JUR. Referitor la acuzare, cu caracter de acuzare; acuzator (1).
- 1922 Rev. Dr. Pen., 157: De la invaziunea germanică și până în secolul al XV avem sistemul acuzatorial, adică acusațiunea publică, judecata juraților, probele orale, publicitatea desbateriilor, dreptul de apărare.
- 1948 Timpul (SN), nr. 3 638, 4: Noua lege de organizare judecătorească menținând principial sistemul acuzatorial (acuzarea infractorilor se face de un corp anume constituit și specializat) a introdus pe lângă Parchetele Tribunalelor, câte doi asesori populari.
- 1962 KAHANE, Dr. Proces. Pen.,124: În timpul procesului acuzatorial din perioada începutului feudalismului, întreaga procedură se întemeia pe activitatea părților, și în special a acuzatorului.
- 1983 I. STOENESCU – ZILBERSTEIN, Dr. Proces., 115: Procesul medieval acuzatorial era exclusiv oral.
- 1996 VOLONCIU, Tr. Proced. Pen., I, 44: Adevărul cu privire la fapte urmează să fie stabilit exclusiv în formele orale, publice … specifice procesului de tip acuzatorial.
- 2009 MO, nr. 29, 4: Prevederile … contravin dispozițiilor constituționale … deoarece se înlocuiește practic principiul procesului penal acuzatorial bazat pe contradictorialitate cu cel inchizitorial bazat pe preeminența drepturilor procesuale ale acuzării și ignorarea dreptului la apărare.
Încă 5 citate
✧
Sint. (Din engl. accusatorial procedure) Procedură acuzatorială = procedură judiciară în cadrul căreia rolul administrării probelor revine exclusiv
părților, judecătorul rămânând pasiv.
- 1997 D. Dr. Privat, 718: Procedura acuzatorială este orală, publică și contradictorie, bazându-se, de regulă, pe un sistem de probe legale care interzice judecătorului să se pronunțe după intima sa convingere.
– Pronunțat: -ri-al-.
– Pl.: acuzatoriali, -e.
– Din engl., fr. accusatorial.
Referințe bibliografice:
2007 DEXI; 2015 Form. Cuv. IV, 110.
