Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACUZÁT, -Ă s. m. și f., adj.
1. S. m. și f. JUR. Persoană care este învinuită în justiție de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în instanță; inculpat; pârât2, înv. împricinat.
  • 1794 Calend. Viena, 37/8: Județii între ele ne teind [neținând?] judecata o tremit pe cea acuzată la parlementul de Malin.
  • 1853 RUSSO, Scrieri, 322: Procurorul ia cuvânt, cerând condamnarea acuzatului.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I, 9.
  • 1864 Cod. Pen. (1864), 81: Faptul că acusatul invocă un „alibi” nu constitue o scuză în adevăratul înțeles al cuvântului.
  • 1869 MELCHISEDEC, Chron. Hușilor, 64: [Gloabele] se luau seau în bani seau în lucruri … dupre vinovăția acusatului și după lăcomia globnicului.
  • 1871 LMD, I.
  • 1875 KOGĂLNICEANU, Orat., II4, 52: A manține numărul de 12 recuzațiuni pentru acuzat și 12 pentru Ministeriul public este cu neputință.
  • 1888 DELAVRANCEA, Art. Polit., I, 202: Dar oare logic este ca judecătorii, cu o grabă ce nu pricepem, să condamne un acuzat care, astăzi mut, își așteaptă întru viitor, poate foarte apropiat, probele inocenței sale?
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 71: Ca să se vadă cât de șubrede erau temeiurile pretinsei dominații a acuzaților, dăm aci … pe cele mai remarcabile.
  • 1929 ARDELEANU, Am ucis, 245: Acuzatul e bolnav și deci impresionabil.
  • 1938 ARGETOIANU, Îns., IV, 286: Cine citește dezbaterile, ordonanța de urmărire, … interogatoriile, nu poate să nu fie de partea acuzatului și să nu-și dea seama de ridicolul acuzației.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 293: Eu eram acuzatorul, el acuzatul.
  • 1977 IORDAN, Mem., II, 25: Prefectul a participat ca informator pentru a explica faptele săvârșite de acuzați în conformitate deplină cu realitatea.
  • 1981 PALER, Viața, 163: A venit curtea, fetițo, scoală-te în picioare. – O cunoști pe acuzată? Am început seria întrebărilor.
  • 1984 DRIMBA, Ist. Cult., I, 572: [În justiția ateniană] dacă acuzatul era absolvit, acuzatorul era condamnat la o mare amendă sau chiar la pierderea drepturilor civile.
  • 2010 MO, nr. 37, 27: Orice menținere sub arest preventiv a unui acuzat, chiar și pentru o scurtă durată, trebuie să fie justificată într-un mod convingător de către autorități.

✧ (Adjectival)
  • 1984 DRIMBA, Ist. Cult., I, 338: Se prevedea ca denunțurile anonime să fie pedepsite cu moartea, chiar când conțineau adevărul; iar judecătorul care lua în seamă asemenea denunțuri era condamnat la 100 de lovituri de baston – în timp ce persoana acuzată era scoasă din cauză chiar dacă era vinovată.
  • 1997 C. STOICA – WEBSTER, Avocatul rom., 199: S-a discutat despre schemele de avocați de serviciu, despre locurile unde cineva este întotdeauna disponibil să reprezinte persoanele acuzate reținute.
  • 2010 MO, nr. 13, 3: Așa fiind, este afectat și dreptul la un proces echitabil, atâta vreme cât persoana acuzată nu este judecată de o instanță independentă și imparțială, care să hotărască numai după parcurgerea unei proceduri desfășurate sub semnul echității.

✧ Sint. Banca acuzaților v. bancă.
✧ Sint. Boxa acuzaților v. boxă.
2. Adj. MED. Care a fost invocat; despre care s-a menționat anterior.
  • 1900 Evenimentul, nr. 9, 2: Lot. Străjescu suferea la acelaș picior de o ușoară flebită și aceasta produce întru câtva micile dureri acuzate de pacient.
  • 1934 Rev. Șt. Medic., XXII, 1 535: Durerile acuzate de pacientă sunt apendiculare; umplerea colonului cu bariu sau aer provoacă dureri, palpitații și tendințe la lipotimii.
  • 1982 M. D. Pediatr., 24: Refuzul de a merge la școală se exprimă prin suferințe somatice acuzate de copil dintre care durerea abdominală cronică ocupă primul loc.
  • 2003 Magazin, nr. 8, 7: Nefiindu-i deocamdată elucidate cauzele, sindromul de oboseală cronică nu este diagnosticat ca atare de medici și, în acest context, simptomele acuzate de pacienți sunt puse pe seama altor boli.
  • 2020 Magazin, nr. 27, 12: Umflarea și înroșirea articulațiilor – semne ale inflamației, acuzate mai ales de pacienții cu poliartrita reumatoidă, artrită psoriazică, gută, lupus.

✧ P. ext.
  • 1930 ARGHEZI, Spini, IV, 173: Ei bine! … În mod cu totul excepțional, manuscrisul conferinței acuzate i l-am dat directorului general al postului de emisiune să-l citească, o jumătate de ceas înainte de a fi citit de mine la microfon.
  • 1997 Ist. Lb. Liter., 42: Dimpotrivă, influențele germană și maghiară, acuzate de oamenii de cultură ardeleni mai ales în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a celui următor, nu se vor observa în principatele dunărene.

✧ Fig.
  • 1931 BOTTA, Pub., 224: Dacă dezolarea și tristețea sunt predispoziții acuzate, contravenții la o regulă a Bucuriei, atunci moartea acestui oarecare, anonim, trebuia oprită.
  • 1983 PAPU, Motive liter., 82: Realitatea acuzată de animal a personajului pus sub dispozitivul observației se afirmă des ca atare, dincolo de orice aparență corticală.

3. Livr. Adj. Care este evidențiat; accentuat, pronunțat.
  • 1923 RALEA, Estet. Teor., I, 266: Naturaliștii … schițau desenuri de caractere perfect acuzate, minunat simetrice.
  • 1934 NEGULESCU, Geneza, 71: Rezervele și prudența prea acuzate s-ar fi moderat, iar punctul său de vedere [al lui Camil Petrescu] în problema specificului național ar fi fost lipsit de scoriile care, acum, nu pot fi ignorate.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 450: Câinele, gri și cu pete ca de fum mai estompate pe spinare și foarte acuzate pe la ochi și bot, era așa de înalt, încât, punându-și labele pe umerii doamnei ex-Vasilevs, păru un monstru bestial care o îmbrățișa.

✧ (Adverbial)
  • 1971 Contemp. (S.), nr. 1 272, 4: Au dispărut din text unele pasaje prea acuzat melodramatice.
  • 1984 Cinema (R), nr. 1 272, 10: Dar convenția e acuzat impusă și anihilează exact intenția satirică.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 401: Teroarea, deportarea, exterminarea în masă și persecuțiile ideologice sunt procedee acuzat anti- ori premoderne.

– Scris și: înv. acusat.

– Pl.: acuzați, -te.

– V. acuza. – Sensurile 2, 3, calc după fr. accusé.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acuza (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar