Tranz.
1.
A învinui, a învinovăți; a incrimina, a culpabiliza.
- 1776 ap. URECHIA, Ist. Rom., II, 302: Scriam și despre acel vânzător de Dumnezeu blestemat călugăr Ghervasie, și asupra acelor [care] cade vina, … căci de către aceștia este acusată și rușinată instituția călugărească.
- 1847 TEULESCU, Indiana, 12/4: Acusează-ne pe noi, scumpa mea verișoară.
- 1848 NEGULICI, Vocab., 15.
- 1851 STAMATI, D.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1857 ARISTIA, Paralella, I, 37/7: Astă idee înturbură pe cei mai mulți și-i acusă ca pe unii carii visa libertate.
- 1858 FILIMON, Pub., 292: Critica fabrica cele mai invidioase polemice în contra acestui compozitor, acuzându-l de călcător al preceptelor și al regulilor școalei.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1873 I. NEGRUZZI, M. Vereanu, 450: Ar fi nedrept de a acuza dumnezeirea că ne-ar fi creat numai pentru a suferi.
- 1888 EMINESCU, Coresp., 289: Națiunea franceză e acuzată de fapte de care nici copiii n-ar crede-o capabilă.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1904 CHENDI, Foiletoane, 63: Acuzând pe alții, îndeosebi pe junimiști, de a nu-și cunoaște bogăția limbei moderne, propune următoarea sa poezie … ca model de limbă.
- 1912 ARGHEZI, Spini, I, 173: Desigur că săptămâna viitoare domnul Banu mă va acuza de alte insuficiențe literare.
- 1925 FILITTI, Cl. Soc., 13: Cu fanarioții din jurul domnilor, cu care a fost acuzată de a fi pactizat, [protipendada] avea aceste puncte comune și, derivând din ele, vanitatea și oarecare tendință de cosmopolitism.
- 1934 BLAGA, A. Iancu, 255: Te acuz că prăpădești sângele rumânesc pentru o poartă închisă!
- 1947 CHIHAIA, Blocada, 21: Uneori, Terzi întrecea măsura și răcnetele prin care acuza pe Marcu că fură, amenințările cu moartea se auzeau până în stradă.
- 1972 D. R. POPESCU, Teatru, 470: Nu trebuie să te sperii, nu te-am acuzat.
- 1977 PREDA, Viața, 331: Comisarul pilangiu era acuzat că vinde altora știrile tari.
- 1996 Adevărul (C.) – S, nr. 1 831, 1: Ziariștii au acuzat guvernul … că nu și-a respectat promisiunile făcute anterior.
- 2001 PATAPIEVICI, Omul, 298: Societatea și justiția se simt atunci obligate să ia măsuri drastice împotriva acestor nevinovați, deoarece, dacă nu ar face-o, ar putea fi acuzate că nesocotesc caracterul progresist și absolut binefăcător al corectitudinii politice.
- 2005 GOMA, Jurn., XIII, 9: Membrii comisiei m-au acuzat de „negaționismˮ.
Încă 23 citate
✧
Absol.
- 1934 IONESCU, Pub., I, 209: Nu mai acuzăm și nu mai pledăm pentru cazul Cezar Petrescu.
- 1981 România liter. (S.), nr. 8, 10: Un nou Voltaire gigantic … acuzând, blestemând.
- 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 757: Plăcerile gratuite ale artei le considerau o frivolă derogare (dacă nu chiar un atentat) de la tradiționala austeritate și – cum va acuza Cato – de la îndeplinirea îndatoririlor cetățenești.
- 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 79: Autorul propune cel puțin patru finaluri posibile, … toate la un loc au în ele ceva nefiresc, artificial, chiar dacă artificiu auctoricesc poate fi socotit tocmai procedeul prin intermediul căruia își acordă posibilitatea de a acuza.
Încă 3 citate
✧
Refl. pas.
- 1881 DELAVRANCEA, Art. Polit., I, 20: S-a preferit a se acuza și pe sub mână juriul examinator, s-au preferit capete de acuzație false și era natural să se prefere; faptele omului nu se dezmint: ele au logica și fatalitatea lor.
✧
Refl. recip r.
- 1852 PÂCLEANU, Ierusalimul, I, 29/12: La vederea acestei perechi statornice întru a se acuza unul pe altu, tiranul simte că i se îndoiește furoarea.
✧
Fig.
- 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 81: Una dintre semnificațiile acestei nuvele ar putea fi aceea că textul literar este capabil să descopere un mister, să propună o perspectivă nouă, să acuze o stare de fapt, să încânte estetic, să purifice prin frumos, dar nu să izbăvească.
2.
JUR. A chema în judecată pe cineva; a imputa cuiva un delict, o crimă etc.; a incrimina, a inculpa.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1864 Cod. Pen. (1864), 95: Cei mai mici în vârstă de douăzeci ani deplini … cari vor fi acusați de crime, se vor judeca de către judecătoriile corecționale, iară nu de Curtea juraților.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1886 Epoca, nr. 326, 1: Pe aceștia din urmă ministerul public îi acuza cu înverșunare, se încearcă a grămădi tot felul de probe și de suspiciuni asupra lor, în fine face tot ce poate și ce nu poate pentru a le îngreuna posițiunea.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1910 Unirea, nr. 28, 235: Jandarmul te acuză, dar tot el e și martor. -— Arătarea jandarmilor se primește, reflexiile acuzatului sunt nule.
- 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 140: Să nu poată fi nimeni acuzat, arestat sau pedepsit, decât pentru cazuri prevăzute în legi.
- 1959 Pr. Dr., 688: Faptul de a acuza o altă persoană de săvârșirea unei infracțiuni, pe calea unei plângeri sau denunț adresat autorităților, constituie delictul de denunțare calomnioasă.
- 1970 IVASIUC, Păsările, 280: De ce să depun eu ca martor, să acuz niște oameni pe care-i socotesc nevinovați?
- 1992 Even. Zilei, nr. 9, 1: O persoană care folosește în stare de ebrietate un scaun cu rotile nu poate fi acuzată de conducere sub influența alcoolului.
- 2006 Cotidianul, nr. 68, 6: Procurorii au făcut recurs la Curtea Supremă, bazându-se pe declarația unui martor căruia Țundrea i-ar fi povestit faptele de care a fost acuzat.
Încă 12 citate
✧
Refl. pas.
- 1864 Cod. Pen. (1864), 249: Denunțarea prin care se acuză o personă, cu intențiune de a vătăma, că a călcat datoriile sale de funcționar public, e prevăzută și pedepsită de art. 298.
3.
MED. A manifesta o reacție, o durere etc.; a arăta, a vădi.
- 1896 Epoca, nr. 51, 3: Dânsul acuză dureri violente în coasta stângă, ceea-ce face să se presupună o fractură.
- 1905 Arh. Vet., nr. 4, 233: Animalul acuză dureri când se întoarce spre stânga și tot așa la presiunea pe regiunea sternală.
- 1926 Dimineața, nr. 7 157, 7: Am plăcerea a vă încunoștiința că am experimentat preparatul antisifilitic … pe un intelectual ce acuza dureri veșnice de cap.
- 1936 Rev. Fundaț., nr. 12, 508: Domnule Doctor, bolnavul a avut o noapte liniștită, temperatura staționară, urina limpede. Acuză dureri în regiunea lombară stângă.
- 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 521: Bolnavul este sensibil la atingere, acuzând dureri în mușchi.
- 1964 ABC Săn., 350: Bolnavul acuză palpitații, alteori jenă precordială.
- 1985 Sportul, nr. 11 094, 3: El acuză dureri mari la trecerea peste garduri.
- 1992 Even. Zilei, nr. 10, 2: După ce a ieșit de la reanimare a început să se simtă din ce în ce mai rău, acuzând amețeli și slăbiciune.
- 2004 Tribuna (C.) – SN, nr. 4 097, 1: Nu mai puțin de zece salvamontiști sibieni au coborât ieri noapte un turist de la cabana Negoi, deoarece acesta acuza dureri abdominale foarte puternice.
Încă 8 citate
✧
Fig.
- 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 140: Langoarea din pupilele colecționarului, sclipirile fugitive ale ochilor, acuzând senzualitatea lui vizuală, palmele mari, obișnuite să pipăie, voluntarismul ascuns în moliciune și politeță nu scăpau atenției anticăresei.
- 1966 Scânteia, nr. 6 933, 2: Opacitatea la umor acuză, în ultimă instanță, un indiferentism uman, expresie a negociabilității, a egoismului.
- 1982 România liter. (S.), nr. 11, 21: Suferă odată cu lumea într-un fel care acuză înainte de toate o mare dragoste.
Încă 2 citate
– Scris și: înv. acusa.
– Prez. ind.: acúz și înv. acusez.
– Din fr. accuser, lat. accusare, it. accusare.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1 ; 1931 CADE; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
