
- 2020 Banatica, nr. 30, 297: Catagrafia …, întocmită la 9 ianuarie 1852 …, cuprinde … 10 cai, o droșcă și o „caprioletă”.
Încă 54 citate
2.
Rar (Probabil argotic) Sfoară cu noduri (mari), cu câte o bucată de lemn la fiecare capăt; bucată de lanț cu două mânere, cu care se încătușează mâinile arestaților.
- 1931 CADE.
– Pronunțat: -bri-o-.
– Pl.: cabriolete.
– Var.: pop. gabriolétă s. f., înv. cabriolét2 s. n., capriolétă s. f., reg. capriorétă s. f.
– Din fr. cabriolet, germ. Kabriolett, rus. кабриолет. – Gabrioletă < rus. габриолет. – Caprioretă: etimologie populară, prin apropiere de capră „scaun sau ladă care se află în partea de dinainte a trăsurii”.
Referințe bibliografice:
1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1967 St. Form. Cuv., IV, 85; 1969 St. Form. Cuv., V, 119; 1975 GRAUR, Alte et., 52; 1980 M. D. Term. Lingv., 293; 1987 LR, nr. 1, 47; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 140; 2010 România liter. (S.), nr. 31, 153; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).