Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CABÁNIȚĂ s. f.
1. Mantie îmblănită, împodobită cu fireturi și pietre prețioase, pe care sultanii o înmânau, la înscăunare, domnilor din țările supuse, ca semn de învestire, și care era purtată la solemnități, peste caftan.
  • 1705 CANTEMIR, Ist. Ier., 792: Cabanița de domnie.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 258: Împăratul … au adus pre Dimitrașco-beizade … și îndată l-au îmbrăcat cu cabaniță, cu spinare de soboli, în loc de caftan, și l-au pus domnu în Țara Moldovei.
  • 1762 GHEORGACHI, Cond., 265: A doua zi se face gătire de tot alaiul … Domnul … se îmbracă și cu haina cea împărătească, ce se chiamă cabaniță și pune cuca în cap.
  • <1788–1794> VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 27: Priimiți fiind cu bucurie la împăratul, le-au făcut multă cinste …, domnului dându-i cabaniță sau hlamidă împărătească, și cucă, și sangeacu, și doao tuiuri.
  • 1822 ARICESCU, Ist. Revol., II, 18: Nu mă mir nici de cambaniță, nici de tuiuri, că aceste semne de stăpânire, vrednice la cinste, le știu atât de vechi în luminata familie a Înălțimei Teale.
  • 1830 I. VĂCĂRESCU, Poezii, 190: Fâlfâie semnele ce sânt semețe-n biruințe: / Vezi steagu slavi-n gugiuman! Vezi mândra cabaniță!
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 62r/30: Cabániță [=] o haină împărătească … ce o dăruiește împăratul domnului.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1840 Foaie pentru minte, 2811/20: Lăpușneanul …, peste dulama poloneză de catifea stacoșie, avea cambanița turcească.
  • 1844 Propășirea, 239: Așa muri bietul Ghica-Vodă … Trupul său, dezbrăcat de cabanița rigală …, fu aruncat în ogradă, unde zăcu mai multe zile batjocorit de turci.
  • 1846 Magazin ist. Dacia, II, 213/28: Domnul …, ieșind de la biserică și mergând sus în case, s-au desbrăcat de cabenița sa cea domnească.
  • 1858 RALET, Suvenire, 89: Între figurele acelea se ivește și un iflak-bei (domnul Valahiei), cu costumul oriental, cu hanger la brâu, cu surguci, cu cabanița în spate, cu cucă pe cap și buzdugan în mână.
  • 1884 GHICA, Scris., 351: La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur.
  • 1889 Arh. Iași, I, 692: Trupurile acelea de greci, care par vecinic aceleași sub cabanița domnească, se arată sub o lumină cu totul nouă.
  • 1896 XENOPOL, Ist. Rom., VII, 148: Toți locuitorii se adunară la curte, primind în unanimitate alegerea lui Constantin …, îl duseră la biserică, unde-l desbrăcară de hainele lui și-l învestmântară domnește, adecă cu o dulamă de scump brocat, o cabaniță de aceiași stofă blănită cu samur.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1900 ȘIO, I, CXLI: Hanii, ca vasali ai sultanului, primeau o învestitură analogă cu a domnilor noștri: o cabaniță de catifea verde blănită cu samur și împodobită cu nouă rânduri de copce de pietre scumpe. [Notă de subsol]
  • 1903 TDRG, I.
  • 1905 IORGA, Ist. Rom., I, 124: Când capătă numirea de la sultan, domnii noștri … poartă o clipă … cuca ienicerilor și veșmântul lor albastru, cu copcile de fir – cabanița – peste haina de desubt, roză; un dolman de blană li stă pe umeri.
  • 1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 14: Cuvintele … sânt drepte românești, unele mai vechi, altele mai noi, unele mai întrebuințate, altele mai puțin întrebuințate: … cabeniță, cablucă.
  • 1915 SADOVEANU, N. Șoimăreștilor, 577: Ștefan-Vodă Tomșa stătea măreț pe calul lui arăbesc …, purta schiptrul voievozilor, în cap cucă și peste hainele scumpe cabanița împărătească, mărginită cu samur alb.
  • 1929 SADOVEANU, Zodia, 142: Domnul avea în spate cabaniță și în cap cucă cu întreit surguci.
  • 1931 Bul. Com. Monum., nr. 67, 187: Peste o haină dedesupt, de brocart cu flori, e cabanița blănită, cu trei grupe de câte patru galoane.
  • 1933 Universul (C.), nr. 355, 4: Urma … Vodă, călare, îmbrăcat în cabeniță albă, cu ceaprazuri de fir.
  • 1937 Arh. Olt., XVI, 74: De o parte și alta a pieptului, cabanița are trei grupe de câte patru galoane de aur, terminate cu canafuri.
  • 1938 Universul (C.), nr. 6, 9: Domnul …, de dimineață, după ce se gătea, peste altă îmbrăcăminte și podoabă zilnică, mai punea și haina cea împărătească, ce se chema cabenița.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1969 BARBU, Princepele, 205: Domnul puse deasupra podoabelor sale și haina împărătească, ce se cheamă cabaniță.
  • 1972 MDE.
  • 1987 Studii, nr. 3, 245: În secolul al XVIII-lea, cabanița fanariotă era apropiată … de aceleași somptuoase haine ale padișahului.
  • 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 80: Să nu aive nici palaturi și nici cabaniță-n spete, / Să nu bată cu topuzul; nici fermanuri, nici decrete.
  • 2005 D. Arhais.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1953 CAMIL PETRESCU, Un om, I, 610: Se crede … de pe acum voievod … Umblă într-o mantie albă ca o cabaniță domnească, mereu cu mâna stângă pe garda unei săbii imaginare.
✧ P. anal.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 171: Marele Constandin … au zis: de-aș vedea cu ochii miei pe preotul să facă păcatul, l-aș acoperi cu cabanița mea.
2. P. ext. Mantie bogat împodobită, purtată ca semn de distincție de boieri, iar, în timpul anumitor domnii, și de slujbașii casei domnești.
  • 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 88: Vătăjiia de aprodzi … era la cinste la Radul-Vodă și aprodzii cei de Divanu nici la o domnie mai de cinste n-au fostu, cu urșinice mulți și cu cabaniță cu jder și cu hulpi îmbrăcați.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 282.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 167: Aprozii atuncea nu era din oameni proști, cum sânt acum, ce era tot ficiori de boiari …, îmbrăcați cu șarvanale, cu cabanițe.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 650: Aprozii de divan, ca și copiii din casă …, erau înveșmântați, pe vremea lui Ștefan cel Mare, cu șabanale și cu cabanițe.
  • 1857 ODOBESCU, Ant., I, 71: Se porni alaiul îndărăt la curțile domnești … Urmau copiii din casă, toți feciori de boieri, îmbrăcați … cu cabanițe de felurite stofe scumpe.
  • 1876 HASDEU, Proză, 132: La poalele terasei … șerpuiau vătășiile curtenilor: aprozii cu cabanițe cu jderi și cu vulpi, paicii cu … lănci de argint.
  • 1931 CADE.
  • 1932 C. GANE, Trecute vieți, I, 220: Îmbrăcămintea slugilor domnești, a copiilor de casă, a vătavilor de Divan, o schimbă cu desăvârșire, dându-le haine bogate …, blănuri de vulpe, cabanițe de jder.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1953 CAMIL PETRESCU, Un om, I, 106: Vechea boierime, și chiar negustorimea cea mare, umbla îmbrăcată la fel, și iarna, și vara, cu haine … îmblănite, caftane, fermenele, giubele, cabanițe.
  • 2005 D. Arhais.

✧ (Adjectival)
  • 1620 în HEM, II, 2 067: I-am dat … o dulamă cabaniță cu guler de vulpi.
✦ Haină de preț.
  • 1619 St. Doc., V, 13: Dat-am tălmaciului … o cabaniț[ă] cu blane de spinări de râs.
  • 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 133: De atuncea au legat Vasilie-Vodă banii ce să dau soltanilor den an în an și cabaniță.
  • <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., I, 119: S-au întorsu solul Vrocemovschii îmbrăcat cu o cabaniță cu soboli, cu mărgăritariu cusută pe margine, de la sultan Mehmet, împăratul turcesc.
  • c. 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., I, 70: S-au întorsu solul Vrocemovschii, îmbrăcat cu o cabaniță cu soboli, cu mărgăritari cusute marginile, de la împăratul turcescu.
  • 1971 STOICESCU, D. Dregători, 270: Un boier arată că, în vremea domniei lui Gaspar Grațiani, dăduse lui Nica postelnicul, tălmaciul, „o cabaniță cu blană de spinări de râs”.

3. Prin Ban. Haină groasă, de obicei lungă și largă, făcută din lână; cabană3, dulamă, suman, zeghe.
  • <1884–1899> ALEXICI, Lit. Pop., I, 48: Ploaie, măi, că mi te ploaie, / Ia vină, măi, tu la mine, / În cabaniță la mine.
  • 1887 ȘĂINEANU, Semas., 249: Țăranul … a păstrat încă: cepchen, ghebă, zăbun, ilic, chimir …; preotul și lăutarul: anteriu, cabaniță, caftan.
  • 1895 LIUBA – IANA, Măidan, 120: În pieptene remâne canura, din carea se torc fire mai groase, pentru … zeiche, șube, căbănițe.
  • 1900 ȘIO, I, CCXXXII: Țăranul din Dobrogea poartă ghizluc, cel din Banat cabaniță.
  • 1906 VICIU, Gl. Ardeal, 25.
  • 1926 L. COSTIN, Gr. Băn., I.
  • 1931 CADE.
  • 1936 Arh. Olt., XV, 97: În Bănat, haina de iarnă, corespunzătoare cojocului mocănesc, este numită bundă. Dacă e de lână, poartă numele de cabaniță.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.

– Accentuat și: cabaníță (1940 DA, I2).

– Pl.: cabanițe.

– Var.: rar cabéniță, reg. căbắniță (accentuat și: căbăníță 1939 SCRIBAN, D.; 1940 DA, I2; 1974 GĂMULESCU, El. Scr., 101), cabăníță (1974 GĂMULESCU, El. Scr., 101), căbániță (1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1974 GĂMULESCU, El. Scr., 101), înv., rar cambaniță (accentuat: ?) s. f.

– Din tc. kabaniça, bg. kaáaíèöa. – Pentru sensul 3, cf. scr. kabanica.

Referințe bibliografice:
1900 ȘIO, II1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1961 ROSETTI – CAZACU – ONU, Ist. Lb. Liter., 190, 337, 417, 418; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1974 GĂMULESCU, El. Scr., 98, 101; 2003 SCL, nr. 1–2, 121; 2014 FD, XXXIII, 195; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar