Înv. Ornament (strălucitor) din metal, care se aplică pe haine (v. fluturaș, paietă), pe mobilă etc.
- 1790 St. Doc., VIII, 18: Lucruri depuse în păstrariță … [:] 3 cabarale și oblânc de argint, de șea.
- 1792 St. Doc., VIII, 24: Ceaprazuri cu mărginile de sârmă galbenă și mijloacele de sârmă albă și în mijloc să să facă floarea de cabarale, adecă de fluturi galbeni și albi.
- 1802 St. Doc., VIII, 259: 1 harșă cu cabarile de argint, iarăș poliite.
- 1818 ap. URECHIA, Ist. Rom., XIII, 224: Cabarale, adecă ținte galbene de cinci hârtii.
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 62r/36: Cabara [=] … rotițe lătărețe … la împodobirea cailor.
- 1894 DDRF, II.
- 1900 ȘIO, I, 277: Gabara, fluturaș pe cusătură (Gorjan).
- 1905 Analele Acad. Ist., seria 2, tom XXVIII, 258: [Se dă] un cal di miri cu raftul lui di argint și cu șe și cu ha[r]șao[a] cu cabarale de argint.
- 2012 Gl. Cuv. Rare.
Încă 8 citate
– Pl.: cabarale, cabarile.
– Var.: înv. gabará (pl.: gabarale 1894 DDRF, II) s. f.
– Din tc. kabara. – Gabara < tc. dial. gabara.
Referințe bibliografice:
2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II.
