Turcism înv. Înjosire, umilire.
- 1852 Gazeta de Transilv., nr. 68, 2612: Limba românească, ca limbă a românilor, nu ecsprimă dorințele streinilor, pentru că mai de multe ori văzurăm că dorințele streinilor nu se potrivesc cu ale românilor: … „lichea”, „catadicsit”, „cabul”.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
Încă 3 citate
✧
Loc. vb. (Calc după tc. kabul etmek) A face cabul = a consimți, a binevoi. V. cabulipsi.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1871 Telegraful, nr. 164, 12: Dlui nu face „cabul”, să stea în divisiune alăturea cu ceilalți funcționari, fiindcă sânt „mojici”.
- 1879 CARAGIALE, Proză, 789: D. Brătianu: – Bine, măi frate Costache, toți? Și Gambetta? D. Rosetti: – Și el, pordecâinele, a prins mămăliga coaje, acu nu mai face cabul cu d-alde noi.
- 1893 în GÁLDI, M. Phan., 258: Bine, ’mneata, om care știi să trăiești tacticos, se poate să faci cabul la așa ceva?
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1900 ȘIO, II1.
- 1903 TDRG, I, 251.
- 1929 HODOȘ, M. D.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 2007 DEXI.
Încă 11 citate
– Pl.: cabule și rar cabuluri (1857 POLIZU, Vocab.; <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.); 1940 DA, I2).
– Din tc. kabul (etmek).
Referințe bibliografice:
1885 Rev. Ist. Arheol., IV, 665; 1989 Form. Cuv., III; 1900 ȘIO, I, CCLXXII; 1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 14, 90; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1989 LR, nr. 5, 431; 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 151; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 131; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).
