Tranz. Înv. (Adesea ironic) A binevoi, a catadicsi. V. a face cabul (v. cabul1).
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1862 BUJOREANU, Mistere, I, 297: Ia vezi, tutunarule, ce face cojocarul de nu cabulipsește să ne asculte și să vorbească cu noi; ia vâră-i un ac în cojoacă, de-l deșteaptă și fă-l să înțeleagă cele de cuviință!
- 1879 CARAGIALE, O noapte furtunoasă, 73: Jupân Dumitrache (răpit): Dacă dumnealui cabulipsește să ne onoreze cu atâta cinste … de! Zestrea nu-i așa mare și dumnealui e … știi, ceva mai sus … noi suntem negustori.
- 1893 DDRF, I.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, II.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- <1934–1935> Analele Acad. Ist., seria 3, tom XVI, 165: La serate, cutare cucoane mai în vrâstă … mai zic „a cabulipsi”.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2, 9.
- 1962 Gazeta liter., nr. 27, 63: La începuturile de mai bine de cincizeci de ani în urmă, am mai prins bătrâni care, într-o limbă pitorească, deși bucureșteni neaoși, foloseau încă unele grecisme, astăzi izgonite cu desăvârșire: a conipsi, … a cabulipsi = a binevoi.
- 1975 BARBU, Miresele, 876: Boier Belivacă, luat cu ale lui, mai dus pe la muierile de la Amărăști, în vecini, nu cabulipsi să afle ceva …, abia mai târziu băgă de seamă că nu se petreceau lucruri curate.
- 1986 TDRG2, I.
- 1994 Dilema, nr. 69, 104: Un mare scriitor … găsește de cuviință să adreseze respectivului câteva rânduri, a căror eleganță cuprinzătoare e posibil să marcheze o viață. Nu era obligat, dar un senior nu poate gândi decât în felul acesta. Un altul … nu cabulipsește nici măcar a răspunde cu două vorbe.
- 2006 NDU.
- 2007 DEXI.
- 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 27: Dintr-o altă categorie fac parte verbele … formate în neogreacă de la substantive sau adjective împrumutate din turcă: a cabulipsi „a binevoi, a primi din condescendență” < ngr. καμπούλεψα < καμπούλ (< tc. kabul).
- 2013 DGS.
- 2014 România liter. (S.), nr. 18, 124: Confrații de breaslă … numai unul din cincizeci cabulipsește un mersi la câte-o prezentare.
Încă 17 citate
✧
Absol.
- 1888 Românul (Z.), 12 decembrie, 11: Pentru ce revoluțiuni, răsboaie și independință? Pentru ce legi? Pentru ce unire? Pentru ce silințe enorme, jerfite în folosul imensei maiorități a poporului român, adică în folosul țăranului român, când … ni se cere a-l da pe mâna proprietarului mare, care, când va cabulipsi, îl va îndopa cu biserică.
– Prez. ind.: cabulipsesc.
– Din ngr. *καμπούλεψα (aor. lui *καμπουλεύω) sau din cabul, după modelul verbelor în -ipsi.
Referințe bibliografice:
1913 Jahresbericht, XIX–XX, 164; 1939 GÁLDI, M. Phan., 45, 125, 157; 1955 LR, nr. 4, 103; 1989 Form. Cuv., III, 64, 69; 1994 România liter. (S.), nr. 48, 113; 2024 DELR2 s. v. cabul (delr.lingv.ro).
